Competenta de solutionare a cererilor evaluabile in bani in cazul in care din raportul de expertiza administrat ca proba in dosar rezulta o valoare mai mare decat cea indicata in cererea de chemare in judecata, ce ar atrage competenta materiala a altei instante. Art. 112 alin. 1 pct. 3 C.pr.civila, art. 1 pct. 1 C.pr.civila, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civila si art. 181 C.pr.civila.
Daca cererea de chemare in judecata cuprinde, potrivit dispozitiilor art. 112 alin. 3 C.pr.civila, evaluarea facuta de catre reclamant "prin pretuirea proprie" a obiectului litigiului, evaluare care nu este derizorie si nici nu a fost contestata de catre parti sau de catre prima instanta, aceasta ramane investita cu solutionarea cererii de chemare in judecata, chiar daca ulterior, prin administrarea diverselor probatorii, rezulta o valoare mai mare, care ar atrage competenta materiala a altei instante.(Decizia civila nr. 760/ 06.10. 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie).
Prin decizia civila nr. 760/06 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursurile formulate impotriva deciziei civile nr.215 pronuntata la 26 martie 2010 de Tribunalul Prahova, dispunand casarea deciziei si trimiterea cauzei Tribunalului Prahova, pentru solutionarea caii de atac a apelului.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel a retinut ca prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat obligarea paratelor de a-i lasa, in deplina proprietate si posesie, terenul in suprafata de 290 mp, estimand valoarea acestuia la suma de 1000 RON.
Conform art. 112 alin. 1 pct. 3 C.pr.civila, in cererea de chemare in judecata trebuie indicat obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.
In speta de fata, aceasta operatiune a fost facuta de catre reclamant, asa cum s-a aratat mai sus, chiar prin cererea de chemare in judecata, acesta evaluand obiectul cererii de chemare in judecata, respectiv terenul ce facea obiectul actiunii in revendicare, la o suma ce atragea, potrivit art. 1 pct. 1 C.pr.civila, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civila, competenta judecatoriei, ca prima instanta.
Chiar daca ulterior introducerii actiunii, prin raportul de expertiza intocmit in cauza s-a constatat ca valoarea obiectului cererii depaseste suma de 5 miliarde lei vechi, si, ca atare, ar fi trebuit judecata in prima instanta de catre tribunal, conform art. 2 alin. 1 lit. b C.pr.civila, instanta anterioara nu a tinut cont de art. 181 C.pr.civila, potrivit caruia “instanta investita potrivit dispozitiilor referitoare la competenta dupa valoarea obiectului cererii, ramane competenta sa judece, chiar daca ulterior investirii intervin modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect".
Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 83/2007 a stabilit ca “in virtutea acestui text de lege, instanta judecatoreasca investita prin cererea de chemare in judecata isi prelungeste competenta cu privire la solutionarea litigiului al carui obiect si-a modificat valoarea, iar o atare solutie legislativa este justificata de necesitatea realizarii unei bune administrari a justitiei, printr-o judecata a cauzei intr-un termen rezonabil, finalitatea prevederilor art.181 din Codul de procedura civila fiind aceea de a evita declinarile de competenta impuse de majorarea sau micsorarea cuantumului obiectului supus litigiului".
Raportat la cele mai sus aratate, urmeaza a se trage concluzia ca, daca cererea de chemare in judecata cuprinde, potrivit disp. art. 112 alin. 3 C.pr.civila, evaluarea facuta de catre reclamant "prin pretuirea proprie" a obiectului litigiului, evaluare care nu este derizorie si nici nu a fost contestata de catre parti sau de catre prima instanta, aceasta ramane investita cu solutionarea cererii de chemare in judecata, chiar daca ulterior, prin administrarea diverselor probatorii, rezulta o valoare mai mare, care ar atrage competenta materiala a altei instante.
Ignorand aceste dispozitii legale, Tribunalul a pronuntat o hotarare nelegala, cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, fiind incidente in cauza disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civila.
Se observa de catre instanta de recurs ca instanta de apel, admitand exceptia necompetentei materiale a primei instante, invocata din oficiu, a procedat la admiterea apelului declarat de catre reclamant impotriva sentintei nr.637/2009 a Judecatoriei Ploiesti, a anulat aceasta sentinta si a constatat ca Tribunalul Prahova este competent sa judece cauza, in prima instanta, dispunand repartizarea aleatorie a dosarului.
Desi motivarea deciziei este in concordanta cu dispozitivul acesteia, nefiind astfel incidente disp. art. 304 pct. 7 C.pr.civila, Curtea de Apel constata ca in mod gresit Tribunalul Prahova a solutionat apelul declarat de catre reclamant pe cale de exceptie, constatand necompetenta primei instante, desi trebuia sa analizeze motivele de apel cu care fusese investit, aceasta echivaland cu o nepronuntare asupra fondului cauzei.
Aceasta situatie impune aplicarea disp. art. 312 alin. 3 teza II C.pr.civila si art. 312 alin. 5 C.pr.civila, potrivit carora in toate cazurile in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, se dispune casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, instantei care a pronuntat hotararea atacata.
Ca atare, instanta de recurs nu poate analiza motivele referitoare la fondul cauzei, invocate de catre recurentul-reclamant, cata vreme acestea nu au format obiectul controlului judiciar in calea de atac a apelului, analizarea lor, direct in calea de atac a recursului, putand conduce la privarea partii de un grad de jurisdictie, ceea ce echivaleaza cu incalcarea dreptului acesteia la un proces echitabil, astfel cum este consfintit prin art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Fata de considerentele mai sus aratate, Curtea de Apel a admis recursurile declarate in cauza, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 3 si 5 C.pr.civila, si, pe cale de consecinta, a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Prahova, pentru ca aceasta instanta sa solutioneze calea de atac a apelului, astfel cum a fost investita.