CONTRACTE COLECTIVE DE MUNCA LA NIVEL SUPERIOR.CLAUZELE OBLIGATORII ALE ACESTORA
-art. 8 al. 2 din Legea nr.130/1996
-Deciziile Curtii Constitutionale nr.38/2004, nr.511/2006 si nr.294/2007
Ratiunea incheierii contractelor colective de munca nu numai la nivel de unitate, ci si la nivel de ramura si la nivel national consta tocmai in asigurarea in mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariatilor din intreaga tara sau din unitatile care apartin unei anumite ramuri a economiei.
Acest scop nu s-ar mai putea realiza daca nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca incheiate la un nivel superior pentru negocierea clauzelor contractelor colective de munca la niveluri inferioare, in ceea ce priveste drepturile minimale.
(decizia nr.968 din de 12 mai 2010 a Sectiei Conflicte de Munca si Asigurari Sociale- Curtea de Apel Ploiesti) Prin actiunea inregistrata pe rolul tribunalului reclamantul C.V. a chemat in judecata Sucursala Fabrica de Mobila I.L. Caragiale, pentru ca in contradictoriu cu aceasta sa se dispuna obligarea paratei la plata drepturilor banesti cuvenite si neacordate, reactualizate conform indicelui de inflatie si obligarea la cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca este salariatul paratei din anul 1998 si din luna februarie salariul pentru munca prestata prevazut in Contractul Individual de Munca nu i-a mai fost acordat pana in luna iunie. Contractul Colectiv de Munca 981/2004 incheiat la nivel de ramura industria lemnului pe anii 2004 - 2007 prevedea la art. 60 ca pe langa indemnizatia de concediu sa se plateasca si prima de vacanta al carei nivel minim se stabileste la 30 % din salariu. Reclamantul nu a mai primit aceste drepturi .
De asemenea, Contractul Colectiv de Munca la nivel de ramura pe anii 2008 - 2012 prevede la art. 60 plata primei de vacanta al carei nivel minim se stabileste la 30 % din salariu. Reclamantul nu a beneficiat nici de acest drept.
Prin sentinta civila nr. 1999 din 9 noiembrie 2009 prima instanta a admis actiunea formulata de reclamant, a obligat parata Sucursala Fabrica de Mobila I.L. Caragiale sa plateasca reclamantului suma de 4162 lei drepturi salariale neacordate,drepturi stabilite de parata potrivit adeverintei depuse la dosar in acest sens, precum si prima de vacanta cuvenita pe langa indemnizatia de concediu de odihna in perioada 04.06.2006 - 04.06.2009 in cuantum de minim de 30% din salariu.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 166 din Codul muncii precum si a dispozitiilor art. 60 din CCM la nivel de ramura, in care se prevede obligatia paratei sa plateasca angajatilor o prima de vacanta de 30 % din salariul de baza si pentru care parata nu a facut dovada ca a acordat-o, se impune admiterea actiunii formulate.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata aratand faptul ca desi ca intr-adevar in CCM pentru anul 2008 - 2009 la art. 38 alin. c) sunt prevazute premii acordate din fondul de salarii - prima de vacanta egala cu un salariu mediu net pe unitate, acordata inainte de plecare in concediu, incepand cu 01.01.2009" dar la alin.(2) se face precizarea ca "premiile si adaosurile se vor acorda potrivit legii, la propunerea sefilor profesionali ai locurilor de munca cu aprobarea directorului general"
In acest sens nu exista nicio aprobare a directorului general, in concluzie, reclamantul nu poate beneficia de prima de vacanta si indemnizatie de concediu in perioada 04.06.2006 - 04.06.2009 in nici un cuantum.
Curtea a retinut ca potrivit contractului colectiv de munca unic la nivelul ramurii industriei lemnului - CCMUR (exploatarea forestiera, prelucrarea primara a lemnului, fabricarea produselor stratificate din lemn, a altor produse din lemn si alte activitati industriale) pe anii 2008-2012, la art. 60 se prevede ca prin CCM la nivel de unitate se va stabili ca, pe langa indemnizatia de concediu, sa se plateasca si o prima de vacanta, al carei nivel minim se stabileste la 30 % din salariu.
Recurenta recunoaste faptul ca in CCM pe anii 2008-2009 la art.38 este prevazuta o prima de vacanta egala cu un salariu mediu net pe unitate acordata inainte de plecarea in concediu, dar la alin.2 este conditionata aceasta premiere de aprobarea directorului general, astfel ca sustine aceasta, atat timp cat nu a fost aprobata aceasta premiere reclamantul nu este indreptatit la o astfel de prima.
Insa, aceasta sustinere este in contradictie cu dispozitiile art. 8 din legea nr.130/1996, care prevad ca in contractele colective de munca nu pot fi inserate clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.
Astfel, apararea recurentei in sensul ca acordarea primei de vacanta la care era indreptatit reclamantul , era conditionata de aprobarea directorului general, constituie de fapt o anulare a unui drept al salariatului prin conditionarea pur potestativa a acordarii acestuia de vointa factorului de decizie.
Ratiunea incheierii contractelor colective de munca nu numai la nivel de unitate, ci si la nivel de ramura si la nivel national consta tocmai in asigurarea in mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariatilor din intreaga tara sau din unitatile care apartin unei anumite ramuri a economiei.
Acest scop nu s-ar mai putea realiza daca nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca incheiate la un nivel superior pentru negocierea clauzelor contractelor colective de munca la niveluri inferioare, in ceea ce priveste drepturile minimale.