In aplicarea principiului accesorium sequitur principale calea de atac pentru intreaga hotarare este cea prevazuta pentru capatul de cerere principal.
De vreme ce hotararea pronuntata in evacuare este supusa dublului grad de control judiciar - apel si recurs, fata de caracterul neevaluabil in bani a acesteia, in mod corect a mentionat prima instanta in cuprinsul dispozitivului sentintei ca aceasta este supusa apelului.
Pe de alta parte, imprejurarea ca petitul referitor la evacuare a fost respins ca ramas fara obiect nu este de natura a conduce la o alta concluzie, instanta fiind si ramanand investita cu solutionarea acestuia si asupra caruia s-a pronuntat in modul aratat.( Decizia nr. 311 din 1 aprilie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie).
Prin Decizia nr. 311 din 1 aprilie 2010 Curtea de Apel Ploiesti - Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie a respins exceptia inadmisibilitatii recursului invocata de intimatul-reclamant, a admis recursul formulat de paratii N.A. si N.V impotriva Deciziei civile nr. 1863 din 17 decembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Prahova - Sectia civila, in contradictoriu cu reclamantul N.G.S.B., a casat decizia mentionata si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova - Sectia civila pentru solutionarea apelurilor declarate de reclamant si parati.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut ca, reclamantul N.G.S.B. a investit initial Judecatoria Ploiesti cu o cerere avand ca obiect evacuarea paratilor N.A., N.V. si N. A. din spatiul situat in Ploiesti, str. Buna Vestire, nr. 43, jud. Prahova.
Prin cerere separata acelasi reclamant a solicitat evacuarea paratei D.A. din acelasi spatiu.
La data de 12.02.2007 judecatoria a dispus conexarea celor doua cauze.
Ulterior reclamantul si-a completat cererea de chemare in judecata cu inca un petit solicitand obligarea paratilor in solidar la plata lipsei de folosinta pentru imobilul in litigiu pe toata perioada de la incetarea raporturilor locative si pana la data eliberarii si predarii in fapt a locuintei.
Pe cale de cerere reconventionala paratii din actiunea initiala au solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii lucrarilor efectuate la imobil in perioada 1977 - 1989 lucrari efectuate impreuna cu cealalta colocatara, respectiv D.A., cerand totodata si acordarea unui drept de retentie.
O cerere reconventionala cu aceleasi solicitari a formulat si parata din cererea conexa.
Asadar, prima instanta a fost investita cu petite avand ca obiect evacuare si pretentii.
Dintre acestea capatul principal de cerere este cel privitor la evacuare de vreme ce atat lipsa de folosinta - solicitata pana la predarea efectiva a bunului, cat si cererea incidentala privind restituirea contravalorii lucrarilor efectuate la imobil depindeau de modul de solutionare a acestuia.
Intr-o atare situatie, in aplicarea principiului accesorium sequitur principale calea de atac pentru intreaga hotarare este cea prevazuta pentru capatul de cerere principal.
De vreme ce hotararea pronuntata in evacuare este supusa dublului grad de control judiciar - apel si recurs, fata de caracterul neevaluabil in bani a acesteia, in mod corect a mentionat prima instanta in cuprinsul dispozitivului sentintei ca aceasta este supusa apelului.
Pe de alta parte, imprejurarea ca petitul referitor la evacuare a fost respins ca ramas fara obiect nu este de natura a conduce la o alta concluzie, instanta fiind si ramanand investita cu solutionarea acestuia si asupra caruia s-a pronuntat in modul aratat.
Astfel, in mod nelegal a procedat tribunalul atunci cand a calificat calea de atac exercitata in cauza ca fiind recurs, cu rationamentul ca valoarea pretentiilor ramase in litigiu este sub un miliard lei.
Faptul ca, in ceea ce priveste solutionarea cererilor conexe avand ca obiect evacuare in sensul respingerii acestora ca ramase fara obiect, nici una din parti nu a exercitat cale de atac nu inseamna ca a avut loc o restrangere a obiectului litigiului numai la petitele privitoare la pretentii.
Curtea nu a putut avea in vedere sustinerile intimatului din cuprinsul intampinarii in sensul ca cei care au pus in discutie calea de atac in fata tribunalului au fost recurentii N.V. si N.A. care au sustinut ca este vorba de recurs si fata de aceasta solicitare instanta a calificat calea de atac ca fiind recurs si nici una din parti nu a obiectat la aceasta calificare.
Dupa cum se stie, in lumina principiului legalitatii cailor de atac hotararea judecatoreasca este supusa cailor de atac si termenelor stabilite de lege, iar nu indicate de instanta de judecata sau solicitate de parti.
Intrucat asa cum s-a mentionat in precedentul prezentelor considerente fata de capatul principal de cerere calea de atac impotriva hotararii de prima instanta este apelul , iar nu recursul Curtea a retinut ca tribunalul a procedat la solutionarea cauzei cu incalcarea competentei altei instante, devenind astfel incident motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 3 Cod pr. civ.
Pentru toate motivele aratate si avand in vedere textul de lege si principiile mentionate Curtea a respins exceptia de inadmisibilitate a recursului invocata de intimatul reclamant.
Totodata, Curtea a admis recursul, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova pentru solutionarea apelurilor declarate de reclamant si de catre parati.