Respectarea principiilor care guverneaza desfasurarea procesului civil cu ocazia solutionarii pricinii. Consecintele incalcarii acestor principii Decizie nr. 322 din data de 12.04.2010
pronunțată de Curtea de Apel Ploiesti

Art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului statueaza ca toate persoanele au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, de catre o instanta impartiala si independenta, constituita potrivit legii. Desi Conventia nu defineste termenul de " echitabil", in doctrina s-a aratat ca aceasta cerinta trebuie interpretata in sensul de a se asigura respectarea, cu ocazia solutionarii pricinilor aflate pe rolul instantei, a unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la aparare si principiul disponibilitatii.
Cert este ca pornind de la aceste principii, coroborat si cu celelalte principii care guverneaza desfasurarea procesului civil, instanta este tinuta sa se pronunte in limitele investirii numai asupra obiectului determinat al pricinii, care a facut obiectul dezbaterilor partilor, deoarece nicio dispozitie legala nu prevede posibilitatea instantei de a se pronunta asupra vreunei chestiuni neceruta de niciuna din parti si care nu a fost pusa in discutie de instanta.
In conditiile in care instanta a solutionat pe fond litigiul prin omologarea unei variante modificate ( ca urmare a partajarii terenurilor prin atribuirea de loturi catre mostenitorii in viata ai descendentilor decedati ai defunctilor - realizand practic o iesire din indiviziune si de pe urma acestora- cu toate ca nu se solicitase un atare lucru, fara a rezulta exact cum s-au intocmit loturile si cum s-au stabilit sultele datorate) pe care nu a pus-o in discutia partilor, a incalcat principiul contradictorialitatii si al disponibilitatii,lipsind partile de posibilitatea de a se apara, situatie care atrage nulitatea hotararii si incidenta motivului de casare prev. de art.304 pct.5 Cod pr.civila.
Prin decizia civila nr.322 din 12 aprilie 2010 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de paratii V.I., V.A., V.B. si V.M. impotriva deciziei civile nr. 632/4 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu reclamantii B.GHE., L.E., V.M., P.S., V.A., R.E., V.A., V.M., B.E., A.M , V.I., V.C., V.GHE., V.A., a casat decizia civila nr. 632/4.11.2009 pronuntata de Tribunalul Prahova si sentinta civila nr. 796/2.03.2009 pronuntata de Judecatoria Valenii de Munte si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, respectiv Judecatoria Valenii de Munte penru urmatoarele considerente :
Art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului statueaza ca toate persoanele au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, de catre o instanta impartiala si independenta, constituita potrivit legii. Desi Conventia nu defineste termenul de " echitabil", in doctrina s-a aratat ca aceasta cerinta trebuie interpretata in sensul de a se asigura respectarea, cu ocazia solutionarii pricinilor aflate pe rolul instantei, a unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la aparare si principiul disponibilitatii.
Contradictorialitatea presupune dreptul fiecarei parti de a avea posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de instanta din oficiu sau de partea adversa, in scopul aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarari legale si temeinice.
Exigenta fundamentala a acestui principiu impune obligatia ca nicio masura sa nu fie dispusa de instanta inainte ca ea sa fie pusa in discutia partilor, tocmai pentru a le da posibilitatea acestora sa prezinte si sa-si argumenteze punctele de vedere sau sa combata sustinerile si probele partii adverse.
Pe de alta parte, dreptul la aparare, garantat de art.24 din Constitutie, cuprinde un intreg complex de drepturi si garantii procesuale instituite de lege pentru a oferi sansa partilor sa-si apere interesele legitime, garantie printre care se numara si posibilitatea lor de a participa la dezbateri, de a pune concluzii.
Cert este ca pornind de la aceste doua principii, coroborat si cu celelalte principii care guverneaza desfasurarea procesului civil, instanta este tinuta sa se pronunte in limitele investirii numai asupra obiectului determinat al pricinii, care a facut obiectul dezbaterilor partilor, deoarece nicio dispozitie legala nu prevede posibilitatea instantei de a se pronunta asupra vreunei chestiuni neceruta de niciuna din parti si care nu a fost pusa in discutie de instanta.
In speta dedusa judecatii, din practicau sentintei civile nr.796/2.03.2009 se retine ca, desi , cu ocazia acordarii cuvantului in fond la Judecatoria Valenii de Munte, reclamantii au solicitat omologarea variantei I din raportul de expertiza intocmit la 2.11.2008 de expert G.E., ( varianta care cuprindea sase loturi atribuite mostenitorilor defunctilor V.G. si V.S.), paratul V.I. - varianta din completare, iar parata R.E. - varianta a II-a , instanta prin hotararea pronuntata a dispus iesirea din indiviziune conform variantei I din raportul de expertiza G.E., modificata in sensul intocmirii a douazeci de loturi.
Astfel cum rezulta din actele si lucrarile dosarului, o atare modificare nu a fost pusa in discutia partilor si nici nu reiese din varianta I de lotizare intocmita de ing. G.E.
Sub acest aspect, se poate observa ca desi in varianta I intocmita de catre expert sunt prevazute sase loturi, mentionandu-se cui sunt atribuite acestea, componenta lor si sultele ce trebuie achitate pentru egalizarea valorica a acestora, in sentinta pronuntata de instanta de fond se procedeaza la intocmirea a douazeci de loturi, prin care bunurile sunt impartite intre mostenitorii in viata ai defunctului.
Este de necontestat ca prin incheierea de partaj din data de 1.03.2007, Judecatoria Valenii de Munte (fila 189 dosar fond) a retinut mostenitorii ramasi de pe urma defunctilor V.G. si V.S., precizand numele, calitatea si cota cuvenita acestora, mostenitori care veneau la succesiune fie in nume propriu, fie in calitate de mostenitori ai unor descendenti ai defunctilor, decedati la randul lor.
Prin raportul de expertiza intocmit la fond s-au indicat beneficiarii celor sase loturi intocmite ca fiind R.E., P.S., mostenitorii lui B.M., V.M., V.G. si V.I. (acestia patru din urma fiind decedati la momentul efectuarii partajului).
In sentinta pronuntata, instanta de fond a procedat la partajarea terenurilor prin atribuirea de loturi catre mostenitorii in viata ai descendentilor decedati ai defunctilor (realizand practic o iesire din indiviziune si de pe urma acestora), cu toate ca nu se solicitase un atare lucru, fara a rezulta exact cum s-au intocmit loturile si cum s-au stabilit sultele datorate.
In conditiile in care instanta a solutionat pe fond litigiul prin omologarea unei variante modificate pe care nu a pus-o in discutia partilor, a incalcat principiul contradictorialitatii si al disponibilitatii,lipsind partile de posibilitatea de a se apara, situatie care atrage nulitatea hotararii si incidenta motivului de casare prevazut de art.304 pct.5 Cod pr.civila.
In raport de considerentele expuse anterior, Curtea, pentru a asigura respectarea dublului grad de jurisdictie si judecarea pricinii in cadrul legal corespunzator pretentiilor formulate, in baza art.312 alin.3 Cod procedura civila a admis recursul, a casat decizia si sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare la prima instanta, pentru a proceda la solutionarea pricinii prin efectuarea lotizarii si atribuirea terenurilor ce alcatuiesc masa de impartit cu respectarea prevederilor art. 6739 Cod procedura. civila si a principiilor care guverneaza desfasurarea procesului civil.