Litigiu comercial solutionat de o instanta necompetenta. Consecinte. Art.2 alin.1 lit.a Cod pr.civila
Litigiul avand ca obiect pretentii rezultate din folosinta unui spatiu comercial - chirie, penalitati, lipsa de folosinta, contravaloarea utilitatilor - este cu certitudine de natura comerciala si in raport de valoarea obiectului sau, mai mare de 100.000 lei, competenta de solutionare a acestuia revine tribunalului, in prima instanta, conform art. 2 alin.1 lit.a Cod procedura civila.
Nerespectarea dispozitiilor privind solutionarea cauzei de catre sectia comerciala a tribunalului atrage nulitatea absoluta a hotararii pronuntate in aceste conditii, intrucat ea a fost data cu incalcarea normelor de competenta materiala absoluta edictate de prevederile legale mentionate anterior.
Prin decizia civila nr.62 din 26 ianuarie 2009 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursurile declarate de A.G.I.R. si S.C.T. SA impotriva deciziei civile nr.145 din 11 martie 2008 pronuntata de Tribunalul Prahova, a casat aceasta decizie, precum si sentinta civila nr. 665/2003 a Tribunalului Bucuresti sectia a III-a, dispunand trimiterea cauzei spre rejudecare ca instanta de fond, competenta material, Tribunalului Prahova , sectia Comerciala si de Contencios Administrativ pentru urmatoarele considerente :
In speta contractul de inchiriere in care isi au izvorul pretentiile reclamantei, a avut ca obiect un spatiu ce a fost inchiriat exclusiv pentru comercializarea produselor nominalizate in cererea de inchiriere ( prevedere expres mentionata in art. 4 al actului mentionat - fila 7 dosar fond ), cu obligatia pentru societatea comerciala parata ca “ activitatea de comert ce o va realiza in spatiul inchiriat sa se realizeze cu respectarea dispozitiilor legale privind concurenta neloiala fata de ceilalti chiriasi ai reclamantei"(fila 8 dosar fond ).
Totodata, partile au precizat in art. 2 al contractului ca , pentru chiria convenita consensual, chiriasul ( parata-recurenta ) sa plateasca TVA.
Caracterul comercial al acestui contract a fost recunoscut de catre ambele parti; parata care a sustinut constant acest aspect, invocand exceptia de necompetenta materiala a instantei de fond, atat in apel, cat si in recurs in primul ciclu procesual, si respectiv reclamanta, care, in corespondenta purtata cu societatea parata, aflata la fila 14 dosar fond (adresa nr.716/17.07.2000 ) arata expres ca “ inchirierea spatiilor in discutie s-a facut in baza unui contract comercial, care in speta reprezinta legea partilor“.
In considerarea celor ce preced, s-a apreciat de Curte ca ne aflam in prezenta unui contract de inchiriere a unui spatiu comercial, situatie in care litigiul avand ca obiect pretentii rezultate din folosinta acestui spatiu - chirie, penalitati, lipsa de folosinta, contravaloarea utilitatilor - este cu certitudine de natura comerciala si in raport de valoarea obiectului sau, mai mare de 100.000 lei, competenta lui de solutionare revine tribunalului, in prima instanta, conform art. 2 al.1 lit.a Cod procedura civila.
S-a retinut, sub acest aspect, ca instantele anterioare, apreciindu-se competente material sa solutioneze cauza au incalcat, prin hotararile pronuntate disp.art. 4 si 56 Cod Comercial, considerand in mod nelegal, ca, in speta contractul de inchiriere are intotdeauna o natura exclusiv civila, neavand in vedere ca acest act a dobandit caracterul unui act de comert intrucat a fost incheiat cu un comerciant - societate parata, vizeaza un spatiu comercial definit ca atare in termeni expresi in conventia partilor si se afla in stransa legatura cu comertul pe care il exercita recurenta-parata.
Pentru toate aceste considerente, stabilind natura comerciala a litigiului dedus judecatii, Curtea a constatat ca hotararile pronuntate de instantele de fond si apel sunt lovite de nulitate absoluta, fiind date cu incalcarea normelor de competenta materiala absoluta edictate de disp.art. 2 al.1 lit.a cod procedura civila.
In consecinta, in baza disp.art. 312 al.1,2 si 3 Cod procedura civila raportat la art. 304 pct. 3 Cod procedura civila, art. 2 al.1 lit.a Cod procedura civila coroborat cu art. 4 si art. 56 Cod comercial, s-au admis ambele recursuri si, casand hotararile pronuntate de instantele de fond si apel (sentinta civila nr. 665/30.06.2003 a Tribunalului Bucuresti Sectia a III-a civila si decizia nr. 145/11.03.2008 a Tribunalului Prahova ), s-a trimis cauza Tribunalului Prahova - Sectia comerciala si de Contencios Administrativ, instanta competenta material sa solutioneze pe fond cauza.