Prin sentinta civila nr.3195 din 26 iunie 2003 pronuntata de Judecatoria Buzau a fost admisa actiunea reclamantilor si s-a dispus obligarea paratei sa le lase acestora in deplina proprietate si posesie suprafata de 3925 m.p. teren, situat in comuna Sahateni, judetul Buzau, asa cum a fost identificat prin raportul de expertiza topometrica, precum si constructiile situate pe acest teren.
Prin aceeasi hotarare parata a fost obligata sa le lase reclamantilor in deplina proprietate si posesie si suprafata de 3751 m.p.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut ca suprafata de teren si constructia existenta pe acesta nu a apartinut autorului reclamantilor, acestea fiind preluate in proprietatea statului conform proceselor verbale din 22.03.1949, fiind intemeiata actiunea in revendicare.
Impotriva acestei hotarari, au declarat apel paratele, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratandu-se ca in mod gresit a fost respinsa actiunea reclamantilor, cu motivarea ca acestia nu au facut dovada dreptului de proprietate pentru imobilele revendicate.
Tribunalul Buzau prin decizia civila nr.574 din 10 noiembrie 2003, a respins ca nefondate cele doua apeluri retinand in esenta ca prin probatoriile administrate reclamantii au dovedit ca autorul lor a fost titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor revendicate si a constructiilor situate pe acestea.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratele criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratandu-se ca, instanta de apel nu s-a pronuntat asupra tuturor mijloacelor de probe invocate, a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii.
In recurs la termenul de judecata din 5 noiembrie 2004 instanta a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare fata de imprejurarea ca promovarea acesteia s-a realizat dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 prin care s-a instituit o procedura administrativa obligatorie de urmat.
Prin decizia civila nr.1922 din 12 noiembrie 2004 Curtea de Apel Ploiesti a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare, a admis recursurile paratelor, a modificat in tot ambele hotarari, in sensul respingerii actiunii reclamantilor ca inadmisibila.
Pentru a dispune astfel, s-a retinut ca este de necontestat faptul ca anterior aparitiei Legii nr.10/2001 "restitutio in integrum" ca efect al ineficacitatii actelor de preluare a fost guvernata de dreptul comun al revendicarii fondat pe disp. art.480-481 cod civil.
Dupa aparitia Legii nr.10/2001, dreptul comun a fost parasit si inlocuit cu norme speciale de drept substantial si cu o procedura administrativa obligatorie si prealabila sesizarii instantei de judecata.
Prin acest act normativ s-a suprimat actiunea de drept comun si s-a perfectionat sistemul reparator prin norme procedurale speciale subordonate controlului judecatoresc si intrucat reglementarile cuprinse in lege intereseaza ordinea publica, ele sunt de imediata aplicare.
In acest context, rezulta ca ulterior datei de 14 februarie 2001, data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2000, ca lege noua, actiunea in revendicare a imobilelor la care se refera, nu mai este posibila, iar o actiune fondata pe dispozitiile legii noi este conditionata de parcurgerea procedurii administrative obligatorii si prealabile sesizarii instantei judecatoresti.
Dat fiind faptul ca, in speta actiunea reclamantilor a fost introdusa la data de 5.03.2003, deci sub imperiul legii noi, aceasta nu era susceptibila de a fi caracterizata si primita ca o actiune in revendicare supusa dreptului comun.
Pe de alta parte, ea nu isi are admisibilitatea nici in temeiul legii noi din moment ce a fost introdusa direct la instanta de judecata fara a exista dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile prevazuta imperativ prin dispozitiile Legii nr.10/2001.