Personal contractual. Reincadrare. Neincludere spor dispozitiv.
Legea nr.330/2009: art.1 alin.3; art. 3 lit. c si art.7 alin 2;
O.U.G. nr. 1/2010: art. 3 si 10
Din aceste reglementari legale reiese expres vointa legiuitorului de a avea in vedere la reincadrarea pe temeiul noi legi unice a salarizarii doar a sporurile acordate prin legi sau hotarari ale guvernului (alin.1) precum si sporurile specifice pe categorii de personal si domenii de activitate expres prevazute in cap.III si in anexele la lege, printre care nu este prevazut si sporul de dispozitiv.
Acest spor a fost acordat, in speta, pana la data de 31.12.2009 doar in baza CCM, neregasindu-se printre sporurile prevazute in actele normative aplicabile salarizarii personalului din administratia publica pana la 31.12.2009 si nici in Legea nr.330/2009.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 5/10 ianuarie 2011
Prin actiunea in conflict de munca, inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 2053/97/2010 reclamantul S.I. reprezentat prin Sindicatul Liber al salariatilor din P. Mun. T. din serviciile aflate in subordinea C.L al Mun. T. a chemat in judecata pe paratii Orasul P. si Primarul Orasului P. solicitand: anularea Dispozitiei nr.499/2010 emisa de primar, sa se constate ca Dispozitia nr.499/2010, incalca prevederile art. 3 si art.7 alin 2 din Legea nr.330/2009, precum si prevederile art. 41 alin 5 din Constitutia Romaniei; sa se constate ca, in lipsa unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile prin care sa se fi anulat clauzele art. 19 lit. g din C.C.M., inregistrat la DMSSF a jud. Hd. sub nr. 462/3/2007, respectivele clauze sunt considerate legale, iar stabilirea salariilor si a sporurilor cuvenite reclamantului prin dispozitia atacata fara luarea in considerare a acestor drepturi de natura salariala, a fost nelegala si i s-a creat un prejudiciu; sa fie obligat Primarul orasului P., in calitate de ordonator de credite si persoanele din subordinea acestuia cu atributii de serviciu in calcularea salariilor, sa recalculeze salariul si sporurile aferente, cu respectarea prevederilor: art. 3 lit. c si art.7 alin 2 din Legea nr.330/2009; art. 19 lit.g din Acordul Colectiv de Munca la nivel de unitate;
Totodata sa se dispuna suspendarea dispozitiei atacate pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
In motivarea actiunii sale, in esenta, reclamantul a aratat ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, paratul a emis dispozitia privind reincadrarea si stabilirea salariului de baza si a sporurilor, act administrativ prin care i-au fost diminuate, in mod nelegal, drepturile de natura salariala. Arata ca a contestat dispozitia iar angajatorul a raspuns prin actul nr.126/2010 in sensul respingerii contestatiei. Se arata ca dupa stabilirea salariilor de catre angajator, a constat ca nu se mai regaseste in noul salariu brut sporul de dispozitiv, prevazut de art.19 lit.g din C.C.M. Se arata ca dispozitia incalca Legea nr.330/2009, Legea nr.130/1996, Legea nr.53/2003 si Constitutia Romaniei. Reclamantul sustine ca dispozitiile art. 7 alin 2 reprezinta o aplicatiune a "teoriei drepturilor castigate". Se sustine ca angajatorul nu a luat in considerare drepturile de natura salariala stabilite prin actul de negociere colectiva, ce nu au fost declarate nule de vreo instanta, ceea ce a produs o diminuare a salariului brut, situatie nepermisa de noua Lege nr.330/2009. S-au mai invocat adresele nr.141, 272/2010 emise de catre M. M.F.P.S.
In drept sunt invocate dispozitiile: art.3 lit.c si art.7 alin.2 din Legea nr.330/2009, art. 41 alin.5 din Constitutia Romaniei, art.19 lit.d din CCM la nivel de unitate, art.7 alin.1 si alin.2, art.8 alin.4, art.24 alin.2 din Legea nr. 130/1996, art.236 alin.3 si 4, art.238 alin.3 si art.40 alin.2 lit.c Codul Muncii.
Prin sentinta nr. 1293/LM/04.10.2010 Tribunalul Hunedoara a respins actiunea formulata de reclamant impotriva paratilor Orasul P. si Primarul Com. P.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca prin Dispozitia nr.104/2010 reclamantului i-a fost modificat, incepand cu data de 1 ianuarie 2010, salariul de baza la suma de 930 lei. Din continutul dispozitiei rezulta ca in salariul de incadrare stabilit anterior reclamantului a fost introdus si sporul de dispozitiv, iar urmare O.U.G. nr.1/2010, precum si adresei nr.2866/2010 a ANPS salariul a fost modificat fara a se include sporul de dispozitiv.
Aceasta dispozitie a fost contestata de catre reclamant iar prin actul nr.3538/ 2010 paratul a raspuns contestatiei in sensul respingerii acesteia.
Potrivit art.3 lit. c din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platiti din fonduri publice, sistemul de salarizare reglementat prin aceasta lege are la baza principiul luarii in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorarilor, a indemnizatiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin hotarari judecatoresti, prin acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitati, acestea regasindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, in salariul brut sau, dupa caz, in salariul de baza, in solda functiei de baza sau in indemnizatia lunara de incadrare.
De asemenea, desi art. 7 alin.2 al legii prevede ca trecerea de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se realizeaza astfel incat in perioada de implementare nici o persoana sa nu inregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiaza potrivit actualelor reglementari, aceste dispozitii se interpreteaza in coroborare cu principiile generale enuntate in cuprinsul art.3 printre care si " suprematia legii in sensul ca drepturile de natura salariale se stabilesc numai prin norme juridice de forta legii.
Or, in speta, aceasta cerinta nu este indeplinita, sporul de dispozitiv reclamat fiind acordat pana la data de 31.12.2009, doar in baza CCM, neregasindu-se nici printre sporurile prevazute in actele normative aplicabile salarizarii personalului din administratia publica pana la 31.12.2009 si nici Legea nr.330/2009.
Dimpotriva, prin Decizia in interesul legii nr.37/2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a sabilit ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, prevazuta de art.13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.
Cum la data intrarii in vigoare a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, acest spor era reglementat pentru categoriile de personal aratate in dispozitivul deciziei in interesul legii si cum nu este prevazut in actuala reglementare, instanta de fond a retinut ca acesta nu se cuvine de drept reclamantului.
Impotriva hotararii a declarat recurs, in termenul legal prev. de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamantul S.I. reprezentat prin Sindicatul Liber al salariatilor din P. Mun. T. si din serviciile aflate in subordinea C.L. al Mun. T. solicitand a se dispune modificarea hotararii in sensul admiterii actiunii sale asa cum a fost formulata.
In esenta, reclamantul sustine ca: 1). instanta de fond nu a fost investita de catre niciuna din partile din proces sa se pronunte cu privire la nulitatea vreunei clauze din conventia colectiva de munca; 2). instanta de fond nu a analizat actul administrativ atacat sub aspectul continutului si legalitatii acestui act, desi prin aceasta dispozitie (actul administrativ) s-a stabilit o reincadrare a reclamantului cu stabilirea unui salariu de baza diminuat dar, fara a indica in nici un fel care sunt drepturile salariale care nu au fost luate in considerare la reincadrare, cu ce cuantum a fost diminuat salariul si care sunt temeiurile de drept concrete care sa permita diminuarea salariului; 3) instanta de fond a interpretat, in mod vadit eronat, dispozitiile art. 3 lit. c si art. 7 alin 2 din Legea nr. 330/2009; 4). instanta de fond nu s-a pronuntat in nici un fel asupra apararii si asupra temeiului de drept potrivit careia Legea nr.330/2009 a stabilit in mod expres care anume drepturi salariale nu se mai acorda in anul 2010, anume prin art. 30 alin 7; 5) instanta de fond a omis sa se pronunte cu privire la capatul nr.3 din cerere; 6) solutionarea recursului in interesul legii prin Decizia nr.37/2009 nu poate aduce atingere dreptului solicitat de reclamanta, deoarece aceasta decizie a fost publicata in M. Of. ulterior emiterii dispozitiei atacate; 7). instanta ar fi trebuit sa aplice dispozitiile art. 41 alin 5 din Constitutia Romaniei, care garanteaza atat dreptul la negocieri colective in materie de munca, cat si caracterul obligatoriu al conventiilor colective de munca.
In drept se invoca prevederile art.304/1 C.pr. civ.
Ataseaza practica judiciara.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice 1 cod procedura civila in limitele statuate de art.306 alin.2 cod procedura civila, retine urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 alin.3 din Legea nr.330/1990 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice de la data intrarii in vigoare a legii,drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt exclusiv cele prevazute de acest act normativ.
Potrivit art.3 lit. c din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platiti din fonduri publice, sistemul de salarizare reglementat prin aceasta lege are la baza principiul luarii in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorarilor, a indemnizatiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin hotarari judecatoresti, prin acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitati, acestea regasindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, in salariul brut sau, dupa caz, in salariul de baza, in solda functiei de baza sau in indemnizatia lunara de incadrare.
De asemenea, desi art. 7 alin.2 al legii prevede ca realizarea trecerii de la vechiul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se realizeaza astfel incat in perioada de implementare nici o persoana sa nu inregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiaza potrivit actualelor reglementari, aceste dispozitii se interpreteaza in coroborare cu principiile generale enuntate in cuprinsul art.3 printre care si suprematia legii in sensul ca drepturile de natura salariale se stabilesc numai prin norme juridice de forta legii.
Conform art. 30 din acelasi act normativ - (1) incepand cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotarari ale Guvernului, si, dupa caz, indemnizatiile de conducere, care potrivit legii faceau parte din salariul de baza, din soldele functiilor de baza, respectiv din indemnizatiile lunare de incadrare, prevazute in notele din anexele la prezenta lege, se introduc in salariul de baza, in soldele functiilor de baza, respectiv in indemnizatiile lunare de incadrare corespunzatoare functiilor din luna decembrie 2009, atat pentru personalul de executie, cat si pentru functiile de conducere.
Acest articol trebuie aplicat in sensul art. 3 si 10 din O.U.G. nr.1/2010 potrivit carora "Prin contractele sau acordurile colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederilor Legii-cadru nr.330/2009, iar art.10 prevede expres ca "In conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr.330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar incepand cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contractele si acordurile colective si contracte individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor Legii-cadru nr.330/2009."
Din aceste reglementari legale reiese expres vointa legiuitorului de a avea in vedere la reincadrarea pe temeiul noi legi unice a salarizarii doar a sporurile acordate prin legi sau hotarari ale guvernului (alin.1) precum si sporurile specifice pe categorii de personal si domenii de activitate expres prevazute in cap.III si in anexele la lege, printre care nu este prevazut si sporul de dispozitiv.
Acest spor a fost acordat, in speta, pana la data de 31.12.2009 doar in baza CCM, neregasindu-se printre sporurile prevazute in actele normative aplicabile salarizarii personalului din administratia publica pana la 31.12.2009 si nici in Legea nr.330/2009.
Decizia in interesul Legii nr.37/2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat in mod obligatoriu pentru instantele inferioare ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr.138/1999(_)se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, prevazuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.
In speta, prin Dispozitia nr.499/2010 emisa de intimat recurentul este reincadrat in functia de executie-muncitor calificat in cadrul Directiei tehnice a Primariei 1, incepand cu luna ianuarie 2010, avand un salariu de baza in cuantum de 930 lei.
Prin aceasta dispozitiei nu s-a facut altceva decat sa se aplice intocmai prevederile Legi cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice la nivelul institutiilor si autoritatilor publice ale administratiei locale cu referire la sporurile ce se cuvin personalului contractual angajat in aceste institutii si autoritatii incepand cu data de 01.01.2010 (data prevazuta de legiuitor). Ca atare concluzia primei instante de respectare a legii de catre intimat la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului recurent incepand cu data de 01.01.2010 in temeiul acestei legii (Legea nr.330/2010), fara includerea sporului de dispozitiv reflecta o interpretare si aplicare a normei legale la speta.
Verificand legalitatea si temeinicia actului atacat prin prisma dispozitiilor legale incidente instanta de fond s-a pronuntat strict asupra celor sesizate prin actiunea introductiva. Nu s-a pronuntat pe nulitatea unei clauze CCM asa cum sustine recurentul ci a facut o analiza a pretentiilor acesteia atat prin prisma clauzelor CCM cat si a legii care a constituit temei al reincadrarii recurentului prin actul in litigiu.
Este adevarat ca potrivit dispozitiilor Legii nr.130/1990 CCM constituie legea partilor, dar asa cum corect a retinut prima instanta clauzele acestuia nu pot fi negociate si incheiate decat cu respectarea legii. Cu atat mai mult cu cat in cazul salariatilor institutiilor bugetare (cum este si cazul recurentului de fata); Legea nr.130/1996 prevede expres in art.12 alin.1 ca prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale caror cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale. Deci, inserarea unor clauze in contractul colectiv de munca nu pot genera sporuri care nu se regasesc in dispozitiile legale in vigoare si ca atare nu pot constitui temei legal de acordarea acestora. In aceste conditii in mod corect instanta de fond a concluzionat ca sporul de dispozitiv nu este printre cele care se mentin in temeiul art.3 lit.c, pentru ca prin contractul colectiv nu putea fi negociat un drept salarial neprevazut de lege pentru aceasta categorie de salariati.
De asemenea, urmeaza a fi inlaturate ca nefondate criticile recurentului vizand nepronuntarea instantei asupra capatului 3 din cerere deoarece respingand actiunea prima instanta s-a pronuntat asupra tuturor capetelor din cererea introductiva; analiza acestora fiind regasita in considerentele hotararii, cu precizarea ca prev. art. 267 punct 5 Cod procedura civila, obliga instantele sa-si motiveze hotararile lor, dar aceasta obligatie nu trebuie inteleasa in sensul ca trebuie sa raspunda in mod detaliat la fiecare argument al partilor din proces.
In speta, instanta de fond a analizat toate probele administrate in cauza, a raspuns criticilor formulate de intimatul-recurent, motivarea data hotararii fiind corespunzatoare dovezilor administrate cu aratarea motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei in pronuntarea unei atare solutii.
Constitutia Romaniei in art.41 alin. 5 garanteaza dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective, insa al conventiilor legal incheiate prin care s-au negociat drepturi prevazute prin lege, in concordanta si cu prevederile art.72 din Legea nr.188/1999.
In fine, practica judiciara depusa de recurent - care de fapt vizeaza o alta categorie profesionala-functionarii publici - nu are relevanta juridica in cauza deoarece in sistemul nostru de drept practica judiciara nu constituie izvor de drept; judecatorul este chemat sa analizeze aplicari ale legii la cazuri individuale.
Fata de cele ce preced; Curtea constatand ca solutia primei instante reflecta o aplicare si interpretare corecta a legii la starea de fapt reiesita din probele dosarului, asa incat nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotararii expres si limitativ prevazute de legiuitor in continutul art.304 punct 1-9 Cod procedura civila,
In conformitate cu art.312 alin.(1) Cod procedura civila, cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999 a respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de reclamant.