Divort. Motive de recurs. Criterii de stabilire a cuantumului obligatiei de intretinere. Decizie nr. 160 din data de 22.05.2009
pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Prin sentinta civila nr. 1784/3.04.2008, Judecatoria Suceava a admis, in parte, actiunea civila avand ca obiect "divort cu copii", formulata de reclamantul M.G.J. in contradictoriu cu paratele M.L., Autoritatea Tutelara - Primaria Municipiului Suceava - prin primar si Autoritatea Tutelara - Primaria Orasului Solca - prin primar, a admis in parte cererea reconventionala formulata de parata, a declarat desfacuta din culpa comuna casatoria incheiata intre parti si a dispus incredintarea spre crestere si educare paratei a minorei rezultata din casatorie, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorei in cuantum de 500 USD, incepand cu data formularii cererii reconventionale, respectiv 27 septembrie 2007 si pana la majoratul copilului, parata fiind obligata sa permita reclamantului sa aiba legaturi personale cu minora la domiciliul parintilor acestuia, situat in comuna Poieni Solca, judetul Suceava, timp de 2 saptamani in perioada sarbatorilor de Craciun si Anul Nou si, respectiv, 2 saptamani in lunile iulie - august ale fiecarui an, precum si la plata cheltuielilor de judecata avansate de reclamant in proces si rezultate in urma compensarii.
Solutia a fost reformata de Tribunalul Suceava - Sectia Civila care, intr-un al doilea ciclu procesual, prin Decizia nr. 24/13 ianuarie 2009, a admis apelul reclamantului, cu consecinta diminuarii cuantumului pensiei de intretinere datorata de reclamant paratei, in favoarea minorei M.B.J., nascuta la 9.07.2005, la suma de 370 USD lunar, in loc de 500 USD lunar.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, in esenta, ca probele administrate in cauza contureaza vinovatia ambilor soti in destramarea relatiilor de casatorie, ca afacerea personala a reclamantului, in virtutea careia acesta incasa aproximativ 1000 USD/luna (in calitate de administrator la firma proprie - G.M.C. G.C.), a fost in pierdere la nivelul anului 2007, astfel incat nu se impunea luarea in calcul si a acestei sume la stabilirea cuantumului lunar al pensiei de intretinere si ca, imprejurarea ca reclamantul mai are in intretinere doi copii minori este lipsita de relevanta, cata vreme au fost respectate prevederile art. 94 alin. 3 din Codul familiei.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs reclamantul in motivarea caruia, a aratat, in esenta, ca tribunalul nu a argumentat respingerea cererii reclamantului de inlaturare a unei probe de la dosar si nici inlaturarea, ca probe, a altor inscrisuri aflate la dosarul cauzei si ca a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 94 alin. 1 din Codul familiei, atunci cand a apreciat asupra cuantumului pensiei lunare de intretinere, datorata in favoarea minorei B.J., pana la majoratul acesteia.
Criticile formulate se incadreaza in motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civila, insa se dovedesc a fi neintemeiate pentru urmatoarele considerente :
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod pr. civila, "hotararea se da in numele legii si va cuprinde [_] motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor [_]".
Textul legal citat se circumscrie obligatiei instantei de a arata, in considerentele hotararii, temeiurile de fapt si de drept care i-au format convingerea, precum si pe cele care au determinat inlaturarea cererilor partilor, nerespectarea acesteia, fiind de natura sa atraga incidenta prevederilor art. 105 alin. 1 Cod pr. civila, referitoare la nulitate.
Pe de alta parte, este unanim recunoscut ca nu se poate retine in sarcina instantei obligatia de a analiza fiecare argument invocat de parte in sustinerea pretentiilor deduse judecatii si, respectiv, a motivelor de apel sau de recurs, fiind acceptata gruparea acestora, pentru a raspunde printr-un considerent comun.
In speta, dupa cum rezulta fara echivoc din analiza comparativa a memoriului de apel (filele 3 - 5 dosar apel) si a corpului considerentelor deciziei recurate (filele 26 - 27 dosar apel, rejudecare), reclamantul a inteles sa investeasca tribunalul cu analiza a doua critici privind nelegalitatea si netemeinicia sentintei, respectiv : 1) gresita pronuntare a divortului din culpa comuna a sotilor, in conditiile in care s-au retinut, in mod eronat, imprejurarile din care se poate deduce culpa reclamantului, paratei revenindu-i o vina exclusiva in destramarea casatoriei, 2) gresita stabilire a cuantumului pensiei de intretinere datorata de reclamant paratei in favoarea minorei, prin eronata apreciere asupra venitului lunar al reclamantului si nevoilor copilului rezultat din casatoria partilor.
Fata de limitele investirii si in aplicarea principiului caracterului devolutiv al apelului numai sub aspectul criticilor invocate de partea interesata, tribunalul a facut o corecta aplicare a prevederilor art. 261 alin. 1 Cod pr. civila, subsumand argumentele aduse de reclamant in sustinerea celor 2 motive de apel.
Astfel, fara a repune in discutie culpa paratei in deteriorarea relatiilor de familie, care nu a fost contestata de altfel, tribunalul a analizat temeinicia retinerii unei culpe si in sarcina reclamantului - apelant, contestata de acesta, retinand in final ca aceasta rezulta din probele testimoniale administrate in cauza.
Referirea la Ordinul de restrictie emis de Curtea Penala a orasului New York, apreciat de reclamant ca neavenit si neutil cauzei, a fost facuta de tribunal ulterior retinerii implicite a culpei comune a sotilor in desfacerea casatoriei, aratandu-se ca acesta "a agravat neintelegerile dintre soti" iar nu ca ar fi determinat aparitia acestora.
Altfel spus, pentru a atrage sanctiunea nulitatii prev. de art. 105 alin. 2 Cod pr. civila, se impune cu necesitate ca vatamarea partii interesate sa poata fi inlaturata numai in aceste conditii. Ori, in speta, vatamarea reclamantului - constand in ramanerea definitiva a sentintei sub aspectul retinerii unei culpe comune in desfacerea casatoriei - pretins a fi generata si de nemotivarea inlaturarii celorlalte inscrisuri invocate de reclamant in sustinerea culpei exclusive a paratei, nu atrage in mod necesar sanctiunea anularii deciziei, intemeiata, dupa cum s-a aratat, pe un ansamblu probator complex de natura sa genereze aceeasi solutie, cu atat mai mult cu cat, aspectele semnalate au fost reiterate de reclamant in recurs si supuse analizei Curtii prin prisma motivului de nelegalitate invocat - incalcarea legii - prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civila.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, se retine ca, potrivit disp. art. 86 alin. 3 din Codul familiei, descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care el se afla, iar potrivit art. 94 alin. 1 din acelasi act normativ, intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.
Pe de alta parte, parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul. Codul familiei prevede in art. 101 alin. 2 ca parintii sunt datori sa ingrijeasca de copil, asigurandu-i cresterea, sanatatea si dezvoltarea fizica si psihica armonioasa, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala. Deci, notiunea de "crestere a copilului" are un continut complex si se refera atat la aspecte materiale, cat si la cele nepatrimoniale, vizand educatia si sanatatea, iar aceasta indatorire revine ambilor parinti, in solidum, proportional cu mijloacele fiecaruia, art. 97 alin. 1 din Codul familiei consacrand principiul egalitatii parintilor in drepturi si indatoriri fata de copiii minori.
In cauza, tribunalul a stabilit cuantumul lunar al pensiei de intretinere la plata careia a fost obligat reclamantul in favoarea copilului minor M.B.J., la nivelul sumei de 370 USD, retinand ca veniturile realizate de acesta sunt de 37.440 USD/an, prin excluderea celor dobandite prin administrarea afacerii personale, devenita in prezent neprofitabila (aproximativ 1000 USD lunar).
Astfel, potrivit art. 94 alin. 3 pct. 3 din Codul familiei, intretinerea se stabileste pana la jumatate din castigul din munca al parintelui debitor, atunci cand aceasta este datorata pentru 3 sau mai multi copii.
Cum, prin sintagma "castig din munca" se intelege venitul net cu caracter permanent, iar potrivit adeverintei de salariat emisa la data de 23.06.2008 (fila 21 dosar apel rejudecare), salariul anual net al reclamantului - recurent este de 21.712,8 USD, cuantumul pensiei de intretinere retinut in sarcina acestuia de tribunal se incadreaza in plafonul maxim legal (21.712,8 USD net/an : 12 luni = 1809,4 USD net/luna : 2 = 904,7 USD net/luna), in conditiile in care, valoarea totala a pensiei de intretinere datorata pentru ceilalti 2 copii minori ai recurentului este de 452,25 USD/luna (filele 22 dosar apel si 14 dosar recurs). Astfel, suma totala datorata de recurent cu acest titlu in favoarea celor 3 minori este de 822,25 USD lunar, inferioara limitei legale de 904,7 USD lunar.
Sustinerile recurentului in sensul ca nevoile minorei B.J. nu pot fi mai mari decat ale celorlalti cu varste de 14, respectiv 15 ani, si ca aceasta este beneficiara unei asigurari medicale internationale, nu pot fi retinute ca esentiale in stabilirea cuantumului lunar datorat, deoarece, tinand seama de realitatile vietii sociale si de familie, necesitatile specifice unui copil de varsta mica pot fi uneori superioare din punct de vedere material, prezentand oricum o alta structura si caracteristici ce antreneaza costuri materiale considerabile, cu atat mai mult cu cat, in cauza s-a facut dovada existentei unor probleme de sanatate ale minorei in varsta de 4 ani, care domiciliaza in Romania impreuna cu bunicii materni si care frecventeaza cursurile unei gradinite cu program prelungit din Suceava (filele 12 - 22 dosar recurs).