Prin nepunerea in discutie de catre judecatorul sindic a cererii de autorizare a creditorului de a formula o cerere de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere a fost infrant principiul garantarii dreptului la aparare si, in sens larg, chiar principiul liberului acces la justitie.
Prin cererea depusa la judecatorul-sindic la data de 05.03.2008, lichidatorul judiciar a solicitat inchiderea procedurii falimentului debitoarei S.C. "XY" S.R.L., cu motivarea ca debitoarea nu are in patrimoniu bunuri care sa fie valorificate, ca administratorul social nu a pus la dispozitia lichidatorului documentele contabile, conform art.27 din Legea nr.85/2006, si nici informatiile necesare pentru procedura de lichidare.
A mai aratat lichidatorul ca a fost formulata plangere penala, conform art.147 din Legea nr.85/2006 impotriva administratorului F.D. insa a fost emisa Rezolutia de neincepere a urmaririi penale, intrucat nu sunt elemente ale raspunderii conform art.138 din Legea nr.85/2006, ca nu exista disponibilitati banesti pentru continuarea procedurii, fiind indeplinite conditiile pentru aplicarea art.131 din Legea nr.85/2006.
In dovedirea motivelor din cerere, lichidatorul a depus la dosar inscrisuri.
Judecatorul-sindic a considerat necesar ca lichidatorul sa verifice cererea de creanta depusa de Administratia Finantelor Publice, gresit fiind inclusa Directia Generala a Finantelor Publice si a inaintat cererea creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucuresti, prin care se solicita aplicarea dispozitiilor art.138 din Legea nr.85/2006.
Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucuresti s-a opus inchiderii procedurii, cu motivarea ca nu a fost aprobat raportul final si nu au fost aplicate prevederile art.138 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul a depus intampinare si precizari sustinand ca rezolutia organului de urmarire penala nu poate constitui motiv de aplicare a dispozitiilor art.138 din Legea nr.85/2006, ca in lipsa documentelor contabile si a contabilitatii nu poate indica elementele raspunderii, conform art.138 din Legea nr.85/2006.
Prin sentinta nr.254 din 05.06.2008, judecatorul-sindic de la Tribunalul Suceava - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a admis cererea si a inchis procedura insolventei fata de debitoare, retinand ca din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca debitoarea nu a avut bunuri in patrimoniu, situatie in care lichidatorul nu va intocmi raport final, conform art.129 din Legea nr.85/2006, raport care reprezinta in fapt bilantul de lichidare, astfel incat neavand bunuri, sume de recuperat, disponibilitati banesti, lichidatorul este indreptatit sa solicite inchiderea procedurii conform art.131 din Legea nr.85/2006.
Obiectiunile creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucuresti au fost considerate neintemeiate, formale si de natura sa mentina o procedura in detrimentul participantilor, in conditiile in care lichidatorul a precizat expres ca nu are elemente pentru aplicarea dispozitiilor art.138 din Legea nr.85/2006 in lipsa documentelor contabile, situatie confirmata si de solutia organelor de cercetare penala (filele 206, 253 dosar fond).
Impotriva sentintei tribunalului a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucuresti, aratand urmatoarele:
Potrivit art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, dreptul de a formula o cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a fostilor administratori ai unei debitoare apartine si comitetului creditorilor, in urma autorizarii sale de catre judecatorul sindic, in cazul in care lichidatorul judiciar omite sa indice in raportul sau cauzele insolventei si persoanele vinovate, ori omite sa formuleze o asemenea cerere. Dar, pentru a decide daca este necesara introducerea unei cereri de autorizare in acest sens, era necesara convocarea Comitetului creditorilor, care sa aiba o asemenea ordine de zi.
In speta de fata, acest lucru nu s-a intamplat, iar judecatorul sindic nu si-a exercitat rolul activ in ceea ce priveste dispunerea convocarii Comitetului creditorilor de catre lichidatorul judiciar, in vederea analizarii oportunitatii formularii unei cereri de atragere a raspunderii, rezumandu-se la a lua decizia inchiderii procedurii insolventei, fara a starui, prin toate mijloacele legale, in aflarea adevarului, asa cum prevede legea si ignorand total faptul ca au ramas nerecuperate o serie de creante.
Mai mult decat atat, in data de 12.03.2008, creditoarea-recurenta a solicitat instantei sa dispuna in sarcina lichidatorului judiciar sa convoace comitetul creditorilor pentru analizarea oportunitatii introducerii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei si pentru aprobarea cererii de autorizare a comitetului de a introduce actiunea de atragere a raspunderii, revenind cu aceasta cerere si in data de 18.04.2008, cand s-a opus propunerii de inchidere a procedurii insolventei.
Curtea de Apel Suceava - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal prin decizia nr.1368/30.10.2008 a apreciat ca recursul este intemeiat si l-a admis pentru urmatoarele considerente:
Intr-adevar, potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, atragerea raspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolventa se face la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului ori a comitetului creditorilor, in aceasta din urma situatie fiind necesara autorizarea instantei.
In speta de fata, in conditiile in care lichidatorul si-a exprimat pozitia in sensul ca nu se justifica atragerea raspunderii respectivelor persoane, creditorul interesat nu avea la dispozitie decat optiunea de a solicita judecatorului sindic sa dispuna convocarea comitetului creditorilor tocmai pentru a analiza oportunitatea formularii unei asemenea cereri, urmata fireste de solicitarea autorizarii prevazuta la art.138 alin.3 din lege.
Aceasta optiune s-a concretizat in cauza in doua cereri, depuse la dosarul instantei de fond la data de 24.03.2008 (fila 204), respectiv la 24.04.2998 (fila 256), prin care creditoarea a solicitat convocarea adunarii creditorilor tocmai pentru a discuta necesitatea formularii unei actiuni in atragerea raspunderii patrimoniale.
Sigur, simpla formulare a cererii de autorizare nu garanta nici admiterea ei si cu atat mai putin admiterea cererii de atragere a raspunderii, dar prin nepunerea ei in discutie in fata instantei a fost infrant principiul garantarii dreptului la aparare si in sens larg, chiar principiul liberului acces la justitie. Aceasta pentru ca, in realitate, pretentia creditorului, care justifica un interes in cauza, nu a fost niciodata pusa in discutie si analizata in cadrul procedurii, chestiune ce constituie o necercetare a fondului cauzei, astfel incat Curtea de Apel Suceava a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare, in temeiul art.312 din Codul de procedura civila, in rejudecare urmand a fi pusa in discutie necesitatea convocarii comitetului creditorilor in vederea analizarii oportunitatii formularii cererii de autorizare in baza art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.