Pentru existenta infractiunii de denuntare calomnioasa este necesar ca, pe plan subiectiv, inculpatii sa fie de rea credinta, in sensul de avea reprezentarea ca acuzatiile sale nu corespund realitatii si, pe de alta parte, denuntul sau plangerea sa se refere la savarsirea unei infractiuni.
Judecatoria Saveni, prin sentinta penala nr. 281 din 14 august 2006, in baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. a Cod proc. penala, a achitat pe inculpatul M.M. sub aspectul savarsirii infractiunii de denuntare calomnioasa prevazuta de art. 259 Cod penal.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 b1 Cod proc. penala, a achitat pe inculpatii A.I. si A.A., sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 259 Cod penal, de denuntare calomnioasa.
In baza art. 91 Cod penal, a aplicat fiecarui inculpat sanctiunea amenzii administrative de 100 lei RON.
Aceasta sentinta a fost desfiintata, iar cauza trimisa spre rejudecare aceleiasi instante, prin decizia nr. 513 A din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Botosani - Sectia penala.
S-a retinut ca instanta a pronuntat solutia la primul termen fara a efectua cercetarea judecatoreasca, incalcand astfel dreptul la aparare a celor trei inculpati care nu au fost audiati si carora nu li s-a dat posibilitatea sa se apere.
Reinvestita cu solutionarea cauzei, Judecatoria Saveni, prin sentinta penala nr. 193 din 13 august 2007, in baza art. 11 pct. 2 lit. a - art. 10 lit. a Cod proc. penala, a achitat pe inculpatul M.M. sub aspectul savarsirii infractiunii de denuntare calomnioasa, prevazuta de art. 259 alin. 1 Cod penal.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a - art. 10 lit. d Cod proc. penala, au fost achitati si inculpatii A.I. si A.A. sub aspectul savarsirii infractiunii de denuntare calomnioasa, prevazuta de art. 259 alin. 1 Cod penal.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca la data de 13 mai 2005, inculpatii A.I. si A. A., prin procuratorul M.M., au formulat plangeri penale impotriva partilor vatamate A.S., P.R. si P.E. pentru savarsirea de catre acestia a mai multor infractiuni, respectiv abuz in serviciu, favorizarea infractorului, fals intelectual, uz de fals, inselaciune si fals in declaratii, pentru fapta constand in aceea ca, la termenul de judecata din 05 mai 2005, la dosarul civil nr. 471/2005 al Judecatoriei Botosani, au formulat o intampinare prin care au urmarit sa duca in eroare instanta, sa o apere pe numita F.I., fosta contabila a C.C. Unirea Stefanesti, de urmarile faptelor ilegale pe care le-a comis.
Ulterior, fata de cele trei parti vatamate, procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale, solutie mentinuta prin sentinta penala nr. 6 din 09 ianuarie 2006 a Judecatoriei Saveni, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 252 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Botosani.
La data formularii plangerii, inculpatii A.I. si A.A. erau executati silit la cererea C.C. Unirea Stefanesti pentru rambursarea unui credit, conform contractului de imprumut nr. 277 din 12 decembrie 1995, care cuprindea mai multe mentiuni false efectuate de fosta contabila a cooperativei, F.I.
Procesul penal pornit impotriva acesteia pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 290 alin. 1 Cod penal, incetase ca urmare a prescrierii raspunderii penale, situatie de care s-a luat act prin sentinta penala nr. 444 din 03 noiembrie 2003 a Judecatoriei Saveni, iar o actiune civila de anulare a contractului de imprumut nr. 277 din 12 decembrie 1995, fusese respinsa prin sentinta civila nr. 395 din 29 aprilie 2004, ramasa definitiva.
La data incheierii contractului nr. 277/1995 nici una din partile vatamate nu era salariat la C.C. Unirea Stefanesti si nu au fost implicate in vreun fel la incheierea acestuia contract de imprumut.
Avand in vedere ca inculpatul M.M. a redactat plangerea, nu in nume propriu, ci ca mandatar al sotilor A., instanta a apreciat ca nu se poate retine in sarcina sa savarsirea infractiunii de denuntare calomnioasa.
In ceea ce ii priveste pe inculpatii A.I. si A.A., in cauza s-a stabilit, pe baza unei hotarari definitive, ca acuzatiile aduse partilor vatamate nu au corespondent in realitatea obiectiva, astfel ca in mod inutil a fost pus in miscare aparatul de justitie si s-a primejduit libertatea si demnitatea partilor vatamate.
Desi a retinut ca, plangerea facuta de catre inculpati intruneste elementele obiective ale infractiunii de denuntare calomnioasa, instanta a considerat totusi ca, sub aspectul laturii subiective, fapta nu intruneste elementele acestei infractiuni, lipsind reaua credinta ce trebuie sa caracterizeze vinovatia faptuitorilor.
Impotriva acestei sentinte, a formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Saveni, invocand motive de nelegalitate si netemeinicie,
Procurorul de sedinta a precizat in instanta ca solicita admiterea apelului si desfiintarea sentintei, iar pe fond, apreciindu-se ca fapta a fost comisa in materialitatea sa, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 259 Cod penal, solicitand achitarea inculpatilor, in baza art. 10 lit. b1 Cod proc. penala si aplicarea unor amenzi administrative. A mai sustinut, de asemenea, ca inculpatul M.M. trebuie achitat in baza art. 10 lit. d Cod proc. penala, intrucat fapta pentru care a fost reclamat a fost savarsita, insa lipseste latura subiectiva.
Retine tribunalul ca inculpatul M.M., in calitatea sa de mandatar al inculpatilor A.I. si A.A., avea dreptul sa actioneze in numele si pentru mandanti numai cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, deci inclusiv a prevederilor art. 259 Cod penal.
Acesta putea formula plangeri sau denunturi penale la cererea celor care l-au imputernicit insa, in masura in care ar fi constatat ca acestea ar putea fi calomnioase, avea posibilitatea de a le refuza prin renuntarea la mandat.
Insasi prima instanta a precizat, in motivarea hotararii, ca inculpatul MM a invocat prin plangeri si propria convingere fata de cele sustinute de catre mandanti, pe care a si sustinut-o ulterior in instanta, ceea ce demonstreaza ca acesta nu a fost fortat sa savarseasca fapta prin plangerile si denunturile redactate, nu a executat o dispozitie data de mandanti, ci el insusi a actionat din propria convingere.
In aceste conditii, nu se poate sustine ca fapta imputata inculpatului M.M. nu ar exista si, ca o consecinta, sa se poata dispune achitarea acestuia in baza art. 10 lit. a Cod procedura penala.
Apreciindu-se totusi ca, fata de multitudinea cauzelor civile si penale in care sunt implicati inculpatii A., acest inculpat a actionat in baza mandatului cat si a propriilor convingeri, cu intentia vadita de a-i ajuta pe sotii A., neputandu-se sustine ca ar fi fost de rea credinta prin adoptarea unei asemenea atitudini, considerand astfel tribunalul ca lipseste latura subiectiva a infractiunii si, ca atare, a schimbat si temeiul achitarii in art. 10 lit. d Cod proc. penala.
In ceea ce priveste pe inculpatii A.I. si A.A., din analiza inscrisurilor aflate la dosarul nr. 1152/P/2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Saveni, a retinut tribunalul ca acestia au fost cercetati pentru ca la data de 13 mai 2005 au formulat o plangere prin care au acuzat partile vatamate A.S., P.R. si P.E. de savarsirea infractiunilor prevazute de art. 246, 264, 289, 291, 215 si 292 Cod penal pentru ca au depus o intampinare in dosarul civil nr. 471/2005 al Judecatoriei Botosani.
De asemenea, au fost cercetati si pentru ca la data de 18 ianuarie 2005 au formulat o alta plangere impotriva numitei P.R., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 246 Cod penal, pentru ca ar fi promovat o actiune civila la Judecatoria Saveni pentru recuperarea imprumutului neachitat si ca, la data de 05 iulie 2004, printr-o noua plangere au acuzat-o pe aceeasi partea vatamata, cat si pe numitul S. I. pentru savarsirea mai multor infractiuni de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, uz de fals si fals, pentru declaratiile date intr-un ziar local si ca ar fi distrus dosarul de imprumut nr. 277/1995.
De mentionat ca, in toate dosarele constituite ca urmare a plangerilor inculpatilor, s-a dispus neinceperea urmaririi penale.
Avand in vedere ca in toate cele trei dosare penale s-a dispus neinceperea urmaririi penale, in urma concluziei ca invinuirile facute prin plangeri sunt mincinoase, instanta de apel a apreciat ca faptele inculpatilor intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de denuntare calomnioasa, prevazuta si pedepsita de art. 259 Cod penal.
Din continutul plangerilor penale formulate de catre inculpati, rezulta ca, practic acestia vizeaza in primul rand probleme de drept civil legate de faptul executarii lor silite pentru restituirea unui imprumut de care a beneficiat alta persoana, conditii in care formularea a nenumarate plangeri si denunturi impotriva unor angajati ai C.C. Unirea Stefanesti in legatura cu actele lor legale si justificate denota existenta unei intentii prin care s-a pus in primejdie reputatia si chiar libertatea partilor vatamate.
Avand insa in vedere atingerea minima adusa unor valori aparate de legea penala, cat si prin continutul lor concret, tribunalul a concluzionat ca faptele comise de catre inculpati, fiind lipsite in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unor infractiuni, dat fiind si scopul urmarit, urmarea produsa, precum si persoana si conduita faptuitorilor care sunt persoane in varsta si nu au antecedente penale, motiv pentru care a procedat in consecinta.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Inculpatul M.M., in motivarea recursului, arata ca se impunea achitarea sa in temeiul art. 10 lit. a Cod proc. penala, intrucat fapta nu exista.
Inculpatii A.I. si A.A. in motivarea recursului, arata ca sunt nevinovati, solicitand obligarea intimatilor la plata prejudiciului.
Curtea a constatat ca recursurile sunt neintemeiate pentru urmatoarele considerente:
Codul penal incrimineaza, sub denumirea "denuntare calomnioasa" in alin. 1 al articolului 259, "invinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plangere, cu privire la savarsirea unei infractiuni de catre o persoana".
Intimatii A.S., P.R. si P.E., functionari in cadrul C.C. Unirea Stefanesti au solicitat Parchetului de pe langa Judecatoria Saveni efectuarea de cercetari fata de inculpati pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 259 alin. 1 Cod proc. penala, constand in aceea ca la data de 13 mai 2005 inculpatii A.I. si A.A. au formulat o plangere penala impotriva lor, sustinand ca in dosarul civil nr. 471/2005 al Judecatoriei Botosani ar fi depus o intampinare la termenul de judecata din 05 mai 2005, prin care ar fi incercat sa duca in eroare instanta, pentru a o apara pe numita F.I. Au solicitat inculpatii in acea plangere a se efectua cercetari fata de ei sub aspectul savarsirii infractiunilor de abuz in serviciu, favorizarea infractorului, fals intelectual, inselaciune si fals in declaratii, plangerea facand obiectul dosarului nr. 551/P/2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Saveni si care a fost solutionata cu neinceperea urmaririi penale in temeiul dispozitiilor art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. a Cod proc. penala, intrucat faptele nu exista.
Din probele administrate s-a dovedit ca la 12.12.1995, inculpatii A.I. si A. A. au ajutat pe numitul B.N. pentru obtinerea unui imprumut de 5.000.000 ROL de la banca unde lucreaza intimatii. Ulterior, B.N. nu a mai achitat ratele, motiv pentru care s-a procedat la executare silita a girantilor.
Intimata P.R. a preluat functia de contabil la C.C. Unirea Stefanesti la data de 15.12.1997.
Inculpatii A.I. si A.A., in declaratiile lor, arata ca au formulat mai multe plangeri impotriva intimatilor intrucat, mai susnumita (P.R.) a pierdut contractul de imprumut, iar ceilalti doi au refuzat sa verifice si sa stabileasca adevarul (filele 37, 42, 43 dosar parchet).
Inculpatul M.M. a aratat ca a luat la cunostinta ca, in mod nedrept, conducerea C.C. Unirea Stefanesti i-a obligat pe inculpatii A.I. si A.A. sa plateasca o suma de bani, aceasta plata fiind considerata atat de acesti inculpati, cat si de el, "ilegala si un abuz din partea conducerii unitatii", respectiv a intimatilor. Mai sustine in aceasta declaratie ca "am considerat si consider ca a fost si este o ilegalitate comisa" de intimati.
Fata de aceste aspecte, nu se poate retine ca fapta imputata inculpatului M.M. nu exista, cum gresit sustine acesta, pentru a se dispune achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod proc. penala.
Potrivit art. 259 alin. 1 Cod penal, pentru existenta infractiunii de denuntare calomnioasa este necesar ca, pe plan subiectiv, inculpatii sa fie de rea credinta, adica sa aiba reprezentarea ca acuzatiile sale nu corespund realitatii si, pe de alta parte, denuntul sau plangerea sa se refere la savarsirea unei infractiuni.
In speta, sustinerile inculpatului M.M., procurator al inculpatilor A.I. si A. A., nu au fost facute cu intentia de a invinui intimatii de comiterea unor infractiuni, ci in scopul de a veni in ajutorul persoanelor pe care le-a reprezentat.
Prin urmare, cerintele laturii subiective a infractiunii nu sunt indeplinite in cauza, astfel incat solutia de achitare a inculpatului M.M. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 259 alin. 1 Cod proc. penala este corecta.
Cu privire la inculpatii A.I. si A.A., Curtea retine ca acestia au formulat mai multe plangeri impotriva intimatilor, pentru aceleasi fapte ce au format obiectul mai multor dosare, respectiv 800/P/2004 din 28.12.2004, 73/P/2005 din 16.05.2005, 551/P/2008 din 22.09.2008 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Saveni, toate fiind solutionate cu neinceperea urmaririi penale.
Avand in vedere aceste solutii, nu se poate vorbi de o buna conduita a acestor inculpati in momentul formularii plangerilor, astfel incat este justa aprecierea instantei de apel ca faptele inculpatilor A.I. si A.A. intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de denuntare calomnioasa prevazuta de art. 259 alin. 1 Cod penal.
Insa fata de modul si mijloacele de savarsire a faptelor, scopul urmarit, imprejurarile comiterii lor, urmarea produsa, precum si persoana inculpatilor A.I. si A.A., faptele acestora nu prezinta gradul de pericol social al unor infractiuni, amenda administrativa aplicata inculpatilor A.I. si A.A. de instanta de apel fiind corect individualizata.
Curtea, constatand ca hotararea atacata este legala si temeinica, a respins recursurile ca nefondate.