Prin cererea adresata Tribunalului Suceava, inregistrata sub nr. 672/C din 27.01.2006 reclamantii M.T., D.V., s.a., au chemat in judecata pe paratii M.J., C.A.S., T. Suceava si M. F. P. pentru obligarea paratilor la plata drepturilor salariale reprezentand 30% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, conform OUG 643/2002 pentru perioada decembrie 2002 - aprilie 2004 si de 40% pentru perioada mai 2004 - decembrie 2005, din indemnizatia de incadrare bruta lunara, spor acordat pentru magistratii care efectueaza urmarirea penala si judeca fapte de coruptie, actualizata in temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000, aprobata si modificata prin Legea 27/2000, drepturi salariale reactualizate cu indicele de inflatie, obligarea M. F. P. de a include in buget sumele necesare platii acestor sume, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantii au aratat ca prin Hotararea nr. 185 din 22.07.2005 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii s-a constatat existenta unei discriminari directe, potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 si 2 din OG 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si aprobarile ulterioare, ca potrivit art. 21 alin. 1 din acelasi act normativ, in toate cazurile de discriminare persoanele discriminate au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin intampinare, paratul M. J. a solicitat respingerea actiunii ca nefondata cu motivarea ca nu poate fi considerat raspunzator pentru o eventuala despagubire a reclamantilor care au fost prejudiciati prin instituirea reglementarilor care acordau sporul de 30 si respectiv 40% avand in vedere ca aceasta institutie nu poate raspunde de neadoptarea de catre Guvern a unui proiect de act normativ in consens cu Hotararea nr. 185/2005 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, aratand ca sporul in discutie nu are un caracter permanent, fiind acordat in functie de participarea efectiva in completele specializate pentru judecarea infractiunilor de coruptie astfel incat nu poate fi evaluat.
Totodata, drepturile solicitate prin actiunea formulata de reclamanti au fost stabilite de legiuitor exclusiv in favoarea judecatorilor precum si a celorlalte persoane la care face referire O.U.G. 43/2002, neexistand nici o dispozitie legala expresa in sensul ca persoanele incadrate in functia de judecator beneficiaza de un spor lunar de 40% din indemnizatia de incadrare, salarizarea magistratilor fiind reglementata prin acte normative speciale.
In fine, intimata invoca exceptia necompetentei materiale a instantei intrucat litigiul de fata nu are caracterul unui conflict de drepturi.
Ministerul Finantelor Publice, prin intampinare a solicitat respingerea actiunii.
In cauza au formulat cerere de interventie in interes propriu intervenientii C. A.C. si V. A. solicitand acordarea acelorasi drepturi salariale ca si reclamantii.
Totodata reclamantul B. O. a solicitat introducerea in cauza in calitate de parat si a Tribunalului Bacau motivat de faptul ca in perioada 1 ianuarie 2003 - 31 octombrie 2004 a fost judecator la Judecatoria Bacau, respectiv Tribunalul Bacau.
Prin sentinta nr. 880 din 29.05.2006, Tribunalul Suceava a respins exceptia necompetentei materiale a instantei retinand ca, potrivit art. 281 din Codul muncii, jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca, in speta, reclamantii, in calitate de angajati ai primilor trei parati solicitand plata de despagubiri constand din drepturile salariale rezultate prin aplicarea sporului de 30%, respectiv 40% acordate discriminatoriu numai unei categorii de magistrati.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca, prin dispozitiile art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 s-a stabilit ca personalul din cadrul Parchetului National Anticoruptie si judecatorii care compun completele specializate in infractiunile de coruptie, potrivit art. 29 alin. 2 din Legea 78/2000 primesc pentru activitatea specializata de combatere a infractiunilor de coruptie un spor de 30% din indemnizatia de incadrare lunara, ulterior, prin OUG nr. 24/2004, textul art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 fiind modificat, in sensul ca procurorii din cadrul PNA si judecatorii care compun completele specializate in infractiuni de coruptie, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, beneficiaza de o majorare de 40% a indemnizatiei de incadrare brute lunare, drepturi extinse prin legea de aprobare a OUG nr. 24/2004 si la toti judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la toti procurorii parchetului de pe langa aceasta curte, precum si la toti procurorii generali ai parchetelor de pe langa curtile de apel, fara a se face vreo distinctie intre cei care participa la solutionarea cauzelor de coruptie si cei cu alte atributii, ca in cazul celorlalti procurori si judecatori, text care incalca dispozitiile constitutionale privind egalitatea in drepturi.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea includerii in bugetul pe anul 2006 a sumelor necesare pentru plata despagubirilor reprezentand plata drepturilor salariale, instanta a retinut ca nu poate fi primit acest capat de cerere cata vreme potrivit art. 17 alin. 1 din Legea 500/2002 Parlamentul este cel care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de Guvern, iar competenta elaborarii unor eventuale proiecte de rectificare bugetara pentru drepturile salariale apartine ordonatorului principal de credite.
Impotriva sentintei au declarat recurs Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor Publice.
In motivarea recursului, Ministerul Justitiei a aratat ca hotararea s-a dat cu incalcarea competentei alte instante fiind vorba de o simpla actiune in pretentii de competenta judecatoriei, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct.3 C. pr. Civ., ca hotararea este lipsita de temei legal intrucat drepturile solicitate prin actiune au fost prevazute de legiuitor exclusiv in favoarea judecatorilor si a persoanelor specificate conform legii, in compunerea completelor specializate in judecarea infractiunilor de coruptie, enuntand in acest sens dispozitiile art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 modificata prin O.U.G. nr. 24/2004, aprobata prin Legea nr. 601/2004, dar si dispozitiile Legii nr. 347/2003 de probare a OUG nr. 177/2002.
In lipsa unor dispozitii exprese privind acordarea sporului de 30 si 40% tuturor judecatorilor, precum si a adoptarii OUG nr. 27/2006 privind salarizarea judecatorilor si procurorilor prin care s-au eliminat sporurile mentionate, s-a sustinut ca in mod gresit a fost admisa actiunea atat pentru plata acestor drepturi salariale dar si a actualizarii in functie de rata inflatiei, care nu putea fi acordata decat de la data chemarii in judecata.
Recurentul Ministerul Finantelor Publice, prin recursul intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., a sustinut ca in mod gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, sustinand ca potrivit dispozitiilor Legii nr. 216/2001 - legea bugetului de stat pe anul 2001, obligatia de a stabili numarul posturilor, a salariilor de baza dar si a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, revine ordonatorilor principali de credite, respectiv Ministerului Justitiei, Ministerul Finantelor Publice avand doar obligatia de a aproba statele de functii asa cum au fost avizate de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, invocand in acest sens si legile bugetare adoptate pentru anii 2002-2005. Pe fond, Ministerul Finantelor Publice sustine ca sporul mentionat nu are natura unei discriminari, legiuitorul avand dreptul exclusiv de a stabili cadrul de aplicare a actelor normative pe care le emite, calitatea de magistrat nefiind singura, de natura sa garanteze dreptul de a beneficia de un anumit spor.
Recursurile sunt neintemeiate si vor fi respinse pentru urmatoarele considerente:
Referitor la critica privind necompetenta materiala, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Curtea observa ca potrivit art. 281 din Codul muncii, jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca in aceasta categorie fiind incluse si conflictele in legatura cu plata unor despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de parti prin neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor stabilite prin contractul individual de munca. Ca urmare, salariul reprezentand contraprestatia muncii depuse de salariat si fiind format din salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri, cererea petentilor de obligare a paratelor la plata de despagubiri, constand din drepturile salariale rezultate prin aplicarea sporului de 30%, respectiv 40% acordate discriminatoriu numai unei categorii de magistrati, imbraca forma unui conflict de drepturi, care, potrivit art. 2 lit. "c" din Codul de procedura civila, intra in competenta de solutionare a tribunalului.
In ce priveste motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, Curtea observa ca solutia de admitere a actiunii nu deriva din constatarea existentei unei discriminari prin hotararea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, discriminare recunoscuta prin chiar expunerea de motive din actul normativ ce constituie actualul cadru legal al salarizarii magistratilor, O.U.G. nr 27/2006, ci din insasi faptul discriminarii constatate de instanta de judecata, hotararea sus-mentionata neconstituind decat un mijloc de proba in acest proces, astfel incat sustinerea recurentei ca a respectat recomandarea acestei institutii constituie in fapt o recunoastere a discriminarii si nu o cauza exoneratoare de raspundere, aceasta intrucat petentii nu au urmarit o satisfactie morala prin introducerea actiunii, ci un folos material concretizat in plata despagubirilor reprezentand diferenta de tratament salarial recunoscut a fi fost discriminatoriu. Iar acest tratament discriminatoriu este legat temporal, nu de momentul pronuntarii hotararii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, ci de cel al nasterii sporului in discutie in favoarea unei anumite categorii de magistrati, ceea ce justifica acordarea de despagubiri cu acest titlu incepand din chiar ziua intrarii in vigoare a reglementarii discriminatorii, evident in masura in care nu a operat prescriptia raspunderii civile.
Intrucat prin incercarea de justificare a acordarii sporului numai unei anumite categorii de magistrati, recurenta se contrazice in argumentare, negand in fapt discriminarea pe care tocmai o recunoscuse, Curtea este nevoita sa reia argumentarea primei instante cu privire la neconstitutionalitatea OUG nr. 43/2002 si O.U.G nr. 24/2004, neconstitutionalitate ce poate fi apreciata de instanta de drept comun ca urmare a abrogarii respectivelor acte normative. In concret, potrivit dispozitiilor art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 s-a stabilit ca personalul din cadrul Parchetului National Anticoruptie si judecatorii care compun completele specializate in infractiunile de coruptie, potrivit art. 29 alin. 2 din Legea 78/2000, primesc pentru activitatea specializata de combatere a infractiunilor de coruptie un spor de 30% din indemnizatia de incadrare lunara, spor ridicat la 40% prin OUG nr. 24/2004 si extins la toti judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la toti procurorii parchetului de pe langa aceasta curte, precum si la toti procurorii generali ai parchetelor de pe langa curtile de apel, fara a se face vreo distinctie intre cei care participa la solutionarea cauzelor de coruptie si cei cu alte atributii, ca in cazul celorlalti procurori si judecatori.
Curtea apreciaza ca textul art. 28 alin. 4 din OUG 43/2002 incalca dispozitiile constitutionale privind egalitatea in drepturi si ignora de asemenea disp. art. 5 din Legea nr. 53/2003 referitoare la egalitatea de tratament a salariatilor precum si cele ale art. 2 pct. 1 si art. 29 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului privitoare la dreptul la salariu egal pentru munca egala, fiind evident ca solutionarea cauzelor de coruptie nu presupune o specializare anume fata de alte categorii de litigii, aceste cauze nu au un grad sporit de dificultate fata de cauzele solutionate de sectiile civile si comerciale ale instantelor si chiar de sectiile penale, nu supun judecatorul cauzei unor pericole mai mari decat cele la care este expus procurorul ce instrumenteaza cauze in cadrul parchetelor de pe langa curtile de apel sau tribunale sau decat cele la care este expus orice alt judecator, nu presupun o responsabilitate sporita fata de alte categorii de cauze. Faptul ca lupta impotriva coruptiei constituie o prioritate a programului de guvernare al partidelor aflate la putere, nu reprezinta, un criteriu rational, obiectiv, pentru diferenta de tratament salarial intre magistratii ce functioneaza la aceiasi instanta, cu atat mai mult cu cat, de multe ori, ponderea acestor cauze in totalul cauzelor instrumentate de un magistrat poate fi extrem de redusa.
In ce priveste critica referitoare la imposibilitatea evaluarii prejudiciu-lui, Curtea considera ca raportarea acestuia la diferentele salariale nascute prin aplicarea sporului la categoriile mentionate in actele normative evocate constituie o aplicare corecta a regulilor privind stabilirea prejudiciului, fiind de notorietate ca, desi stabilit pe baza unor criterii prevazute prin norme metodologice, in practica aceste sporuri au fost acordate, fara exceptii notabile, cu titlu permanent. Mai mult decat atat, judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitiei, procurorilor din Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitiei si procurorilor generali ai curtilor de apel sporurile le-au fost acordate fara nici o legatura cu natura cauzelor solutionate, din chiar momentul modificarilor operate prin legea de aprobare a O.U.G. nr. 24/2004.
In fine, acordarea actualizata a sumelor datorate cu titlu de despagubiri reprezentand drepturi salariale nu constituie decat aplicarea corecta a dispozitiilor art. 1073 C. civil, respectiv a dreptului creditorului la indeplinirea exacta a obligatiilor, actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflatie constituind o practica constanta a instantelor de judecata, nascuta din nevoia de a apara drepturile creditorilor intr-o economie a carei instabilitate a determinat disparitia sau cel putin atenuarea principiului nominalismului monetar.
In ce priveste recursul formulat de Ministerul Finantelor, Curtea constata pe de o parte ca in ce priveste acest parat, calitatea procesuala pasiva este justificata pe dispozitiile art. 28 lit. f din Legea nr. 500/2002, text de lege care prevede ca elaborarea bugetelor se realizeaza de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, propuneri pe care le avizeaza favorabil sau le respinge iar pe de alta parte, prezenta acestui parat in judecata este de natura a asigura sumele necesare pentru plata despagubirilor stabilite prin hotararea recurata.
Avand in vedere ca cea de a doua critica din recursul Ministerului Finantelor se bazeaza pe argumente privind inexistenta unei discriminari, aspecte care au fost analizate cu ocazia cercetarii motivelor de recurs formulate de Ministerul Justitie, analiza separata a acestui motiv de recurs nu se justifica.
(Decizia nr. 887/23.10.2006 a Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale)