Potrivit art.5 alin.3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale "orice persoana arestata sau detinuta trebuie adusa de indata inaintea unui judecator si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii".
Prin incheierea nr.202 din 2 iunie 2006 a Tribunalului Suceava - Sectia penala s-a admis cererea inculpatului S.N. si s-a revocat masura arestarii preventive luata impotriva inculpatului prin incheierea nr.16A din 7 martie 2006 a aceleiasi instante. Totodata s-a dispus punerea in libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva.
Instanta de fond a retinut ca nu sunt incidente in cauza dispozitiile art.148 lit.h Cod procedura penala.
Recursul declarat de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Suceava a fost respins ca nefondat prin incheierea nr.38R din 5 iunie 2006 a Curtii de Apel Suceava - Sectia Minori si Familie.
S-a retinut ca inculpatul este arestat din 7 martie 2006 iar in acest interval de timp arestarea a fost prelungita justificat de incidenta art.143 si 148 lit.h Cod procedura penala.
Termenul rezonabil trebuie analizat in fiecare caz in parte in functie de natura cauzei si complexitatea ei dar durata procedurilor nu poate fi justificata pe termen nelimitat de complexitatea cauzei.
Fara discutie ca indiciile despre care face vorbire textul art.143 Cod procedura penala exista si au justificat arestarea. Avand in vedere insa ritmul in care se desfasoara cercetarile s-a apreciat ca durata arestarii inculpatului este suficienta raportat si la actele efectuate in cursul urmaririi penale.
Infractiunea de trafic de persoane este intr-adevar foarte greva si amploarea fenomenului impune o reactie eficienta din partea autoritatilor fiind necesar a se crea insa un echilibru intre interesele societatii si ale individului. Nu s-a facut dovada faptului ca eliberarea inculpatului in aceasta faza a procedurii, cand urmarirea penala este aproape de sfarsit si cand se asteapta doar rezultatul unei comisii rogatorii pe care inculpatul nu ar putea oricum sa o influenteze ar tulbura in mod real ordinea publica.
Prelungirea privarii de libertate justificat doar de gravitatea infractiunilor si de complexitatea cauzei inseamna o limitare la analiza abstracta a criteriilor enumerate.
Hotaratoare in luarea deciziei a fost si necesitatea garantarii egalitatii de tratament intre inculpati cercetati pentru aceleasi fapte, in acelasi dosar, arestati in baza acelorasi temeiuri si care cu doar trei zile inainte au fost pusi in libertate.
Sigur ca pentru fiecare in parte instantele au avut in vedere temeiuri specifice insa solicitarea de prelungire a arestarii preventive a fost justificata pe acelasi motiv.
(incheierea nr.38R din 5 iunie 2006)