Diminuarea salariului cu 25% in sectorul bugetar

Constata ca s-a inregistrat la aceasta instanta actiunea formulata de reclamanta I. A. T. in contradictoriu cu parata D. J. de S. solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta, aceasta din urma sa fie obligata:
- la plata diferentei dintre salariile cuvenite potrivit contractului individual de munca
si salariile platite efectiv,
- incepand cu data introducerii actiunii, sa plateasca salariile potrivit contractelor individuale de munca, respectiv actelor aditionale la contractele individuale de munca;
- sa plateasca sumele susmentionate actualizate cu rata inflatiei de la data scadentei fiecareia si pana la data platii efective a sumelor datorate;
In motivarea actiunii se aratau urmatoarele:
In data de 10 august, data stabilita pentru plata salariului aferent lunii iulie reclamanta a luat la cunostinta faptul ca i-a fost diminuat unilateral salariul cu 25 %. Potrivit art.10 C. muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, „Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumita salariu”.
Astfel, salariul reprezinta o componenta a dreptului la munca si reprezinta contraprestatia angajatorului in raport cu munca prestata de catre angajat in baza raportului de munca. Efectele raportului de munca se concretizeaza in obligatii de ambele parti, iar una din obligatiile esentiale ale angajatorului este plata salariului pentru munca prestata, asa cum a fost el stabilit prin contractul de munca individual.
Contractul individual de munca este deci conventia prin care se materializeaza vointa angajatorului si a viitorului salariat de a intra intr-un raport juridic de munca. In aceasta conventie, negociata si liber consimtita, sunt prevazute, in limitele stabilite de legislatie si de contractele colective de munca, toate elementele necesare pentru cunoasterea conditiilor de desfasurare si de incetare a raportului de munca, drepturile, obligatiile si raspunderile ambelor parti.
Salariul reprezinta unul dintre drepturile asupra caruia cele doua parti ale raportului juridic de munca au convenit si l-au prevazut in mod expres in continutul contractului, in conformitate cu disp. art.17 alin.2 coroborat cu alin.2 din acelasi articol.
Toate celelalte subiecte de drept sunt terti in raportul juridic de munca stabilit intre cele doua parti.
Prin urmare, un terti fata de acest contract individual de munca nu poate interveni pentru a modifica acordul partilor semnatare. Tot astfel, statul, deci tert raportat la contractul individual de munca incheiat intre angajator si salariat, nu poate modifica ceea ce partile au stabilit, respectiv nu poate diminuat salariile acestora in mod direct prin edictarea unei legi in acest sens, caci protectia juridica a raportului juridic de munca stabilit contractual este acelasi atat pentru personalul bugetar, cat si pentru cel incadrat la angajatori privati. Nu se poate vorbi de o protectie a legii mai mare in cazul angajatilor privati.
Astfel, desi nu a fost incheiat acte aditionale la contractele individuale de munca de micsorare a salariilor reclamantilor, angajatorul a retinut o parte din salariile datorate conform contractului individual de munca, platind numai o parte din ceea ce impreuna cu salariatii sai convenise conform contractului.
In drept: art.40 alin.2 lit. c din Lg.53/03, C. muncii modif. si complet. Ulterior si art. 110 alin.2 si 3 C. pr. civ.
Intimata nu a depus intampinare si nu a trimis reprezentant la judecata.
Din actele dosarului instanta retine urmatoarele:
Reclamanta I. A. T. este angajata D. J. de S. Sibiu in functia de expert I-A.
Incepand cu luna iulie 2010 salariul acesteia a fost redus cu 25 % in temeiul Legii nr.118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Potrivit art.1 alin.1 coroborat cu art.16 din acest act normativ cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 si ale O.U.G. nr.1/2010, se diminueaza cu 25 % pana la 31.12.2010.
Reclamanta sustine, in esenta, ca statul, care este un tert raportat la contractul individual de munca incheiat intre angajator si salariat, nu poate diminua salariile in mod direct modificand acordul partilor semnatare ale contractului individual de munca.
Aceasta sustinere este nefondata pentru urmatoarele considerente.
Asa cum s-a retinut si in cuprinsul deciziei nr. 874/2010 a Curtii Constitutionale, angajatii din sectorul public nu se afla in aceeasi situatie juridica cu cei din mediul privat ale caror raporturi de munca sunt guvernate intotdeauna de contractul de munca incheiat intre parti. Astfel, angajatii din sectorul public sunt legati, din punct de vedere al sursei din care se platesc salariile /indemnizatiile/soldele, de incasarile si cheltuielile din bugetul public national, dezechilibrarea acestui buget putand conduce la diminuarea cheltuielilor de personal, ori salariile/soldele/indemnizatiile reprezinta tocmai asemenea cheltuieli de personal.
Prin aceeasi decizie Curtea Constitutional a statuat si ca diminuarea cuantumului salariilor/indemnizatiilor si soldelor constituie o veritabila restrangere a exercitiului dreptului la munca dar ca aceasta masura s-a realizat in conditiile prevazute la art.53 din Constitutie si anume:
- este prevazuta prin lege;
- se impune restrangerea sa pentru reducerea cheltuielilor bugetare;
- se circumscrie motivelor expres prevazute de textul constitutional in speta pentru apararea securitatii nationale;
- este necesara intr-o societate democratica;
- a fost aplicata in mod nediscriminatoriu;
- nu a adus atingere existentei dreptului.
Pentru considerentele expuse mai sus actiunea a fost respinsa.