Incepand cu 1 ianuarie 2010, acordarea ajutorului de stat autorizat de Comisia Europeana privind „platile Natura 2000”, este conditionat de emiterea unui act normativ national. Decizie nr. 453/R din data de 15.04.2015
pronunțată de Curtea de Apel Brasov

Astfel cum este reglementat de legiuitor, art. 6 din H.G. nr. 861/2009 nu acorda de plano, odata cu primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, masurile de sprijin.
Fiind ulterioara H.G. nr. 861/2009 si cu forta juridica superioara, O.G. nr. 14/2010 prevede in art. 6 ca ajutoarele de stat, printre care si cel privind „platile Natura 2000” (art. 4 lit. s pct. 4), si suma alocata fiecareia dintre aceste forme de ajutor de stat reglementate de Ordonanta, se aproba anual prin hotarare a Guvernului care va fi comunicata Comisiei Europene prin Raportul anual, in conformitate cu art. 6 din Regulamentul CE nr. 794/2004.
Aceasta este si ratiunea pentru care, in chiar cuprinsul Deciziei Comisiei Europene prin care nu s-au formulat obiectiuni la schema de ajutor de stat, s-a stabilit ca schema va intra in vigoare dupa ce va fi aprobata de Comisie si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei.
Imprejurarea ca schema de ajutor sub forma proiectului de hotarare de Guvern, nu a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, face ca ajutorul de stat privind plati Natura 2000 sa nu poata fi acordat, nefiind indeplinite conditiile prevazute de lege si de decizia Comisiei Europene.
In acest sens este si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene care, in cauza C-18/08 Foselev Sud-Quest SARL contra Administration des douanes et droits indirects, verificand daca Decizia CE 2005/449 al carei destinatar este Republica Franceza si prin care Comisia a autorizat scutirea de taxa pe osie, impune Republicii Franceze o obligatie neconditionata si suficient de clara si de precisa, s-a stabilit ca, „in pofida interventiei Comisiei, statele membre dispun de o larga putere de apreciere atat in ceea ce priveste decizia de a utiliza aceasta posibilitate, cat si in ceea ce priveste cuprinsul masurii avute in vedere, fara ca, din aprobarea acestei masuri de catre Comisie, sa poata decurge vreo obligatie de a utiliza respectiva posibilitate”. De asemenea, s-a mai stabilit ca decizia adresata Republicii Franceze a intrat in vigoare de la notificarea acesteia catre destinatar, in speta Republica Franceza si ca un astfel de efect consta in a face posibila o scutire, inca inexistenta in speta si care necesita un act national pentru punerea sa in aplicare, iar nu a impune o astfel de scutire ( pct. 15 si 19 din decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene mentionata). In consecinta, Curtea a statuat ca decizia data de Comisia Europeana nu poate fi invocata de un particular in raporturile cu Republica Franceza, destinatara a acestei decizii, in scopul de a beneficia de scutirea autorizata prin decizia mentionata incepand de la momentul notificarii sau al publicarii acesteia.