Legea insolventei nu defineste notiunea de comerciant, astfel ca, in raport de dispozitiile art.149, in conformitate cu care dispozitiile aceste legi se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale altor acte normative, intre care si Codul comercial.
Intelesul notiunii de comerciant cuprinsa in acte normative speciale, in conditiile abrogarii art. 7 din Codul comercial, este reglementat de art. 6 din Legea nr.71/2011, in conformitate cu care „In cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrarii in vigoare a Codului civil, referirile la comercianti se considera a fi facute la persoanele fizice sau, dupa caz, la persoanele juridice supuse inregistrarii in registrul comertului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr.26/1990 privind registrul comertului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege.”
Asadar, de la data de 1 octombrie 2011, notiunea de comerciant prevazuta de art.1 alin.2 lit. a din Legea nr.85/2006 trebuie interpretata prin prisma art.6 din Legea nr.71/2011, in sensul aplicarii procedurii doar persoanelor fizice inregistrate in registrul comertului.
Asupra recursului de fata:
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Brasov, creditoarea D G F P a solicitat deschiderea procedurii insolventei fata de debitorul D O.
Tribunalul Brasov, prin sentinta civila nr. 2440/SIND/8.11.2012 a respins cererea, pentru urmatoarele considerente:
Creditorul reclamant a invocat existenta unei creante certe, lichide si exigibile, conform art.379 Cod procedura civila fata de debitorul parat, superioara valorii prag prevazuta de art.3.12 din Legea nr.85/2006.
Debitorul are calitatea de persoana fizica.
Potrivit art.art.1 alin.2 din Legea nr.85/2006 procedura prevazuta de prezenta lege se aplica comerciantilor persoane fizice actionand individual.
Potrivit art.3 din Codul comercial, referitor la faptele obiective de comert, sunt fapte de comert printre altele si cumpararile de producte sau marfuri spre a le revinde.
Potrivit art.4 din Codul comercial, referitor la faptele subiective de comert, se socotesc afara de faptele obiective de comert celelalte contracte sau obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.
Potrivit art.7 din codul comercial sunt comercianti aceia care fac fapte de comert (obiective sau subiective) avand comertul ca o profesiune obisnuita si societatile comerciale.
Potrivit art.3 din Noul cod civil (Legea nr.287/2009) dispozitiile noului cod civil se aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si celelalte subiecte de drept. Sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere. Constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitati organizate care consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu un scop lucrativ.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.71/2011 de punere in aplicare a Noului cod civil notiunea de profesionist reglementata de art.3 din Noul cod civil include categoriile de comerciant, intreprinzator, operator economic, precum si orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice, profesionale, astfel cum aceste notiuni sunt prevazute de lege, la data intrarii in vigoare a noului cod civil. Potrivit alin.2 al art.8 din Legea nr.71/2011 in toate actele normative in vigoare expresiile “acte de comert”, respectiv “fapte de comert” se inlocuiesc cu expresia “activitati de productie, comert sau prestari servicii”.
Potrivit art.230 din Legea nr.71/2011 dispozitiile codului comercial, cu exceptia prevederilor art.46-55, 57, 58 si 907-935, aplicabile in continuare raporturilor dintre profesionisti, se abroga.
Potrivit art.6 din Noul cod civil legea civila dispune numai pentru viitor, exceptie facand situatiile prevazute de art.6 alin.6.
In consecinta, pentru a analiza calitatea de subiect de drept pentru procedura insolventei a paratului din prezenta cauza s-a impus constarea ca reclamantul pretinde ca debitorul – persoana fizica este un comerciant, iar acesta a desfasurat acte de comert anterior intrarii in vigoare a noului civil, dat fiind caci creanta creditorului a devenit exigibila in perioada 2010-2011, iar noul cod civil a intrat in vigoare la data de 01 10 2011.
Astfel, reclamantul nu a invocat si dovedit daca paratul a efectuat acte obiective de comert, ori fapte subiective de comert, in sensul art.3 si 4 din codul comercial. De asemenea reclamantul nu a dovedit ca paratul indeplineste calitatea de comerciant potrivit art.7 din Legea nr.85/2006.
O astfel de conditie este esentiala pentru a fi incidente prevederile legii insolventei, deoarece art.1 alin.2 din Legea nr.85/2006 stabileste ca numai comerciantii pot fi subiect al acestei proceduri.
Dispozitiile art.7 din codul comercial nu sunt diferite de prevederile art.3 din Noul cod civil, in esenta comerciantul persoana fizica, in prezent profesionistul este persoana care exercita sistematic, deci obisnuit activitati specifice exploatarii unei intreprinderi si care sunt mai ample decat notiunea de fapte de comert definite de art.3 din codul comercial.
Fata de prevederile art.8 alin.1 din Legea nr.71/2011 care fac trimitere la legile speciale care reglementeaza diferite activitati economice si profesionale, notiunea de profesionist o include si pe aceea de comerciant, dar este mai vasta deoarece include si operatorul economic, cel de desfasoara o profesie liberala ori economica, intreprinzatorul, etc.
Raportandu-ne la actiunea reclamantului judecatorul sindic constata ca pana la proba contrara acesta are o creanta fata de parat care rezulta din neplata unor obligatii fiscale reprezentand contravaloare T.V.A..
Judecatorul sindic a apreciat insa ca simpla existenta a unei creante bugetare a unei persoane fizice fata de bugetul consolidat al statului nu conduce automat la concluzia ca aceasta persoana este un comerciant si in consecinta subiect al legii insolventei.
Notiunea de comerciant care continua sa dainuie si sub imperiul Noului cod civil avand in vedere prevederile art.8 alin.1 din Legea nr.71/2011 ramane persoana care desfasoara obisnuit o activitate economica sau profesionala in cadrul exploatarii unei intreprinderi.
Simpla instrainare a unor imobile, care potrivit legii speciale in materie fiscala a generat obligatia de plata a taxei pe valoarea adaugata nu ii confera vanzatorului calitatea de comerciant, dat fiind ca faptul de comert prevazut de art.3 alin.1 lit.a din codul comercial stabileste ca revanzarea de bunuri are la baza o cumparare anterioara in acest scop (ceea ce in speta nu s-a dovedit) si de asemenea reclamantul nu a dovedit ca paratul – persoana fizica exercita astfel de fapte de comert, cu titlu obisnuit, conform art.7 din codul comercial.
Se impune precizarea ca legiuitorul a avut pe ordinea de zi mai multe proiecte de lege pentru falimentul persoanei fizice, independent de calitatea de comerciant a acestei persoane, iar pana in prezent o astfel de lege nu a fost adoptata.
In consecinta, fata de principiul ca acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu are voie sa dispuna, judecatorul sindic a apreciat ca nu este permis ca pe cai ocolite legii sa fie marita sfera persoanelor carora li se aplica dispozitiile legii insolventei.
Impotriva sentintei a declarat recurs creditoarea, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in baza art. 304^1, pentru urmatoarele motive:
Dovada calitatii de comerciant reiese din decizia privind inregistrarea din oficiu, in scopuri T.V.A. nr. 200024/12.05.2010 emisa de A.F.P. Mun. Brasov si din atribuirea codului de identificare fiscala la data de 14.06.2010 sub nr. RO 27054924, inscrisuri anexate cererii de chemare in judecata.
Acest aspect s-a datorat faptului ca debitorul a desfasurat activitati comerciale cu caracter de continuitate in vederea realizarii de venituri, situatia in care organele fiscale au constatat prin acte administrative fiscale caracterul de persoana impozabila a acestuia, in sensul art. 127 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. La alin. 2 din acelasi text de lege, care reprezinta transpunerea in legisla-ia nationala a dispozitiilor art. 9 alin. 1, a doua propozitie din directiva 2006/112/CE , se mentioneaza „constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul realizarii de venituri cu caracter de continuitate.”
Astfel, utilizarea notiunii de „comerciant”, astfel cum aceasta este definita de Codul comercial nu este necesara, intrucat codul fiscal defineste si utilizeaza in vederea determinarii regimului T.V.A. notiuni precum „persoana impozabila, operatiuni impozabile, activitate economica”.
Recurenta considera ca operatiunile impozabile, din perspectiva T.V.A. nu sunt doar cele care constituie fapte de comert, sfera de aplicare a T.V.A. fiind mult mai larga, astfel ca operatiuni care sunt catalogate de Codul comercial ca fapte de comert sunt operatiuni impozabile din punct de vedere T.V.A. .
Instanta de fond in mod gresit a retinut faptul ca simpla instrainare a unor imobile, chiar daca atrage obligatia de plata a unor impozite de natura fiscala, nu ii confera vanzatorului calitatea de comerciant, intrucat debitorul a desfasurat o activitate economica cu caracter de continuitate, in scopul realizarii de venituri actionand individual.
Instanta de fond trebuia sa retina ca referitor la calitatea de persoana impozabila a debitorului, in sensul de comerciant, este aplicabil art. 127 alin. 2 Cod fiscal, intrucat acesta, prin vanzari repetate, obtinand profit, se impune a fi impozitat in conditiile legii.
Examinand sentinta atacata in limitele motivelor de recurs, in raport de probele administrate si de dispozitiile legale in materie, Curtea retine urmatoarele:
Cererea de chemare in judecata formulata de creditoarea D.G.F.P. are ca obiect deschiderea procedurii insolventei unei persoane fizice.
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr.85/2006, persoanelor fizice li se poate aplica procedura simplificata a insolventei in cazul in care au calitatea de comercianti.
Legea insolventei nu defineste notiunea de comerciant, astfel ca, in raport de dispozitiile art.149, in conformitate cu care dispozitiile aceste legi se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale altor acte normative, intre care si Codul comercial, teoria si practica judiciara au interpretat notiunea de comerciant prevazuta de art. 1 alin. 2 lit. b, in conformitate cu prevederile art. 7 Cod comercial, care prevede ca o persoana fizica are calitatea de comerciant in conditiile in care efectueaza fapte de comert, ca o profesiune obisnuita.
Dispozitiile Codului comercial, cu exceptia prevederilor art. 46-55, 57, 58 si 907-935 au fost abrogate prin art. 230 din Legea nr.71/2011, de la data intrarii in vigoare a Noului Cod civil.
Noul Cod civil a inlocuit notiunea de comerciant cu cea de profesionist, avand o arie de aplicare mult mai larga, fiind considerati profesionisti, potrivit art.8 din Legea nr.71/2011 „categoriile de comerciant, intreprinzator, operator economic, precum si orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau profesionale.”
Intelesul notiunii de comerciant cuprinsa in acte normative speciale, in conditiile abrogarii art. 7 din Codul comercial, este reglementat de art. 6 din Legea nr.71/2011, in conformitate cu care „In cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrarii in vigoare a Codului civil, referirile la comercianti se considera a fi facute la persoanele fizice sau, dupa caz, la persoanele juridice supuse inregistrarii in registrul comertului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr.26/1990 privind registrul comertului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege.”
Asadar, de la data de 1 octombrie 2011, notiunea de comerciant prevazuta de art.1 alin.2 lit. a din Legea nr.85/2006 trebuie interpretata prin prisma art.6 din Legea nr.71/2011, in sensul aplicarii procedurii doar persoanelor fizice inregistrate in registrul comertului.
Aceasta interpretare este in concordanta si cu prevederile O.U.G. nr.44/2008, privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, in conformitate cu care, pentru efectuarea actelor de comert, persoanele fizice trebuie sa detina autorizatia administrativa in acest sens si sa fie inregistrate la registrul comertului.
Trimiterile pe care recurenta le face la art.127 alin. 1 din Codul fiscal nu au relevanta in cauza, notiunea de comerciant, in sensul Legii nr.85/2006 neputand fi confundata cu cea de persoana impozabila, definita de acest text de lege.
Fata de aceste considerente, se retine ca in mod corect judecatorul sindic a constatat ca debitorul din prezenta cauza nu poate fi supus procedurii insolventei, ca urmare, in baza art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, urmeaza a se respinge recursul ca nefondat si a se mentine sentinta atacata.