ACTIUNE IN ANULAREA HOTARARII A.G.A. A UNEI SOCIETATI CU RASPUNDERE LIMITATA.
ADMISIBILITATEA DEROGARII PRIN ACTUL CONSTITUTIV DE LA PREVEDRILE LEGII PRIVIND FORMALITATILE DE CONVOCARE.
REGULA UNANIMITATII HOTARARII PRIN CARE SE DISPUNE MODIFICAREA ACTULUI CONSTITUTIV.
Dispozitiile art. 195 din Legea nr. 31/1990 privind convocarea adunarii generale a asociatilor au rolul de a ii proteja pe asociati, de a asigura respectarea drepturilor participative ce decurg din detinerea de parti sociale. In lipsa unor dispozitii legale speciale sau prohibitive, actul constitutiv poate sa prevada ca, prin acordul tuturor asociatilor, adunarea generala se va putea intruni si lua hotarari si in absenta acestor formalitati de convocare.
Dispozitiile art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 stabilesc in mod imperativ ca modificarea actului constitutiv al societatii cu raspundere limitata se face cu unanimitate, in afara de cazul in care actul constitutiv prevede altfel. Fata de imprejurarea ca singura derogare permisa de lege de la regula unanimitatii este prevederea inclusa in actul constitutiv, rezulta ca hotararile A.G.A. luate fara respectarea acestei unanimitati sunt lovite de nulitate absoluta, neputand fi retinut caracterul dispozitiv al dispozitiilor legale mai sus mentionate. Dispozitiile art. 193 din Legea nr. 31/1990, in conformitate cu care, a doua adunare generala a asociatilor poate vota in mod legal „oricare ar fi numarul de asociati si partea de capital social reprezentata de asociatii prezenti”, se refera doar la ipoteza in care adunarea generala legal constituita nu poate lua o hotarare valabila din cauza neintrunirii „majoritatii” cerute, nu din cauza neintrunirii votului tuturor asociatilor, respectiv ipoteza reglementata de art. 192 alin. 2.
Asupra recursului de fata:
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Brasov, reclamantul T.B. a chemat in judecata pe parata S.C. C.C.N. S.R.L., solicitand anularea/constatarea nulitatii absolute a convocarii A.G.A. din 8.09.2011 si din 9.09.2011, anularea hotararilor A.G.A. nr. 1/8.09.2011 si nr. 2/9.09.2011 si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Tribunalul Brasov – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, prin sentinta civila nr. 19/CC/23.01.2012, a admis exceptia lipsei de interes a reclamantului cu privire la cererea sa privind anularea pct. 2-7 din Hotararea A.G.A. nr. 1/8.09.2011 si, pe cale de consecinta, a respins actiunea, ca lipsita de interes. A respins, ca nefondata, cererea reclamantului privind anularea convocarii sedintei A.G.A. din data de 8.09.2011 si privind constatarea nulitatii absolute a Hotararii nr. 1/8.09.2011 – pct. 1. A admis cererea reclamantului in contradictoriu cu aceeasi parata privind constatarea nulitatii absolute a Hotararii A.G.A. nr. 2/9.09.2011 si in consecinta, a constatat nulitatea absoluta a acestei hotarari.
La pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de 08.09.2011 a avut loc adunarea generala ordinara a asociatilor paratei S.C. C.C.N. S.R.L., avand 7 puncte pe ordinea de zi. Cu exceptia pct. 1 de pe ordinea de zi care viza revocarea reclamantului din calitatea sa de administrator, in solutionarea caruia reclamantul s-a abtinut, instanta a retinut ca, din procesul verbal al sedintei (filele 66-80) rezulta ca reclamantul a votat ”pentru” ceea ce inseamna ca cererea sa de anulare a punctelor 2-7 din Hotararea AGA nr. 1/08.09.2011 (fila 64) este, intr-adevar, lipsita de interes. In continuare instanta a analizat daca apararile invocate de reclamant cu privire la nulitatea convocarii pentru data de 08.09.2011 sunt fondate pentru a discuta despre o eventuala nulitate a Hotararii adoptate in conditiile unei convocari nelegale.
Instanta a retinut, in primul rand, ca LSC nu prevede o sanctiune expresa cu privire la incalcarea procedurii de convocare. Doctrina retine ca, in legislatia franceza, orice adunare convocata in mod neregulamentar poate fi anulata, dar actiunea in nulitate nu poate fi admisibila daca toti asociatii au fost prezenti sau reprezentati.
Reclamantul a participat la adunarea generala din data de 08.09.2011, dar acesta apreciaza ca, avand in vedere dispozitiile art. 195 al. 2 din LSC, asociatul majoritar Z.M. nu putea convoca el insusi adunarea generala, doar administratorul avand aceasta posibilitate sau, in cazul refuzului administratorului de convocare a AGA, instanta de judecata putea dispune in acest sens.
Sustinerile reclamantului sub acest aspect sunt nefondate avand in vedere dispozitiile art. 7 din Actul constitutiv, potrivit carora ”adunarile generale se convoaca de asociati de comun acord sau de oricare dintre acestia in situatii deosebite”. Aceeasi posibilitate este prevazuta si de art. 12 din Statut. In conditiile in care ”situatiile deosebite” nu sunt definite in mod expres de Actul constitutiv sau de Statut, dar vazand rolul pe care il are, in societate, administratorul, instanta a constatat ca revocarea administratorului reprezinta o situatie deosebita care a justificat convocarea adunarii generale a asociatilor paratei pentru data de 08.09.2011 de catre unul din asociati, respectiv asociatul majoritar, Z.M..
Chiar si in ipoteza in care s-ar admite ca asociatul Z.M. nu putea convoca, singur, adunarea generala pentru data de 08.09.2011, ci doar ii putea solicita administratorului Tendler Bernhard sa convoace acesta adunarea, instanta a apreciat ca nu se poate discuta de o nulitate absoluta, ci, cel mult, de o nulitate relativa, care, pentru a determina anularea convocarii, este conditionata de dovedirea unei vatamari. O astfel de dovada nu a fost facuta, toti asociatii participand (direct sau prin reprezentant) la adunarea generala din data de 8 sept. 2011 si votand, unanim, punctele 2-7 de pe ordinea de zi. Mai mult, instanta a constatat ca doi dintre asociati au fost de acord cu revocarea din functia de administrator a reclamantului, ceea ce inseamna ca vointa sociala a fost pe deplin exprimata.
Cu privire la cea de a doua adunare generala, din data de 9 septembrie 2011, instanta a retinut ca, in data de 08.09.2011 asociatul majoritar Z.M. a adus la cunostinta celorlalti asociati, pentru prima data, numele persoanei care urma sa fie numita in functia de administrator, Z.C.. Aceasta persoana propusa ca administrator nu era necunoscuta nici asociatei A. si nici reclamantului, aspect care rezulta din actele aflate la dosar.
Numirea unui administrator sau inlocuirea administratorului unei societati cu raspundere limitata s-a apreciat, in practica judiciara, ca reprezinta o modificare a actului constitutiv asa incat, pentru valabilitatea hotararii AGA care vizeaza acest aspect este necesara respectarea dispozitiilor art. 192 al. 2 din LSC. Potrivit acestor dispozitii legale, ”pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, in afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel”. Prin actul constitutiv se prevede, in art. 7, ca ”adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale. Aceiasi regula este prevazuta si in art. 12 din Statut.
Majoritatea absoluta inseamna jumatate plus unu din nr. de asociati si jumatate plus unu din partile sociale.
Fata de dispozitiile citate din Actul constitutiv si din Statut, instanta a constatat ca Hotararea Adunarii Generale din data de 9 sept. 2011 a fost luata cu incalcarea conditiilor de cvorum, fiind intrunita doar majoritatea absoluta a partilor sociale, insa nu si a asociatilor. Nu se poate aprecia ca actul constitutiv s-ar fi putut modifica prin majoritatea simpla, la a doua convocare, in conditiile art. 193 al. 2. O astfel de teorie contravine dispozitiilor imperative ale art. 192 al. 2 care prevede unanimitatea sau care face trimitere la conditiile de cvorum din actul constitutiv (majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale), fara a distinge intre adunarea la prima sau la a doua convocare. Aceasta deoarece societatea cu raspundere limitata este o societate de persoane si nu una de capitaluri, fiind puternic guvernata de caracterul intuituu personae al actului constitutiv.
Concluzionand, instanta a retinut ca numirea noului administrator, fiind o chestiune care tine de modificarea actului constitutiv, nu se putea face decat in conditiile art. 192 alin. 2 si ale art. 7 din Actul constitutiv, deci prin luarea hotararii cu votul a jumatate plus unu din asociati si cu jumatate plus unu din partile sociale. Or, conform procesului verbal al sedintei, adunarea a fost adoptata doar cu votul asociatului Z.M. care nu reprezinta majoritatea absoluta decat a partilor sociale.
Impotriva sentintei au declarat recurs ambele parti.
Recurentul reclamant a solicitat modificarea in tot a sentintei, in sensul anularii convocatorului A.G.A. din data de 8.09.2011, respectiv 9.09.2011 si anularea hotararii A.G.A. nr. 1 din 8.09.2011.
In motivarea recursului se sustine ca singura interpretare legala a art. 7 alin. 3 din Actul Constitutiv al societatii este aceea ca adunarea generala poate fi convocata prin acordul asociatilor numai in situatii deosebite, in celelalte situatii fiind aplicabile prevederile legale in materie. Ca urmare, Z.M, in calitatea pe care o detine, de asociat majoritar, nu era indrituit sa convoace in mod direct o A.G.A., fara justificarea vreunei situatii deosebite, ce i-ar permite sa treaca peste acordul asociatilor cat si peste prevederile legale.
Un alt aspect ce duce la nulitatea convocatorului si, implicit, a Hotararii A.G.A. deriva si din faptul ca la data de 8.09.2011 au fost indeplinite conditiile dublei majoritati dar s-a votat de catre o parte dintre asociati impotriva revocarii administratorului iar in cadrul Adunarii din data de 9.09.2011 s-a pus in discutie numirea in functia de administrator a numitului Z.C. aspecte ce nu se regaseau in convocator si pentru care, prin raportare la prevederile art. 193 din Legea nr. 317/1990 se impunea o noua convocare A.G.A., cea stabilita de Z.M. pentru data de 9.09.2011 fiind nula de drept.
Recurentul interpreteaza art. 195 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 in sensul ca asociatii reprezentand cel putin o patrime din capitalul social sunt in masura doar sa ceara administratorului convocarea si nu sa o convoace ei insisi.
Prin urmare, in speta dedusa judecatii, desi initiativa convocarii poate apartine direct asociatului majoritar, acesta nu poate face direct convocarea, ci poate solicita administratorului sa o faca iar daca acesta refuza, trebuia sa se adreseze instantei de judecata.
Potrivit practicii instantelor de judecata, nerespectarea dispozitiilor legale in speta este sanctionata cu nulitatea, contrar sustinerii instantei de fond, in sensul ca se poate discuta doar de nulitatea relativa.
Chiar daca s-ar admite opinia instantei de foind, recurentul sustine ca revocarea sa din functia de administrator este dovada vatamarii sale.
Din interpretarea dispozitiilor art. 195 alin. 1 si 3 rezulta ca legea a dat posibilitatea partilor sa deroge de prin actul constitutiv doar de la forma in care se face convocarea, nu si de la cine poate face convocarea si in ce conditii.
Desigur, daca adunarea generala a fost convocata de persoane care nu au calitatea sa faca acest lucru, convocarea este nula absolut si, pe cale de consecinta atrage si nulitatea absoluta a hotararilor adoptate.
Sanctiunea nulitatii absolute poate fi retinuta, avand in vedere ca este vorba de un interes al tuturor actionarilor ca adunarile generale sa fie convocate in conditii de respectare a procedurilor impuse de lege.
Recurenta parata a solicitat modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul respingerii, ca netemeinica si nelegala a cererii reclamantului intimat cu privire la constatarea nulitatii absolute a Hotararii A.G.A. cu nr. 2/0.09.2011 si obligarea intimatului la cheltuielile de judecata.
Recurenta considera ca solutia instantei de fond este netemeinica si nelegala sub acest aspect, pentru urmatoarele motive:
1 Normele care prevad modalitatea de votare atat in cadrul primei A.G.A. cat si in cadrul celei de-a doua A.G.A. sunt norme dispozitive, incalcarea lor putand atrage nulitatea relativa si nu nulitatea absoluta.
2. In cadrul cele de-a doua A.G.A. nu este necesar votul majoritatii absolute prevazut de art. 192 din Legea nr. 31/1990, fiind suficient votul majoritati simple.
3. Asociata A.A.G. semnat actul constitutiv actualizat, in care figureaza ca administrator Z.C.A., validand astfel votul sau „pentru” numirea d-lui Zamfir ca administrator.
Recurenta parata a formulat intampinare la recursul reclamantului, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
Se sustine in acest sens, ca, in conditiile in care convocarea pentru adunarile generale ale asociatiilor s-a facut cu respectarea dispozitiilor statutare si fara incalcarea vreunor dispozitii legale imperative, astfel incat nici convocatorul si nici hotararile A.G.A. adoptate in data de 8.09.2011 respectiv 9.09.2011 nu sunt lovite de nulitate absoluta; in plus, pe de o parte, apelantul nu are calitate procesual activa pentru anularea pct. 1 din Hotararea A.G.A. prin care a fost revocat din functia de administrator iar, pe de alta parte, avand in vedere faptul ca acesta a votat „pentru” pct. 2-7 adoptate prin aceeasi hotarare A.G.A. nr. 1/8.09.2011, cererea sa de anulare a acestora este, astfel cum si instanta de fond a apreciat, lipsita de interes.
Examinand sentinta atacata in limitele motivelor de recurs, in raport de probele administrate si de dispozitiile legale in materie, curtea retine urmatoarele:
1. Cu privire la recursul reclamantului:
Referitor la nulitatea convocatorului, in raport de dispozitiile art. 195 din Legea nr. 31/1990, se retine ca aceste dispozitii au rolul de a proteja pe asociati, de a asigura respectarea drepturilor participative ce decurg din detinerea de parti sociale. In lipsa unor dispozitii legale speciale sau prohibitive, actul constitutiv poate sa prevada ca, prin acordul tuturor asociatilor, adunarea generala se va putea intruni si lua hotarari si in absenta acestor formalitati de convocare.
Ca urmare, in mod corect prima instanta a dat eficienta dispozitie prevazute in art. 7 din actul constitutiv al societatii, potrivit carora, „adunarile generale se convoaca de asociati de comun acord sau de oricare dintre acestia, in situatii deosebite”. Aceste prevederi au fost stabilite prin vointa partilor si, implicit, prin vointa reclamantului.
Neidentificarea expresa in actul constitutiv a „situatiilor deosebite” nu poate lipsi de efect prevederea statutara. Ar fi fost, de altfel, imposibil de prevazut toate situatiile deosebite ce pot interveni in desfasurarea activitatii unei societati comerciale, care reclama urgenta adoptarii unor hotarari A.G.A..
Mai mult, se constata ca toti asociatii, inclusiv reclamantul au fost prezenti, personal sau prin reprezentant, la sedinta adunarii A.G.A. din 8 septembrie 2011 si niciunul dintre ei nu a invocat nelegalitatea convocarii, dimpotriva, au fost votate in unanimitate punctele 2-7 de pe ordinea de zi.
Nu poate fi retinuta nici vatamarea invocata de recurent, respectiv revocarea sa din functia de administrator. Prejudiciul provocat de nelegalitatea convocarii consta in incalcarea drepturilor asociatilor de a participa la sedinta adunarii generale de a fi informati cu privire la hotararile ce se vor lua, astfel incat sa isi poata forma un punct de vedere in cunostinta de cauza. Reclamantului nu i-a fost ingradit nici accesul la adunare, nici dreptul de a participa si vota in cadrul acesteia. Revocarea sa din functia de administrator este rezultatul votului celorlalti doi asociati. Or, sub aspectul cvorumului cu care a fost adoptata hotararea, reclamantul nu a invocat incalcarea vreunor dispozitii legale.
2. Cu privire la recursul paratei:
Primul motiv de recurs se refera la caracterul normelor care prevad modalitatea de votare, recurenta parata invocand caracterul dispozitiv al acestor norme.
Se retine in acest sens ca asa cum bine a retinut instanta de fond, numirea unui administrator sau inlocuirea administratorului unei societati cu raspundere limitata reprezinta o modificare a actului constitutiv.
Dispozitiile art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 stabilesc in mod imperativ ca modificarea actului constitutiv al societatii cu raspundere limitata se face cu unanimitate, in afara de cazul in care actul constitutiv prevede altfel.
In speta, actul constitutiv nu contine nicio prevedere cu privire la adoptarea hotararilor avand ca obiect modificarea actului constitutiv. Textul art. 7 din actul constitutiv retinut in considerentele sentintei sunt o reproducere a art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 si au un caracter general, nereferindu-se la situatia speciala a hotararilor avand ca obiect modificarea actului constitutiv.
Fata de imprejurarea ca singura derogare permisa de lege de la regula unanimitatii este prevederea inclusa in actul constitutiv, rezulta ca hotararile A.G.A. luate fara respectarea acestei unanimitati sunt lovite de nulitate absoluta, neputand fi retinut caracterul dispozitiv al dispozitiilor legale mai sus mentionate.
In cadrul celui de-al doilea motiv de recurs recurenta parata invoca dispozitiile art. 193 din Legea nr. 31/1990, in conformitate cu care, a doua adunare generala a asociatilor poate vota in mod legal „oricare ar fi numarul de asociati si partea de capital social reprezentata de asociatii prezenti”, concluzia recurentei fiind ca in cadrul cele de-a doua A.G.A. nu este necesar votul majoritatii absolute prevazut de art. 192 din Legea nr. 31/1990, fiind suficient votul majoritatii simple.
Textul art. 193 alin. 1 se refera insa doar la ipoteza in care adunarea generala legal constituita nu poate lua o hotarare valabila din cauza neintrunirii „majoritatii” cerute, nu din cauza neintrunirii votului tuturor asociatilor, respectiv ipoteza reglementata de art. 192 alin. 2. Rezulta ca aceasta dispozitie legala nu are aplicabilitate in speta, deci si acest motiv de recurs este neintemeiat.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, se retine ca validarea hotararii de numire a administratorului ZC. A de catre asociata A G este lipsita de interes, fata de cerinta unanimitatii prevazuta de art. 192 alin. 2 pentru modificarea actelor constitutive.
In alta ordine de idei, asa cum s-a aratat mai sus, dispozitiile art. 192 din Legea nr. 31/1990 au un caracter imperativ, deci actele juridice intocmite cu nerespectarea lor sunt lovite de nulitate absoluta, astfel ca nu pot fi validate ulterior.
Fata de aceste considerente, in baza art. 296 Cod procedura civila, urmeaza a se respinge recursul si a se mentine hotararea atacata.
Decizia nr. 638/R/28 martie 2012/GC
??
??
??
??
5