Atragerea raspunderii in conditiile art. 138 alin 1 lit. c la societatea la care in anul anterior deschiderii procedurii s-a realizat profit. Sechestrul asigurator in temeiul art. 141 din Legea nr. 85/2006, cerere supusa procedurii necontencioase.
Prin sentinta nr. 414/S/10.12.2010, pronuntata de Tribunalul Covasna in dosar nr. 2037/119/2008 s-a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. I. I. S.P.R.L., in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. D. C. S. S.R.L., in contradictoriu cu paratul B. I., si in consecinta:
- s-a dispus ca paratul sa suporte, in calitate de administrator al debitoarei falite S.C. D. C. S. S.R.L., pasivul acesteia in suma de 35.055,45 lei, suma ce va fi depusa in contul de lichidare al debitoarei in vederea platii datoriilor.
S-a dispus instituirea de masuri asiguratorii asupra bunurilor din averea paratului.
S-a fixat in sarcina lichidatorului judiciar plata unei cautiuni in valoare de 3.505,5 lei.
A retinut judecatorul-sindic ca prin sentinta civila nr. 681/25.05.2007 a Tribunalului Covasna s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei fata de debitoarea D.C.S. SRL si numirea in calitate de administrator judiciar a I. I. S.P.R.L.
Din raportul privind cauzele si imprejurarile care au condus la starea de insolventa a rezultat ca paratul B. I. a fost administratorul societatii debitoare.
In raportul de expertiza judiciara efectuat in cauza (filele 37 -56), astfel cum a fost completat (filele 72 – 78 dosar fond), s-a aratat ca societatea debitoare avea datorii la data declansarii insolventei in suma de 74.618,60 lei si creante de incasat de la S.C. G. E. S.R.L. in suma de 73.205,26 lei, aceasta fiind cauza pentru care societatea a intrat in insolvabilitate (blocaj economico-financiar).
De asemenea, se mai arata ca paratului – fost administrator – i-au fost restituite de catre societatea debitoare mai multe sume de bani (9.650 lei – mai 2007, 10.300 lei – iulie 2007 si 7.200 lei – august 2007) insa s-a considerat in raportul de expertiza ca aceasta retragere de numerar din casieria societatii este o hotarare manageriala si nu o fapta culpabila a fostului administrator care sa cauzeze starea de insolventa.
Concluziile expertizei contabile nu au insa o valoare absoluta ci trebuie interpretate si analizate in coroborare cu celelalte probe administrate in cauza.
Este adevarat ca in cuprinsul expertizei s-a aratat ca ajungerea societatii in starea de insolventa s-a datorat unui blocaj economic financiar, insa din aceasta afirmatie nu se poate trage concluzia certa cum ca aceasta cauza este singura ce a determinat intrarea societatii in insolventa, in speta, fiind necesar sa se analizeze daca au existat si alte cauze (imputabile paratului) care au condus la starea de insolventa.
Astfel, din coroborarea raspunsurilor date de parat la interogatoriu (filele 101- 102 dosar fond ) cu balantele sintetice de verificare (filele 120 – 128 dosar fond) reiese in mod indubitabil ca paratul si-a restituit suma totala de 35.055,45 lei, reprezentand o parte din creditul acordat societatii debitoare, dupa cum urmeaza:
- suma de 20.890 lei – in luna mai 2007;
- suma de 10.265 lei – in luna iulie 2007;
- suma de 3.900 lei – in luna august 2007.
Dupa cum s-a putut observa, aceste sume au fost ridicate de catre parat dupa introducerea cererii de deschidere a procedurii insolventei (suma de 20.890 lei) si respectiv dupa data deschiderii procedurii insolventei (sumele de 10.265 lei si 3.900 lei) ceea ce denota o vadita rea-credinta a paratului, care a preferat sa-si restituie preferential niste credite, in loc de a achita o parte insemnata din datoriile societatii debitoare.
De asemenea, din actele contabile depuse la dosar a reiesit si faptul ca societatea debitoare a desfasurat o activitate neprofitabila, prin continuarea acestei activitati ajungandu-se la insuficienta fondurilor banesti disponibile.
Faptele administratorului B. I., astfel cum au fost descrise mai sus, intrunesc elementele prevazute de art. 138 alin. (1) lit.a) si c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei in sensul ca acesta a folosit bunurile sau creditele societatii debitoare in folosul propriu si a dispus in interes personal continuarea unei activitati care conducea in mod vadit la incetarea de plati. S-a constatat ca sunt realizate atat conditiile generale ale raspunderii delictuale instituite de Codul civil, cat si cerintele speciale ale art.138 din Legea nr.85/2006.
Prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, reglementeaza si determina limitativ situatiile in care membrii organelor de conducere ale debitorului falit pot fi obligati sa acopere pasivul acestuia.
Aceasta raspundere este o forma speciala a raspunderii juridice patrimoniale si presupune ca, in privinta faptuitorului sa fie indeplinite atat conditiile generale ale raspunderii civile delictuale instituite de art.998 Cod civil cat si conditiile speciale ale art. 138 alin.(1) din legea amintita, si anume: prejudiciul, fapta ilicita care sa fie una dintre cele prevazute de acest articol al legii, legatura cauzala dintre prejudiciu si starea de insolventa a debitorului, precum si vinovatia care poate imbraca forma erorii sau a imprudentei in actele de gestionare si administrare a patrimoniului societatii.
Intre fapta ilicita savarsit de parat in calitate de administrator si starea de faliment a debitoarei este o legatura de cauzalitate incontestabila. Prin conduita sa delictuala, fostul administrator al debitoarei a pus societatea in incapacitate financiara de a-si achita obligatiile comerciale si cele fata de bugetul de stat, a cauzat falimentul debitoarei, indirect a provocat prejudicierea creditorilor, prin imposibilitatea de acoperire a creantelor detinute de debitoare.
Astfel fiind, in raport cu cele ce preced, instanta a constatat ca in speta sunt indeplinite conditiile prevazute de art.138 alin.(1) lit.a) si c) din Legea nr.85/2006, motiv pentru care actiunea a fost admisa, potrivit dispozitivului de mai jos.
De asemenea, potrivit art. 141 din Legea nr. 85/2006 s-au lua masuri asiguratorii asupra bunurilor din averea paratului.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs paratul B. I. aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei recurate in sensul respingerii cererii de atragere a raspunderii administratorului.
In expunerea motivelor de recurs se arata ca, pentru atragerea raspunderii in conditiile art. 138 lit.a, nu exista petit fiind incalcat principiul disponibilitatii relativ la limitele investirii instantei.
Se continua in sensul, din 2006, societatea lucra cu profit, necorespunzand realitatii ca in perioada 2005 – 2007, societatea avea numai pierderi.
Relativ la concluziile expertizei efectuate in cauza, se invedereaza ca, partenerii comerciali ai debitoarei S.C. D. C. S. au emis CEC-uri si Ordine de plata refuzate la plata, din lipsa disponibilului, astfel incat intrarea in insolvabilitate si blocaj economico-financiar, s-a datorat nerecuperarii sumei de 73.205.34 lei de la S.C. G. E. S.R.L.
Totodata, in vederea recuperarii creditelor datorate societatii s-au demarat actiuni de recuperare a creantelor datorare si au fost formulate plangeri penale de catre administratorul statutar.
Imprejurarea ca societatea a fost creditata de la infiintare si pana la 30.10.2007 cu suma de 50.800 lei, din care s-a procedat la restituirea creditului in suma de 35.055,45 lei, in contextul in care la 30.06.2007, se inregistra profit, nu constituie fapta de continuare a activitatii in interes personal, care sa conduca in mod vadit persoana juridica la incetare de plati.
De asemenea, nu s-a probat intrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii civile delictuale, conform art. 1169 Cod civil.
In ceea ce priveste masurile asiguratorii instituite conform art. 141 din Legea nr. 85/2006 nu s-a demonstrat existenta vreunui risc privitor la sustragerea paratului de la o eventuala raspundere, astfel incat masura s-a admis fara vreun probatoriu administrat si dupa inchiderea dezbaterilor.
Se conchide ca judecatorul-sindic a rezolvat cauza, fara sa ia in considerare concluziile partii, dand eficienta unilaterala sustinerilor lichidatorului, cu eliminarea concluziilor expertizei contabile judiciare.
Recursul este nefondat.
Procedura insolventei la debitoarea S.C. D. S.R.L. s-a deschis prin sentinta civila nr. 681/25.05.2007, iar in raportul administratorului judiciar asupra cauzelor si imprejurarilor ce-au condus la starea de insolventa se releva ca in perioada 2005 – 2006, debitoarea a finalizat exercitiile financiare de pierderi, iar la 31.05.2007 societatea a finalizat exercitiul financiar cu profit.
Astfel, desi in perioada 2005 – 2006 s-a constatat o ineficienta a activitatii economice a societatii administratorul statutar a dispus, in interes personal continuarea activitatii ce-a dus persona juridica S.C. D. C. S. S.R.L. la incetarea de plati. In acest sens raportul de expertiza tehnica a retinut ca la data declansarii insolventei, societatea debitoare avea datorii in suma de 74.618,60 lei, aceasta fiind cauza pentru care societatea a intrat in insolventa.
Or, starea de insolventa constatata prin sentinta de deschidere a procedurii, si intrarea in puterea lucrului judecat, a fost cauzata de neindeplinirea obligatiei legale de-a sista continuarea activitatii, respectiv de a formula cerere de deschidere a procedurii la momentul 2005 – 2006, independent ca la momentul 31.05.2007, societatea inregistra profit. Revirimentul societatii rezida in aceea ca, potrivit balantei sintetice aferente lunii mai 2007, administratorul B. I. crediteaza societatea debitoare cu suma de 35.099,60 lei, suma din care in aceeasi luna, si restituie 20.890 lei, fara insa a plati datoriile societatii la bugetul statului.
Nu poate fi primit rationamentul recurentului relativ la interesul administratorului statutar de-a dispune continuarea activitatii debitoarei, justificat, prin aceea ca, de la infiintare pana la 30.10.2007, societatea a fost creditata cu suma de 50.800 lei, si s-a procedat la restituirea creditului in cuantum de 35.055 lei.
Totodata, este lipsita de relevanta restituirea de sume in lunile iulie si august 2007, pe seama aceleiasi creditari ca si imprejurarea ca administratorul statutar a avut sau nu cunostinta de deschiderea procedurii insolventei debitoarei.
Aceasta intrucat, in economia textului la art. 138 lit.a si c din Legea nr. 85/2006 nu intereseaza decat intrunirea cumulativa a conditiilor generale de la art. 998 Cod civil, si ale celor speciale de la art. 138 alin. 1 din legea amintita.
Or, insusindu-si in luna mai 2007 suma de 20.890 lei (credit al societatii) si dispunand in intervalul 2005 – 2006, cand activitatea debitoarei era neprofitabila, continuarea activitatii, cu consecinta intrarii in insolventa, in mai 2007 s-au savarsit cu intentie faptele prevazute de art. 138 alin. 1 lit.a si c. Aceste fapte sunt puse in relatie cauzala cu partea de pasiv a societatii constand in creantele pe care societatea nu a putut sa le plateasca pe perioada folosirii creditului de 20.890 lei, respectiv cu diferenta dintre activul si pasivul debitului persoana juridica, intrucat in situatia falimentului, insolventa se confunda cu insolvabilitatea. Respectand, insa principiul disponibilitatii, in limitele investirii instantei si fara a depasi plafonul maxim al intinderii, respectiv intregul pasiv al debitoarei in cuantum de 91.235,86 lei, prejudiciul este in suma de 35.055,45 lei (activul net inregistreaza valori negative in sensul ca, si prin valorificare activelor, nu se acopera datoriile).
Critica recurentului relativ la nevalidarea ad litteram a concluziilor expertizei in cauza nu se sustine, intrucat concluziile expertizei au fost interpretate coroborat cu celelalte probe administrate in cauza.
Instituirea masurilor asiguratorii este conditionata,in acceptiunea art. 141 din Legea nr. 85/2006 doar de existenta pe rolul instantei a actiunii in atragerea raspunderii administratorului, fiind o cerere supusa conform art. 331 Cod procedura civila unei proceduri necontencioase. Astfel, nu e necesara probarea vreunui risc privind sustragerea paratului de la raspundere ori administrarea probatoriului, in contextul in care instanta a fost investita cu cererea de instituire a masurilor asiguratorii de catre lichidatorul judiciar.
Pentru aceste ratiuni de fapt si de drept amintite, conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul declarat de paratul B. I. impotriva sentintei civile nr. nr. 414/S/10.12.2010 pronuntata de judecatorul sindic in dosarul nr. 2037/119/2008 al Tribunalului Covasna, pe care o va mentine.
Decizia 93/R/15.02.2011 - CV