Cererea de suspendare a executarii actului administrativ fiscal in baza art. 15 din Legea 554/2004 se solutioneaza raportat la circumstantele concrete ale cauzei, verificandu-se conditia “pagubei iminente” si existenta “cazului jusitificat”.
Prin incheierea de sedinta din data de 4.08.2010 pronuntata de Tribunalul Brasov – sectia comerciala si de contencios administrativ in dosarul nr. 6224/62/2010 s-a admis cererea formulata de reclamantul S.T.C.A., in contradictoriu cu parata D.G.F.P.si in consecinta s-a dispus suspendarea executarii Deciziei nr.768/17.05.2010 privind solutionarea contestatiei si a Deciziei de impunere nr.11/03.03.2010 emise de parata, pana la solutionarea irevocabila a actiunii de fond ce face obiectul Dosarului nr. 6224/62/2010 al Tribunalului Brasov.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele:
Din interpretarea coroborata a prevederilor art.1 alin.1 si art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 rezulta ca pentru suspendarea executarii unui act administrativ, pe langa cerinta initierii procedurii de anulare a actului administrativ este necesar a fi intrunite cumulativ alte doua conditii: existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenita.
Cele doua conditii, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denota caracterul de exceptie al masurii suspendarii executarii actului administrativ, presupunand, asadar, dovedirea efectiva a unor imprejurari conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care sa fie de natura a argumenta existenta „unui caz bine justificat” si a „iminentei producerii pagubei”.
In speta, masura provizorie solicitata de reclamantul S.T.C.A se justifica prin existenta in cauza a unor cazuri bine justificate, ca imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, astfel cum se prevede in art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Indeplinirea acestei conditii rezulta in cauza din motivele de netemeinicie invocate in actiune. Tribunalul nu a detaliat motivele invocate de reclamant, deoarece acestea vor fi analizate pe fondul cauzei, insa a retinut totusi aparenta de nelegalitate a Deciziilor a caror suspendare se solicita, cu privire la perioada supusa controlului si pentru care s-au stabilit obligatii fiscale, precum si cu privire la calificarea reclamantului ca persoana impozabila, invocate de reclamant. Aceasta aparenta de nelegalitate creeaza o indoiala in ceea ce priveste actul contestat si a carei legalitate nu a fost inca pe deplin confirmata.
S-a dovedit si indeplinirea celei de-a doua conditii legale pentru masura de suspendare solicitata, dat fiind ca iminenta producerii unei pagube in patrimoniul sau rezulta din faptul ca reclamanta trebuie sa plateasca o suma importanta de bani, a carei certitudini este pusa la acest moment sub semnul intrebarii.
Notiunea de paguba iminenta a fost definita in art. 2 alin.1 lit. s) din Legea nr. 554/2004 ca prejudiciu material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau unui serviciu public. Raportat la aceasta definitie legala data pagubei iminente si la faptul ca reclamantul trebuie sa plateasca o suma importanta de bani, iar legalitatea deciziei prin a fost impusa este pusa la indoiala, s-a apreciat ca punerea in executare a acestei decizii afecteaza activitatea reclamantului.
Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 si, vazand ca a fost achitata cautiunea in cuantum de 40.097 lei, s-a admis cererea de suspendare.
Incheierea a fost indreptata in sensul ca termenul stabilit pentru judecata in fond a cauzei este pentru data de 07.09.2010, CAF 2, ora 10,00 si nu 6.10.2010 cum din eroare s-a consemnat.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata D.G.F.P.criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat ca numarul deciziei de impunere ce s-a dispus a fi suspendat la executare este gresit, pe fondul cererii reclamantul a sustinut, dar nu a dovedit prin mijloace de proba indeplinirea conditiilor legale privind acordarea suspendarii actului administrativ fiscal. Nu poate fi identificata o incalcare flagranta a legii, aprecierea e subiectiva fara probe. Instanta a analizat doar teoretic cauza fara a retine in mod concret cazul bine justificat si iminenta unei pagube in cazul particular supus evaluarii. Considera ca nu reprezinta paguba iminenta cuantumul sumei sau luarea unor masuri asiguratorii pentru recuperarea creantelor fiscale. In situatia nedovedirii unui prejudiciu nerecuperabil in mod gresit s-a dispus suspendarea executarii actului.
A anexat si practica judiciara.
Intimatul reclamant S.T.C.A a depus la dosar concluzii scrise solicitand respingerea recursului. Considera ca a facut din plin dovada existentei cazului bine justificat si a pagubei iminente. A depus de asemenea un set de inscrisuri pentru a dovedi intrunirea cerintelor privind suspendarea.
Analizand actele si lucrarile dosarelor, incheierea recurata raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Reclamantul S.T.C.A a solicitat suspendarea executarii unor acte administrative, respectiv Decizia nr.768/17.05.2010 privind solutionarea contestatiei si a Deciziei de impunere nr.11/03.03.2010 emise de parata D.G.F.P.in conditiile art.14, 15 din Legea 554/2004.
Potrivit articolului mentionat “in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente dupa sesizarea in conditiile art. 7 a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond”.
Art.14 din Legea 554/2004 reglementeaza posibilitatea suspendarii actelor administrative atacate pana la pronuntarea instantei de fond in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente odata cu sesizarea in conditiile art.7 a autoritatii publice care a emis actul., art. 15 reglementeaza situatia posibilitatii suspendarii actelor administrative atacate pana la pronuntarea instantei pe cererea de anulare a acestora dupa promovarea acestei actiuni.
In speta, reclamantul S.T.C.A a contestat actele administrativ fiscale a caror anulare o solicita si a aratat ca plata la acest moment a sumelor apreciate de el ca nedatorate sau executarea silita l-ar pune in situatia de a nu-si putea realiza obligatiile contractuale asumate si de a ramane fara bunurile pe care le are. Contestatia reclamantului a fost respinsa prin Decizia nr. 768/17.05.2010.
Reclamantul a formulat actiune inregistrata in dosar nr. 6224/62/2010 prin care a solicitat anularea deciziei nr. 768/17.05.2010 privind solutionarea contestatiei si anularea deciziei de impunere nr. 11/03.03.2010 precum si suspendarea executarii deciziei nr. 11/03.03.2010 pana la solutionarea definitiva si irevocabila a prezentului litigiu.
Reclamantul a achitat si cautiunea stabilita de instanta. Deci cerintele prealabile prevazute de lege – plangerea prealabila, actiune in anulare si plata cautiunii – sunt indeplinite.
Se vor analiza in consecinta intrunirea celorlalte doua cerinte respectiv, existenta “cazului bine justificat si a pagubei iminente”.
Sunt cazuri bine justificate imprejurarile legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ (art.2 alin.1 lit.t din Legea 554/2004). Paguba iminenta este prejudiciul material viitor si previzibil sau dupa caz perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public (art.2 alin.1 lit.s).
Se retine deci ca admiterea cererii de suspendare este conditionata de dovedirea unor motive bine justificate si a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniul reclamantei sau ar perturba grav functionarea unei autoritati publice sau a unui serviciu public. Cele doua conditii trebuie indeplinite cumulativ, ele determinandu-se reciproc, logic neputandu-se vorbi despre caz bine justificat fara a exista pericolul producerii pagubei si invers nu poate fi vorba despre iminenta pagubei cand cazul nu este bine justificat. Cele sustinute de recurenta sunt corecte din acest punct de vedere.
In speta, prin actele administrativ – fiscale contestate reclamantul S.T.C.A a fost obligata la plata sumei de 132.068 lei TVA suplimentar si majorari de intarziere in valoare de 68.471 lei.
Reclamantul a sustinut pe calea contestatiei si apoi prin cererea de chemare in judecata ca sunt nelegale constatarile organelor fiscale, perioada controlului depaseste 5 ani, s-a extins aria controlului si se calculeaza obligatii bugetare pentru tranzactii efectuate in afara perioadei legale de 5 ani, nu are calitatea de producator, comerciant sau prestator de servicii pentru a fi obligat la plata TVA, operatiunea efectuata nu a avut caracter de continuitate si nu au rezultat din exploatarea bunurilor imobile in intelesul normelor fiscale, a vandut terenuri , actiunea se desfasoara uno ictu nu continuu, operatiunile efectuate au caracter civil si nu comercial, nu a colectat TVA la vanzari.
Toate aceste aspecte sunt de natura sa creeze o indoiala cu privire la legalitatea actelor administrative atacate. Pe calea suspendarii nu se solutioneaza fondul cauzei ci doar « se pipaie »
Prin punerea in executare a deciziei de impunere s-ar produce o paguba iminenta in patrimoniul reclamantului, plata la acest moment a sumelor apreciate de el ca nedatorate sau executarea silita l-ar pune in situatia de a nu-si putea realiza obligatiile contractuale asumate si de a ramane fara bunurile pe care le are. La dosar s-au depus probe in acest sens constand in poprirea tuturor conturilor pe care le are, inscrierea in Arhiva electronica de Garantii Reale Mobiliare, somatii de plata, sechestru asigurator pe bunurile imobile etc. Este de notorietate faptul ca pretul bunurilor vandute prin executare silita este mai scazut decat pretul pietei. O instrainare a imobilelor in acest moment cand se verifica legalitatea si temeinicia titlului emis de organul fiscal ar produce un prejudiciu nerecuperabil reclamantului si la imposibilitatea intoarcerii executarii in situatia in care pe fond actiunea acestui ar fi admisa. Pe de alta parte organul fiscal are luate toate masurile asiguratorii necesare unei recuperari a creantei bugetare la finalizarea litigiului.
Raportat la circumstantele cauzei, apreciem ca in speta conditia “pagubei iminente” se verifica. De asemenea, am aratat ca exista “cazul jusitificat”. Reclamantul a probat cele aratate anterior , dovezile fiind depuse la dosar. Intr-adevar nu reprezinta paguba iminenta cuantumul sumei, situatia de criza sau alte obligatii ale reclamantului, dar toate acestea impreuna raportate la situatia concreta a reclamantului pot forma convingerea instantei de judecata ca exista riscul producerii unei pagube ce nu s-ar mai putea repara in situatia admiterii pe fond a actiunii.
Pentru a pronunta o solutie cu privire la cererea dedusa judecatii se va avea in vedere si recomandarea nr.R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Ministri din cadrul Comisiei Europene care a considerat ca este de dorit sa se asigure persoanelor o protectie jurisdictionala provizorie in functie de imprejurarile concrete ale cauzei pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil si pe care echitatea il impune ca fiind de evitat pe masura posibilului.
Pentru toate considerentele aratate apreciind ca sunt intrunite conditiile art.14, 15 din Legea 554/2004 Curtea in baza art. 312 alin 1 Cod procedura civila raportat la art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 Cod procedura civila a respins recursul declarat si a mentinut incheierea recurata cu completarea motivarii din prezenta decizie.
Vazand si prevederile art. 274 Cod procedura civila.
DECIZIA Nr. 953/R /22.10.2010 red. M.C. DOSAR Nr. 6224/62/2010
??
??
??
??
4