Prescriptia achizitiva. Aplicarea dispozitiilor Decretului-Lege nr.115/1938.
Curtea constata ca prin sentinta civila nr. 1288/3.12.2003 a Judecatoriei Zarnesti s-a respins actiunea formulata de reclamantii BG si BM , in contradictoriu cu paratii G.S. , G.S.S. , G.M. si P.C .
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii BM si BG , criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Tribunalul Brasov prin decizia civila nr. 95/31 martie 2009 a respins apelul declarat de reclamantii BM si BG – cel de-al doilea decedat in cursul procesului la data de 05.05.2007 – apel continuat de mostenitorii sai BG, BI, BS, BM – prin curator BM -, BR, BR, BMA si BC impotriva sentintei civile nr.1288/03.12.2003 pronuntata de Judecatoria Zarnesti in dosarul civil nr.1170/C/2003 pe care a pastrat-o.
A respins cererile partilor de acordare a cheltuielilor de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta hotarare , instanta de apel a retinut ca terenul cu privire la care
apelantii reclamanti solicita sa se constate ca au dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiune este inscris in CF nr.670 Poiana Marului, nr.top 2474, 2475.
In anul 1944, data la care se sustine ca autorul apelantilor reclamanti – MM – a inceput posesia asupra imobilului, in evidentele funciare era inscris ca titular al dreptului de proprietate S.I.I.I.
La 16 aprilie 1945, in baza incheierii Judecatoriei Rurale Zarnesti nr. G 596/1919, asupra imobilului s-a inscris dreptul de proprietate in favoarea numitilor SS, IS -minor-, MS -minora-, AS -minora- si GS - minor, cu titlu de drept mostenire, in parti egale.
La 19 martie 1946, asupra portiunii lui GS s-a inscris dreptul de proprietate in favoarea numitilor I. I.I.S., M. Gh. P., n. S., A. I.G., nascuta S. si S. I. S., cu titlu de drept mostenire.
La 18.februarie 1969, asupra portiunii lui S. S. s-a inscris dreptul de proprietate in favoarea numitei GE, cu titlu de drept mostenire testamentara.
La 16 august 1994, asupra portiunii lui I. S. s-a inscris dreptul de proprietate in favoarea numitei S. M.,sotie, cu titlu de drept mostenire.
La 31 iulie 1995, asupra cotei apartinand lui GE, s-a inscris dreptul de proprietate in favoarea numitilor intimati parati din prezenta cauza – cu titlu de drept mostenire.
La aceeasi data, asupra cotei apartinand lui S. M. s-a inscris dreptul de proprietate in favoarea numitilor S. G, S. A si S. S, cu titlu de drept mostenire.
Apoi, asupra cotelor apartinand AS., casatorita G., s-a inscris dreptul de proprietate in favoarea lui GG , cu titlu de drept mostenire.
Apoi asupra cotelor apartinand M S., casatorita P., s-a inscris dreptul de proprietate in favoarea lui P. I. , cu titlu de drept mostenire.
Apoi, asupra cotei apartinand lui I. I.I.S. s-a inscris dreptul de proprietate in favoarea numitilor S. G, S. A si S. S , cu titlu de drept mostenire.
La data de 01 august 1995, asupra intregului imobil descris la A+1, in baza sentintei civile nr.3055/27.02.1995 a Judecatoriei Brasov, pronuntata in dosarul nr.17040/1994, s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept iesire indiviziune in favoarea intimatilor parati din prezenta cauza .
In raspunsurile apelantilor reclamanti la interogatoriu acestia sustin ca folosesc terenul in litigiu din anul 1985, in baza contractului de vanzare-cumparare incheiat cu privire la acest teren, si ca nu li s-a comunicat faptul ca intimatii parati ar fi proprietarii terenului.
Din raspunsurile intimatilor parati la interogatoriu rezulta ca terenul in litigiu a facut obiectul unui schimb in anul 1944, insa fara acte, intre S. I. si M I si M M, dar, ulterior, a intrat in posesia lui M I , ca acest teren a fost folosit de M.I., care, apoi, l-a dat lui GS si sotiei acestuia E, ca M M nu putea sa vanda terenul pentru ca nu ii apartinea, ca apelantii reclamanti au posedat in mod abuziv, din 1985, ca discutiile legate de posesia si folosinta terenului sunt vechi, intimatul GM spunand ca era mic atunci cand au inceput discutiile, toti intimatii parati sustinand ca apelantii reclamanti nu sunt cunoscuti ca si proprietari ai terenului .
Martorul GT arata ca, in perioada 1978-1984, bunicul sau lucra in arenda pamantul in litigiu, iar martorul il ajuta, ca proprietarul acestui teren era MI., ca terenul a fost luat in arenda de la MI., nu de la M M si ca partile se judeca pentru acest teren.
Martorul G I. arata ca, in perioada anilor 1970-1985 a lucrat terenul in litigiu luandu-l in arenda de la MI. care a intrat in posesia acestui teren aproximativ in perioada terminarii celui de-al doilea razboi mondial. Dupa anul 1985 si in prezent terenul a fost si este posedat de BM. , dupa anul 1985 incepand disputele intre B si G, martorul auzind ca partile se judeca in legatura cu acest teren dar G nu a impiedicat-o pe B M. sa foloseasca terenul.
Tribunalul a constatat, din cuprinsul deciziei civile nr.90/A/17.01.2001 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul civil nr. 5438/2000, ramasa irevocabila urmare respingerii recursului declarat de reclamantii B G si B M. prin decizia civila nr.516/R/04.04.2001 pronuntata de Curtea de Apel Brasov in dosarul civil nr. 613/R/2000, ca, in urma probatoriului administrat in cauza respectiva, nu s-a putut stabili cu certitudine ca terenul folosit de reclamantii BG si BM. este acelasi cu cel primit in schimb de tatal paratului MM de la S. I., autor al paratilor si din cauza de fata, iar in raportul de expertiza intocmit in acel dosar expertul H. a aratat ca, in teren, imobilul a fost identificat numai pe baza indicatiilor reclamantilor.
In aceeasi decizie instanta a retinut, cu putere de lucru judecat, ca la data la care s-a perfectat schimbul invocat de reclamanti (in anul 1944), S. I. era doar coproprietar al terenului in litigiu alaturi de alti 6 coproprietari. Daca bunul ar fi cazut, la partaj, in lotul acestui coproprietar, schimbul s-ar fi consolidat retroactiv, insa imobilul a cazut in lotul mostenitorilor altui proprietar tabular, astfel ca schimbul a fost desfiintat retroactiv pentru lipsa calitatii de proprietar a coschimbasului. Insa, a mai retinut instanta ca, in cauza, nu s-a facut dovada schimbului.
Instanta a mai retinut cu acea ocazie, in legatura cu contractul de vanzare cumparare incheiat de reclamanti cu MM in anul 1985, ca, din „intregul material probatoriu reclamantii stiau, la data perfectarii actului de vanzare-cumparare ( in realitate, cel mult o promisiune de vanzare-cumparare) ca situatia imobilului este neclara si ca isi asuma un risc, cumparand de la o persoana care nu aparea ca proprietar (sau ca mostenitor al proprietarului) in nici un act (inscris ori nu in CF)”.
Din cuprinsul procesului-verbal nr.142/28.10.1998 intocmit de executorul judecatoresc BG rezulta ca acesta s-a deplasat la imobilul inscris in CF 670 Poiana Marului punandu-le in vedere reclamantilor B M. si BG dispozitiile deciziei civile nr.1116/A/1998 a Tribunalului Brasov in sensul de a le lasa paratilor in deplina posesie si pasnica proprietate terenul inscris in CF 670 Poiana Marului, nr.top 2474, 2475.
In raportul de expertiza nr.447755/16.02.2009 intocmit de expert ing. AG se arata ca imobilul inscris sub nr.top 2474, 2475 constituie un corp comun de proprietate avand categoria de folosinta „pasune”, pe teren sunt delimitate 3 parcele care constituie impreuna nr.top 2474, 2475, acestea sunt folosite de apelantii reclamanti B, iar in cartea funciara dreptul de proprietate asupra acestora este inscris in favoarea intimatilor parati .
Din probele administrate in cauza si prezentate anterior tribunalul a constatat ca sustinerea apelantilor reclamanti in sensul ca, in persoana acestora sunt indeplinite conditiile pentru a dobandi dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu prin uzucapiune, nu este intemeiata, dupa cum nici invocarea jonctiunii posesiilor nu are sustinere in probele administrate.
Tribunalul a retinut ca, in cazul uzucapiunii incepute in intervalul septembrie 1943-iulie 1947, posesorul va putea sa dobandeasca dreptul de proprietate sau un alt drept real susceptibil a fi dobandit prin uzucapiune in conditiile prevazute de Codul civil roman extins in teritoriile de peste Carpati.
In materia prescriptiei achizitive, Codul civil consacra principiul potrivit caruia aceasta este fondata pe faptul posesiei in perioada ceruta de lege a unui imobil (art.1846 Cod civil).
In conformitate cu dispozitiile art.1846 alin.2 C.civ. pentru existenta posesiei trebuie indeplinite cumulativ doua elemente: corpus, respectiv actele materiale de folosire si animus , respectiv elementul intentional , care consta in faptul ca cel ce savarseste actele materiale de folosire ale bunului are intentia de a le face pentru sine, astfel cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul dreptului real. Spre deosebire de elementul material, care poate fi exercitat fie personal de posesor, fie prin reprezentant, elementul intentional fiind un element de natura psihica, trebuie sa fie prezent direct si nemijlocit in persoana posesorului. Pentru a dovedi posesia, este necesar a se face dovada ambelor elemente.
Spre deosebire de posesie, detentia precara presupune puterea materiala a unui lucru, fara intentia de a poseda pentru sine, sub nume de proprietar, ci numai cu intentia de a detine. Intrucat detentorul poseda pentru altul, in cazul detentiei exista corpus insa nu exista elementul intentional , animus possidendi .
Posesia, ca atribut al dreptului de proprietate, exista in momentul in care sunt intrunite cele doua elemente, corpus si animus . Pentru a produce insa efecte juridice, posesia trebuie sa fie utila, iar pentru a fi utila este necesar sa indeplineasca anumite calitati care, in acelasi timp reprezinta si conditii ale unei posesii utile, cum ar fi acelea de a fi continua, neintrerupta, netulburata, publica, neechivoca si sub nume de proprietar.
In ce priveste posesia, codul prevede, in art.1847, ca pentru a duce la dobandirea drepturilor reale prin prescriptie, posesia trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Toate aceste conditii pe care trebuie sa le indeplineasca posesia sunt cumulative si fac ca aceasta sa fie apta de a duce la dobandirea drepturilor reale ca urmare a exercitarii ei pe durata ceruta de lege. Lipsa calitatilor posesiei constituie vicii ale sale.
Jonctiunea posesiilor este o facultate pentru posesorul subsecvent, si inseamna adaugarea la termenul posesiei actuale ( proprii) a timpului cat lucrul a fost posedat de autorul sau, cu conditia ca posesorul actual sa nu poata schimba in avantajul sau natura posesiei anterioare (art.1860 C.civ.). Pentru a se realiza jonctiunea posesiilor este necesar un raport juridic intre autor si posesorul subsecvent, jonctiunea fiind exclusa cand posesorul actual a intrat in posesie prin uzurpare sau autorul acestuia a fost un simplu detentor precar al bunului imobil.
Pornind de la dispozitiile legale precitate, asa cum s-a aratat anterior, din probele administrate nu rezulta ca M M, autorul apelantilor reclamanti ar fi posedat imobilul in litigiu incepand cu anul 1944 asa cum au sustinut apelantii reclamanti cand au invocat jonctiunea posesiei lor cu cea a autorului lor.
Acest aspect rezulta atat din cuprinsul deciziei civile nr.90/A/17.01.2001 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul civil nr.5438/2000, ramasa irevocabila urmare respingerii recursului declarat de reclamantii BG si B M. prin decizia civila nr.516/R/04.04.2001 pronuntata de Curtea de Apel Brasov in dosarul civil nr. 613/R/2000 anterior prezentat, cat si din declaratiile martorilor audiati in fata instantei de apel, precum si din raspunsurile intimatilor parati la interogatoriu.
Astfel, martorii au aratat ca terenul ar fi fost posedat incepand aproximativ din perioada sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial de catre M I., care l-a si dat in arenda martorului GI., iar dupa decesul lui M I., aproximativ in anii 1973-1974, terenul a fost dat in arenda de catre M M, autorul apelantilor reclamanti care, in anul 1985 a si incheiat cu apelantii reclamanti actul sub semnatura privata invocat de acestia ca fiind „contract de vanzare-cumparare” .
Asa fiind, se constata ca apelantii reclamanti nu au dovedit ca autorul lor a posedat imobilul in litigiu incepand cu anul 1944 , si nici ca posesia acestuia ar fi indeplinit conditiile prevazute de art.1847 C.civ. pentru a fi apta sa produca efectele juridice prevazute de art.645 si art.1837 C.civ.
Mai departe, s-a constatat ca apelantii reclamanti poseda imobilul in litigiu din anul 1985 insa nici posesia lor nu este utila, deoarece nu a fost o posesie netulburata, din actele dosarului, precum si din raspunsurile partilor la interogatoriile administrate si din declaratiile martorilor rezultand ca, inca de la nivelul anului 1998 intre parti au existat pe rolul instantelor de judecata mai multe litigii, una dintre hotararile judecatoresti chiar incercandu-se a fi adusa la indeplinire cu concursul executorului judecatoresc, anume aceea prin care apelantii reclamanti erau obligati sa lase in deplina posesie si pasnica proprietate a intimatilor reclamanti imobilul teren obiect al prezentului litigiu.
In aceste conditii prima instanta in mod corect a retinut ca nu se putea invoca in cauza jonctiunea posesiilor, ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile Codului civil, avand in vedere faptul ca posesia apelantilor reclamanti a inceput in anul 1985 cand, pentru a dobandi dreptul de proprietate prin uzucapiune, trebuie sa faci dovada indeplinirii conditiilor prevazute de Decretul Lege nr.115/1938.
Impotriva susmentionatei hotarari a declarat recurs reclamanta B M..
In dezvoltarea motivelor de recurs se sustine ca din anul 1985 a cumparat si intrat in posesia unor suprafete de teren , astfel cum rezulta din antecontractele de vanzare cumparare.
Aceste suprafete de teren au fost folosite in mod continuu , public , netulburat si sub nume de proprietar de catre vanzatorii identificati in actele aflate la dosarul cauzei.
Raportul de expertiza efectuat in cauza evidentiaza faptul ca atat recurenta cat si defunctul ei sot foloseau suprafata de teren aferenta nr. top 2474, 2475, aceste parcele fiind delimitate cu semne vizibile de proprietatile invecinate.
In continuare se aduc critici raportului de expertiza , sustinandu-se ca ceea ce intereseaza in cauza este identificarea corecta a imobilului supus uzucapiunii.
In ceea ce priveste sentinta civila nr. 3055 /1995 a Judecatoriei Zarnesti, recurenta reclamanta nu a fost parte in acel proces de sistare indiviziune , motiv pentru care nu ii sunt opozabile cele doua inscrisuri prezentate de intimatii parati.
Intimatii parati au formulat intampinare solicitand respingerea recursului declarat si mentinerea deciziei atacate ca legala si temeinica .
Examinand decizia recurata in raport cu criticile formulate in recurs, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Motivele de recurs invocate de recurenta reclamanta nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevazute de dispozitiile art. 304 Cod procedura civila.
Criticile vizeaza in esenta raportul de expertiza cu privire la identificarea imobilului supus prescriptiei achizitive si probele administrate in cauza care ar dovedi dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren , prin cumparare , in baza unui antecontract si a exercitarii unei posesii utile asupra acestui imobil .
Referitor la exercitarea unei posesii utile in raport cu dispozitiile art. 1846 – 1847 Cod civil, in speta probele administrate au demonstrat neindeplinirea conditiilor pentru a dobandi dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu.
Relevante sub acest aspect sunt raspunsurile la interogatoriu din care rezulta ca terenul in litigiu a facut obiectul unui schimb in anul 1944 insa fara acte intre S. I. si M.I. si M, precum si faptul ca reclamantii au posedat in mod abuziv din 1985 .
Din antecontractul de vanzare cumparare , coroborat cu intregul material probator rezulta cu deplina evidenta ca situatia juridica a imobilului era neclara , precum si faptul ca prin cumpararea cestuia reclamantii si-au asumat un risc , deoarece vanzatorul nu era proprietarul bunului vandut.
Prin decizia civila 516/2001 a Curtii de Apel Brasov s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca la data la care s-ar fi perfectat schimbul de terenuri, respectiv in anul 1944 , S. I. era doar coproprietar al terenului alaturi de alti sase coproprietari . Insa, instanta a retinut ca in cauza nu s-a facut dovada schimbului.
Pe de alta parte, prin decizia civila nr. 1116/1998 a Tribunalului Brasov a fost admisa actiunea in revendicare a paratilor din prezenta cauza, reclamantii fiind obligati sa le lase in deplina posesie si proprietate terenul inscris in CF nr. 670 Poiana Marului.
In ceea ce priveste jonctiunea posesiilor, aceasta este exclusa , atata timp cat autorul reclamantilor nu a posedat imobilul incepand cu anul 1944 , iar posesia acestuia nu indeplineste conditiile prevazute de art. 1847 Cod civil pentru a fi apta sa produca efectele juridice prevazute de art. 645 si art. 1837 Cod civil.
Ceea ce are relevanta in prezenta cauza in raport cu momentul de la care reclamantii poseda imobilul este legea aplicabila. Sub acest aspect prevederile diferite din Codul civil referitoare la uzucapiunea dreptului de proprietate imobiliara nu sunt aplicabile in teritoriile aflate sub regimul publicitatii cartilor funciare , uzucapiunea avand un caracter de exceptie.
Prin decizia civila nr. 86 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a stabilit ca posesia imobilelor situate in regimul de carte funciara , incepute sub imperiul Decretului Lege 115/1938 actiunea in constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este reglementata in exclusivitate de prevederile acestui decret chiar si dupa data intrarii in vigoare a Legii 7/1996.
In speta fiind vorba de o regiune supusa regimului de publicitate imobiliara, prin vechile carti funciare , uzucapiunea se circumscrie dispozitiilor art. 28 potrivit careia „cel ce a posedat un bun nemiscator , in conditiile legii timp de 20 de ani dupa moartea proprietarului inscris in cartea funciara , va putea cere inscrierea dreptului uzucapat.”
Faptul posesiunii , ca fundament al prescriptiei achizitive, nu este demonstrat in conditiile prevazute de art. 28 din actul normativ mentionat.
Fata de considerentele ce preced , in temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursul declarat a fost respins.
Decizia nr. 1286/R/28 octombrie 2009