Spor confidentialitate 15% magistrati
Prin sentinta civila nr. 1421/2007a Tribunalului Covasna a fost respinsa actiunea reclamantilor T.T. sa in contradictoriu cu MP P- INCCJ, P – T.BV, P. T. CV, MEF, avand ca obiect recunoasterea si plata drepturilor banesti reprezentand sporul de confidentialitate de pana la 15%
Pentru a pronunta aceasta hotarare , cu privire la fondul cauzei , instanta a retinut urmatoarele:
In fapt reclamantii sunt sau au fost, potrivit inscrierilor din carnetele de munca si deciziilor de eliberare din functie salariati ai Ministerului Public – Parchetul de pe langa Tribunalul Covasna, Parchetul de pe langa Judecatoria Sf. Gheorghe, Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Secuiesc si Parchetul de pe langa Judecatoria Intorsura Buzaului.
In conformitate cu dispozitiile legale invocate de reclamanti – art.3 din Legea nr. 444/2006 ,, cadrele militare in activitate, functionarii publici cu statut special, militarii angajati pe baza de contract si personalul civil din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, beneficiaza de un spor de pana la 15% din salariul de baza”.
Totodata, prin dispozitiile art.15 alin.1 din OG nr.6/2007 s-a prevazut un spor de confidentialitate in cuantum de pana la 15% care se acorda nu numai categoriilor de functionari publici prevazute in Legea nr. 444/2006, ci si functionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului in cuantum de pana la 15% din salariul de baza, precum si functionarilor publici din cadrul Administratiei Prezidentiale, Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrarii Europene, directiilor subordonate ministrului delegat pentru comert din cadrul Ministerului Economiei si Comertului, Consiliului Legislativ.
Potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidentialitate de pana la 15% si membrilor plenului, precum si altor categorii de personal din cadrul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor. Sporul respectiv se mai acorda si personalului din aparatul Consiliului pentru Disciminare care se calculeaza la salariul de baza brut.
Prin dispozitiile art. 21 din OG nr. 137/2000 se stabileste ca persoana care se considera discriminata poate formula actiune privind acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii.
In speta salarizarea personalului din sistemul autoritatii judecatoresti si stabilirea drepturilor de care acestia beneficiaza este reglementata prin legi speciale , avand astfel un regim de salarizare distinct fata de alte categorii de personal.
In acest sens potrivit dispozitiile OG 27/2006 magistratii beneficiaza de indemnizatie lunara si de alte sporuri. Reclamantii au fost retribuiti cu o indemnizatie potrivit actelor normative in vigoare, la care s-au adaugat sporurile prevazute de legiuitor.
Cat priveste sporul de confidentialitate se constata ca acesta se acorda restrictiv , si anume doar cadrelor militare in activitate, functionarilor publici cu statut special, militarilor angajati pe baza de contract si personalului civil din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, prin ordin al ministrului sau al conducatorului institutiei centrale din sectorul de aparare nationala , ordine publica si siguranta nationala.
Reclamantii nu sunt indreptatiti la acordarea sporului de confidentialitate, in cauza neexistand vreo discriminare fata de alte categorii profesionale, deoarece dispozitiile OG 137/2000 prevad ca exercitarea drepturilor enuntate in cuprinsul acestui articol priveste persoanele aflate in situatii comparabile.
Continutul concret al atributiunilor de serviciu ale magistratilor fata de alte categorii profesionale , precum si sistemele diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac sa nu poata fi retinuta o situatie comparabila intre categorii profesionale distincte , respectiv magistrati, functionari publici, demnitari , alti salariati., si prin urmare se justifica existenta unor tratamente diferite, fiind vorba despre reglementari diferite ale unor situatii diferite.
In speta de fata instanta apreciaza ca nu suntem in prezenta unei discriminari in sensul prevederilor O.U.G. nr.137/2000 care sa justifice acordarea de despagubiri. In acest sens, s-a pronuntat Consiliul National pentru combaterea discriminarii, care a stabilit prin Hotararea nr.232/29.08.2007 ca neacordarea sporului de confidentialitate magistratilor, desi acestia au obligatia pastrarii secretului profesional, nu reprezinta un tratament diferentiat, discriminatoriu potrivit art.2 din O.U.G. nr.137/2000. Desi aceasta hotarare nu este obligatorie pentru instanta, aceasta va retine ca fiind intemeiate considerentele avute in vedere la pronuntarea solutiei.
Astfel, potrivit practicii C.E.D.O. diferenta de tratament devine discriminare, in sensul articolului 14 din conventie, atunci cand se induc distinctii intre situatii analoage si comparabile fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva. Curtea a apreciat in jurisprudenta sa, ca statele contractante dispun de o anumita marja de apreciere pentru a determina daca si in ce masura diferentele intre situatii analoage sau comparabile sunt de natura sa justifice distinctiile de tratament juridic aplicate.
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs o parte dintre reclamanti , iar prin motivele de recurs solutia atacata este criticata pentru nelegalitate , pentru considerentele retinute cu privire la „ neexistenta discriminarii” si a „ situatiei comparabile”.
In ceea ce priveste stabilirea inexitentei discriminarii , prin neacordarea sporului de confidentialitate , instanta de fond nu a analizat situatia creata in raport cu alte categorii socio-profesionale , tratamentele care se aplica acestora , justificarile si criteriile tratamentelor diferentiate. Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de angajare ( aquis –ul comunitar in domeniul prevenirii si combaterii discriminarii , publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000 ) , in vederea definitivarii si constatarii discriminarii directe, tratamentul diferentiat trebuie analizat prin prisma unor persoane si situatii doar comparabile , iar nu neaparat in situatii chiar similare.
Obligatia profesionala, imperativa , speciala si specifica de confidentialitate , indeplinita in cadrul raporturilor de munca reprezinta pentru procurori si personalul auxiliar de specialitate o clauza legala conform art. .99lit. d, art. 4 alin 1 , respectiv art. 78 alin . 1 din Legea 567/2004 si art. 9 din Codul deontologic.
Asadar , desi reclamantii au obligatia de confidentialitate , totusi pentru indeplinirea acestei obligatii speciale si specifice nu li se recunoaste sporul salarial de confidentialitate , asa cum este recunoscut in cazul restului personalului din sistemul bugetar.
Existenta discriminarii directe rezulta si din dispozitiile art. 7 si art. 23 din declaratia Universala a Dreptului Omului ( care garanteaza dreptul tuturor la protectia egala a legii impotriva oricarei discriminari si dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare) , art. 7 din Pactul international cu privire la drepturile economice , sociale si culturale , ratificat prin Decretul nr. 212/1974 ( care garanteaza dreptul la conditii de munca juste si prielnice si la egalitatea de tratament in salarizare , fara nici o distinctie), art. 14 din Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale , respectiv Protocolul nr. 12 la aceasta Conventie ( care interzic discriminarile ), art. 4 din Carta sociala europeana revizuita ( ratificata prin Legea nr. 74/1999) care garanteaza dreptul la o salarizare echitabila, art. 5 , art. 6 , art. 8 , art. 39 alin 1 lit. a, art. 40 alin . 2 lit. c si f , art. 154 alin . 3 si art. 165 si art. 155 raportat la art. 1 din legea nr. 53/2003 ( care garanteaza plata integrala a drepturilor de natura salariala, fara discriminari , restrangeri sau limitari ), art. 20, art. 16 alin 1 , art. 53 si art. 41 din Constitutie ( care garanteaza aplicarea principiului nediscriminarii si in raport cu dreptul la salariu , drept acre face parte din continutul complex al dreptului constitutional la munca) si care nu poate face obiectul unor limitari discriminatorii.
Criteriul dupa care s-a facut distinctia de catre instanta de fond , este categoria socio – profesionala, criteriu de diferentiere injust a personalului din unitatile bugetare , fiind de neconceput si absurd a se accepta ca obligatia legala de confidentialitate se executa doar raportat la o anumita profesie.
Potrivit art. 2 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului , exercitiul drepturilor este aparat impotriva oricaror discriminari, iar conform art. 29 pct. 2 , in exercitiul drepturilor si libertatilor sale , fiecarei persoane este suspus doar ingradirilor stabilite prin lege, in scopul exclusiv al asigurarii , recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor celorlalti , in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.
Art. 2 pct. 2 din Conventia nr. 111 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei prevede ca diferentierile , excluderile sau preferintele intemeiate pe calificarile cerute pentru o anumita ocupatie , nu sunt considerate discriminatorii , dar in speta neacordarea sporului de confidentialitate nu are la baza o astfel de justificare obiectiva si rezonabila deoarece restul personalului bugetar nu primeste sporul de confidentialitate pentru calificarile cerute de ocupatia acestora, ci doar pentru ca sunt debitori ai obligatiei de confidentialitate.
Legiuitorul a prevazut un singur criteriu pentru acordarea sporului de confidentialitate , indeplinirea obligatiei de confidentialitate , care este unicul criteriu aplicabil si posibil in materie.
Recursul reclamantilor este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Reclamantii nu au beneficiat si nu beneficiaza nici in prezent de drepturile salariale solicitate, neexistand un act normativ care sa prevada acordarea sporului de confidentialitate categoriei magistratilor .
Este adevarat ca acest spor a fost recunoscut prin lege unor categorii de functionari publici , dar aceste dispozitii legale nu pot fi extinse si la categoria magistratilor cata vreme acest lucru nu este prevazut expres in actul normativ respectiv ( Legea 444/2006).
Nu poate fi retinuta nici discriminarea fata de functionarii publici care beneficiaza de acest spor deoarece cele doua categorii de subiecte nu se afla in situatii comparabile , respectiv presteaza activitati diferite si beneficiaza de legi de salarizare diferite.
De asemenea , nu sunt incidente nici prevederile art. 2 alin . 2 din OG nr. 137/2000 intrucat , nu este indeplinita conditia situatiei comparabile , iar fara aceasta premisa obligatorie nu se poate pune problema nici a criteriului de discriminare .
In alta ordine de idei pretentiile reclamantilor au la baza premisa potrivit careia dispozitiile legale invocate sunt discriminatorii intrucat incalca principiul egalitatii instituit atat de Conventia Romaniei cat si de art. 23 din Declaratia Universala a Dreptului Omului .
Cu privire la acest aspect curtea retine ca instantele ordinare pot fi sesizate doar in legatura cu constatarea faptului ca o lege este aplicata in mod discriminatoriu subiectilor de drept carora li se adreseaza, nefiind posibil sa se solicite constatarea faptului ca o lege este discriminatorie si nici extinderea aplicarii ei altor subiecti de drept.
In situatia in care un act normativ contine dispozitii discriminatorii cu privire la anumiti subiecti de drept, solutia legala este aceea de a invoca si a se constata neconstitutionalitatea respectivei norme pe considerentul ca incalca principiul egalitatii instituit prin legea suprema. Doar Curtea Constitutionala are competenta legala de a aprecia ca un text legal creeaza o discriminare si incalca acest prin principiu , ca atare poate stabili modalitatea in care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina incalcarea principiului egalitatii. In acest sens partile sau instantele ordinare din oficiu pot invoca exceptia de neconstitutionalitate in cadrul procesului pendinte.
In contextul in care norma legala invocata nu a fost declarata neconstitutionala in perioada in care aceasta este in vigoare, instantele ordinare au obligatia de a respecta continutul respectivei norme , in caz contrar actul de justitie cazand in derizoriu.
Fata de aceste considerente , in baza art. 312 Cod procedura civila recursul reclamantilor va fi respins.
Decizia 215/M/27.02.2008 – Red C.S.