Art. 254 Cod penal. Continutul constitutiv al infractiunii. Lipsa conditiei esentiale ca banii sau foloasele sa fie pretinse de functionar in scopul prev. de art. 254 Cod penal; consecinte
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie din data de 26.09.2007 a fost pusa in miscare actiunea penala si a fost trimis in judecata inculpatul M C pentru savarsirea infractiunii de luare de mita prev. de art. 254 alin 1 Cod penal rap. la art. 7 alin 1 din Legea nr. 78/2000.
In starea de fapt descrisa in rechizitoriu, se retine in esenta ca inculpatul M C in calitate de ofiter de politie judiciara la data de 2.06.2006 a pretins si primit in mod necuvenit suma de 500 euro de la partea civila M D, in scopul indeplinirii indatoririlor de serviciu legate de efectuarea actelor de cercetare penala in dosarul cu nr. unic 4949/P/2006 in care aceasta din urma avea calitatea de parte vatamata.
Examinand actele si lucrarile dosarului si coroborand materialul probator administrat in cauza instanta retine urmatoarele:
La inceputul lunii iunie 2006 martorul Marina Damian s-a prezentat la Politia Orasului Ghimbav pentru a depune o plangere penala impotriva numitului V.V. pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 Cod penal.
Martorul denuntator M.D. a fost consiliat la sediul politiei de inculpatul M. C. care era incadrat la acea unitate in calitate de ofiter de politie judiciara si care i-a dat indicatii referitor la ceea ce trebuie sa cuprinda plangerea, asigurandu-l ca in situatia in care i s-a va repartiza aceasta cauza spre rezolvare - existand o mare probabilitate sa se intample astfel dat fiind faptul ca era singurul lucrator de politie din cadrul Politiei Orasului Ghimbav care se ocupa de astfel de cazuri – cercetarea se va desfasura corect si obiectiv. Totodata, la finalul discutiilor inculpatul i-a dat martorului numarul sau de telefon in vederea contactarii in situatia in care martorul se va hotari sa depuna plangerea.
La data de 2.06.2006 martorul M. D. s-a prezentat din nou la Politia Orasului Ghimbav si a depus plangerea impotriva numitului V. V., plangere inregistrata la Politia Orasului Ghimbav sub nr. 272039/2.06.2007 (nr. unic 4949/P/2007 la Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov) dosarul, fiind repartizat pentru cercetari inculpatului Mucica Catalin conform rezolutiei conducatorului unitatii de politie din data de 2.06.2006. In acest context, inculpatul M. C. a discutat din nou cu martorul denuntator si l-a asigurat pe acesta ca v-a desfasura cercetari corecte si obiective. Martorul a inmanat inculpatului numarul de telefon, pentru a putea fi contactat in situatia in care instrumentarea cauzei o va impune.
In aceeasi zi, inculpatul M. C. l-a sunat pe martorul denuntator M. D. pe telefonul mobil intrebandu-l daca poate sa-i imprumute pentru doua saptamani suma de 500 Euro, intrucat are nevoie urgenta de acesti bani si nu are de unde sa-i procure; i-a precizat de asemenea ca nu doreste sa fie interpretat „altfel” gestul sau decat ca o problema personala, banii urmand sa-i fie restituiti denuntatorului dupa doua saptamani cand v-a obtine un credit sau v-a primi o prima.
Martorul denuntator M. D. a fost de acord sa imprumute aceasta suma de bani inculpatului, sens in care cei doi au stabilit sa se intalneasca in dupa-amiaza aceleiasi zile la un local din Orasul Rasnov. Acolo, martorul a inmanat suma de 500 Euro inculpatului, iar acesta din urma a avut initiativa de a intocmi si un inscris doveditor al imprumutului, astfel incat, pe o foaie de hartie pusa la dispozitie de angajatii localului s-a intocmit inscrisul intitulat „dovada” existent la fila 15 dosar urmarire penala.
Inculpatul nu a restituit denuntatorului la timp banii, motiv pentru care acesta din urma s-a adresat la data de 12.07.2006 Directiei Nationale Anticoruptie in vederea recuperarii banilor.
La data de 13.07.2007 adica dupa un an de zile de la data depunerii denuntului, s-a inceput urmarirea penala impotriva inculpatului M. C. pentru savarsirea infractiunii de luare de mita prev. de art. 254 alin 1 Cod penal rap. la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, primul act premergator intocmit in cauza fiind declaratia pe formular tipizat a denuntatorului luata la data de 28.05.2007.
Starea de fapt, astfel cum a fost retinuta de instanta si expusa anterior rezulta din analizarea si coroborarea intregului material probator administrat in cauza: denuntul si declaratiile martorului denuntator M. D. date atat in cursul urmaririi penale cat si in etapa cercetarii judecatoresti, declaratiile martorilor V. V., L. G. si B. M. administrate in mod nemijlocit de catre instanta, declaratii care se coroboreaza cu cele date de inculpatul M. C. in tot cursul procesului penal si cu inscrisurile existente la dosar: inscrisul sub semnatura privata intitulat „Dovada” intocmit la data de 2.06.2006, declaratiile autentificate sub nr. 849/16.05.2005 si respectiv 1539/25.08.2005 la biroul Notarului Public Craciun Nicusor din Brasov, plangerea adresata de martorul denuntator M. D. Postului de Politie Ghimbav inregistrata sub nr. 272009/2.06.2006, inscrisul sub semnatura privata ridicat de la locul de munca al inculpatului cu ocazia perchezitiei, copiile actelor procesuale intocmite de inculpat in dosarul cu nr. 272.039/20.07.2006 care i-a fost repartizat spre instrumentare si in care denuntatorul M. D. avea calitatea de parte vatamata, precum si copii ale inscrisurilor care dovedesc circuitul acestui dosar (filele 51 – 100 dosar urmarire penala), notele de transcriere a convorbirilor purtate intre inculpat si martorul denuntator – atat cele telefonice cat si cele din mediu ambiental.
Instanta constata ca activitatea desfasurata de inculpatul M. C., astfel cum a fost retinuta si expusa anterior nu imbraca forma unei fapte penale, cu atat mai mult nu poate fi considerata infractiune, ci ea se circumscrie sferei civilului, in speta fiind vorba despre un contract de imprumut, valabil incheiat intre denuntator si inculpat, iar nerestituirea imprumutului contractat nu poate face decat obiectul unei actiuni civile, adresate unei instante civile.
Exista unele mici neconcordante intre declaratiile inculpatului si ale denuntatorului – cu relevanta doar sub aspectul circumstantelor in care cei doi s-au cunoscut si s-a solicitat imprumutul – instanta retinand, atunci cand a stabilit starea de fapt, varianta oferita de inculpat, care se coroboreaza cu restul probelor, spre deosebire de sustinerile denuntatorului; astfel in legatura cu modul in care s-au intalnit si cu data la care inculpatul a pretins imprumutul, denuntatorul arata ca s-a deplasat la politia Orasului Ghimbav, a discutat cu inculpatul si a lasat plangerea efectiv la dansul; plangerea a scris-o chiar la politie, in fata inculpatului, iar acesta din urma i-a spus ca urmeaza sa faca cercetari in acea cauza; la sfarsitul intalnirii au facut schimb de numere de telefon; dupa aproximativ 2 zile de la aceasta data a fost sunat de inculpat care i-a cerut imprumutul. Este evident ca succesiunea evenimentelor nu a fost aceasta, cata vreme se constata ca plangerea formulata de martorul denuntator M. D. impotriva lui V. V. este dactilografiata (fila 18 dosar urmarire penala) – deci nu avea cum sa o scrie chiar in fata inculpatului – este datata 1.06.2006 si a fost inregistrata la Politia Ghimbav la data de 2.06.2006. Pe alta parte, data fiind data la care a fost inregistrata plangerea la Politie, respectiv 2.06.2006, inculpatul nu avea cum sa-l sune pe denuntator dupa doua zile pentru a-i cere imprumutul - astfel cum sustine martorul denuntator - atata timp cat atat inculpatul cat si denuntatorul au afirmat constant ca inscrisul doveditor al imprumutului s-a incheiat in aceeasi zi si in aceeasi imprejurare in care au fost dati banii respectiv in dupa amiaza aceleiasi zile in care inculpatul a solicitat imprumutul, ori din cuprinsul inscrisului intitulat „Dovada” (fila 15 dosar urmarire penala) rezulta ca actul a fost incheiat la data de 2.06.2006, deci exact in ziua inregistrarii plangerii formulate de denuntator la politie; din coroborarea tuturor acestor probe, instanta a retinut, in ceea ce priveste aspectele mentionate ca veridice declaratiile inculpatului. Oricum aceste aspecte au o relevanta redusa in contextul analizei caracterului penal al faptei inculpatului.
Este adevarat ca in momentul solicitarii si primirii imprumutului inculpatul M. C. avea repartizat spre instrumentare dosarul penal inregistrat sub nr. 272039/2.06.2006 in care imprumutatorul sau avea calitatea de parte vatamata si este tot atat de adevarat ca un imprumut poate constitui un folos in sensul dispozitiilor art. 254 Cod penal, insa pentru ca acest imprumut sa constituie un folos, obiect al infractiunii de luare de mita, este necesar ca el sa fie solicitat si acordat in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, altfel imprumutul ramane un act juridic care intra in sfera civilului; acest scop trebuie sa rezulte fara nici o indoiala din materialul probator administrat in cauza si nu doar presupus prin prisma faptului ca imprumutatul are calitatea de lucrator de politie; in speta existenta unui asemenea scop nu a fost dovedita de materialul probator administrat.
Nu se poate retine in speta ca acest imprumutul solicitat de inculpat si acordat acestuia de catre denuntator ar reprezenta un contraechivalent al unei conduite pe care inculpatul s-ar fi angajat sa o aiba si nici ca acest contract ar fi incheiat in mod fraudulos. Inculpatul nu a promis, atunci cand a solicitat imprumutul ca va avea o anume conduita in legatura cu dosarul pe care il instrumenta si nici denuntatorul nu a acordat imprumutul pentru a-l determina pe inculpat sa adopte o anumita conduita legata de dosar. Aceasta imprejurare rezulta din declaratiile inculpatului, care se coroboreaza cu celelalte probe existente la dosar; acestea se coroboreaza in primul rand cu declaratiile denuntatorului care in tot cursul procesului penal inclusiv in fata instantei a aratat ca: „nu avea nimic de-a face calitatea de politist pe care o avea inculpatul si faptul ca se ocupa de dosar, cu imprumutul. Imprumutul i l-am acordat ca si unei persoane fizice”, „inculpatul nu a conditionat rezolvarea problemei de acest imprumut si nici nu mi-a pretins acest imprumut pentru a se ocupa cu celeritate de dosar”, „nu i-am dat acesti bani pentru a face ceva anume sau pentru a rezolva acea plangere”. Calitatea de politist pe care o avea inculpatul a avut in cadrul incheierii acestui act juridic doar rolul de a intarii convingerea denuntatorului ca inculpatul este om de incredere si ca ii va restitui banii; de asemenea calitatea de politist a inculpatului a permis partilor sa se intalneasca si sa se cunoasca.
Este, fara indoiala, contrara deontologiei profesionale atitudinea inculpatului de a se folosi de informatiile pe care le detinea (cunostea din dosar imprejurarea ca denuntatorul fiind patronul unei societati comerciale are posibilitati financiare) si de pozitia sa (de lucrator de politie care instrumenteaza cazul in care imprumutatorul avea calitatea de parte vatamata) pentru a solicitata un imprumut, insa aceasta atitudine doar prin ea insasi nu se circumscrie sferei de cuprindere a laturii obiective a infractiunii de luare de mita si nici nu conduce la concluzia ca actul juridic – contractul de imprumut – incheiat in atari conditii este fraudulos; nici considerentele de ordin personal pentru care denuntatorul a acceptat sa acorde imprumutul (imprejurarea ca nu a refuzat acordarea imprumutului tocmai pentru ca stia ca inculpatul se ocupa de cazul sau si s-a gandit ca in aceste conditii n-ar fi bine sa refuze) nu pot conduce la concluzia ca actul incheiat ar fi unul fraudulos; denuntatorul nu a fost constrans in nici un fel sa acorde acel imprumut si asa cum el insusi declara inculpatul nici nu i-a sugerat macar ca in situatia in care ii va acorda imprumutul va avea o atitudine mai binevoitoare fata de el sau dimpotriva un eventual refuz ar avea consecinte asupra modului de solutionare a dosarului pe care il instrumenta. De altfel martorul denuntator nu a avut nici odata reprezentarea faptului ca da banii unui functionar al statului pentru ca acesta sa aiba o anumita conduita fata de plangerea formulata impotriva martorului V. V. si nici chiar in denuntul formulat la DNA nu precizeaza ca acesta a fost motivul pentru care a acordat imprumutul; in fata instantei martorul denuntator a precizat ca a formulat denuntul la DNA pentru a-si recupera banii dati cu imprumut.
Continutul notelor transcrierilor convorbirilor interceptate –atat cele telefonice cat si cele purtate in mediu ambiental intre inculpat si martorul denuntator – nu poate fi scos din context si nu surprinde elemente de natura a caracteriza activitatea inculpatului ca infractiune, cu atat mai mult cu cat fapta a avut loc la data de 2.06.2006, iar convorbirile interceptate au avut loc cu mult dupa aceasta data (7.09.2006 – convorbirea inregistrata din proprie initiativa de martorul denuntator M. D. si 14.06.2007 – 16.08.2007 celelalte convorbiri), cand inculpatul se desesizase de solutionarea plangerii pentru cauze de necompetenta, fiind evidenta provocarea din parte denuntatorului a discutiilor pe marginea dosarului si a discutiilor despre banii luati de inculpat cu imprumut de la denuntator; relevant pentru caracterizarea faptei ca infractiune ar fi fost atitudinea, vointa si intelegerea partilor de la momentul in care s-a pretins si primit imprumutul iar nu provocarea ulterioara a inculpatului de catre denuntator sa recunoasca primirea banilor si atitudinea denuntatorului de a face presiuni asupra inculpatului in „a-l ajuta” sa dea de urma dosarului cunoscand ca aceste convorbiri sunt interceptate; nu este posibila trunchierea dialogului purtat de cei doi in cadrul convorbirilor purtate si interceptate, pentru ca intr-o atare situatie s-ar ajunge la concluzii gresite care ar atrage consecinte juridice grave pentru inculpat prin denaturarea adevaratei stari de fapt. Astfel, spre exemplu, mentiunea facuta de denuntator in cadrul convorbirii purtate in mediul ambiental la data de 2.07.2007 ”…E vorba ca vi i-am dat si eu pentru ca am avut incredere. Dumneavoastra mi-ati promis ca ma ajutati…” nu poate fi analizata decat coroborat cu declaratia martorului denuntator care in toate declaratiile date inclusiv in fata instantei a aratat ca singura „promisiune” pe care a facut-o inculpatul a fost aceea ca daca se va ocupa de dosar va realiza o cercetare corecta si obiectiva, afirmatie facuta inainte de a se solicita imprumutul, si fara nici o legatura cu acesta;
Din continutul convorbirilor interceptate, rezulta ca banii au fost dati inculpatului cu imprumut, existand un termen scadent pentru restituirea imprumutului, pe care inculpatul nu l-a respectat; nici o clipa inculpatul nu a facut vre-o afirmatie din care sa rezulte ca nu are de gand sa mai restituie banii, ba mai mult, la un moment dat, rezulta din convorbirile purtate si interceptate, ca inculpatul este suparat de faptul ca martorul denuntator il crede o persoana de genul celor care nu isi mai achita datoriile si ii reproseaza denuntatorului ca „il santajeaza” cautandu-l si solicitandu-i tot felul de informatii tocmai bazandu-se pe imprejurarea ca inculpatul avea obligatia morala de a-l ajuta ca urmare a imprumutarii banilor si a nerestituirii lor pana la acel moment.
Atitudinea inculpatului – rezultata tot din continutul convorbirilor interceptate – de a-l ajuta pe denuntator sa dea de urma dosarului pe care l-a declinat, sunandu-si colegii de la Serviciu de Investigare a Fraudelor Brasov pentru a vedea daca acest dosar a fost inregistrat acolo si asigurarile pe care i le-a dat ca problema sa se va rezolva, explicandu-i procedura care trebuie urmata raportat la obiectul cauzei, nu poate fi interpretata ca o conduita adoptata in baza unei intelegeri cu denuntatorul, in legatura cu imprumutul contractat, atata timp cat, in primul rand aceasta conduita este relevata incepand cu data de 7.09.2007, data la care inculpatul nu mai avea vre-o atributie legata de acest dosar; in al doilea rand atitudinea sa reprezinta un raspuns la presiunile exercitate asupra sa de denuntator care ii solicitase restituirea imprumutului si, raportat la imprejurarea ca nu avea de unde sa restituie banii, se considera oarecum dator sa-l ajute pe cat posibil pe denuntator sa inteleaga circuitul unui dosar penal.
In considerarea celor exprimate, instanta constata ca fapta inculpatului M. C. de a pretinde si primi suma de 500 euro de la martorul denuntator M. D. cu titlu de imprumut, in lipsa scopului de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau a scopului de a face un act contrar acestor indatoriri nu este prevazuta de legea penala, ci reprezinta un act juridic de natura civila care atrage raspunderea contractuala a partilor; in consecinta urmeaza a se dispune in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala rap. la art. 10 lit b Cod procedura penala achitarea inculpatului M. C. relativ la savarsirea infractiunii de luare de mita prev. de art. 254 alin 1 Cod penal rap. la art. 7 alin 1 din legea 78/2000.
In baza art. 346 alin 4 Cod procedura penala vor fi lasate nesolutionate pretentiile civile formulate in cauza de martorul denuntator Marina Damian privind restituirea sumei de 500 Euro data cu imprumut inculpatului M. C.
In baza art. 192 alin 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.
Sentinta penala nr. 27/F din 5 martie 2008 – N.H.