2. Conflict negativ de competenta. Succesiuni succesive.
Judecatoria Tg.Secuiesc, a declinat competenta solutionarii actiunii civile in favoarea Judecatoriei Brasov.
In considerentele sentintei astfel date, s-a retinut ca, instanta competenta teritorial a solutiona actiunea dedusa judecatii ce poarta asupra unor succesiuni succesive este, potrivit dispozitiilor art.14, pct.1 Cod procedura civila, instanta de la ultimul domiciliu al ultimului defunct. Cum in speta ultimul defunct, si-a avut ultimul domiciliu in Brasov, competenta solutionarii cauzei revine Judecatoriei Brasov.
Judecatoria Brasov a admis exceptia necompetentei sale teritoriale si ca o consecinta a declinat solutionarea cauzei in favoarea Judecatoriei Targu Secuiesc si, constatand ivit conflictul negativ de competenta, a sesizat Curtea de Apel Brasov in vederea solutionarii acestuia.
Pentru a pronunta aceasta din urma sentinta, judecatoria a retinut urmatoarele:
Competenta teritoriala apartine unei anumite instante, fara posibilitatea pentru parti de a stabili o alta instanta, competenta fiind exclusiva in cazurile reglementate de art.13-art.16 Cod procedura civila, avand caracter absolut.
Ca urmare, in pricinile privitoare la succesiuni, norma juridica instituita de art.14 Cod procedura civila, este de ordine publica.
Odata astfel aleasa instanta, aceasta este legal investita cu solutionarea respectivei cereri, reclamantii nemaiputand reveni asupra alegerii facute, iar nici paratii, nici instanta din oficiu nemaiputand cere sau dispune declinarea.
In cazul in care cererea de partaj succesoral initiala, se completeaza cu alte succesiuni subsecvente, competenta teritoriala ramane castigata instantei investita cu judecarea cererii, chiar daca urmatoarea succesiune ar atrage, daca ar fi dezbatuta separat, o alta competenta teritoriala.
Asa fiind dispozitiile art.14 Cod procedura civila, competenta materiala apartine instantei de la ultimul domiciliu al primului defunct pentru care se dezbate succesiunea, in speta, instanta legal investita cu solutionarea cauzei, neavand posibilitatea de a alege intre instantele competente de la domiciliile oricaruia dintre defuncti.
Avand de rezolvat conflictul negativ de competenta teritoriala, ivit intre cele doua judecatorii, Curtea a retinut ca actiunea introductiva de instanta poarta asupra unor succesiuni succesive.
Potrivit dispozitiilor art.14, pct.2 Cod procedura civila, in materie de mostenire sunt de competenta instantei celui din urma domiciliu al defunctului, cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia.
Textul de mai sus reglementeaza asadar, prin termenii sai imperativi, competenta teritoriala exclusiva, in raport de obiectul litigiului si pe care partile, inclusiv instanta, nu o pot inlatura (art.19 Cod procedura civila), necompetenta fiind de ordine publica (art.159 Cod procedura civila).
In situatia mostenirilor succesive, care urmeaza a se dezbate deodata, precum in speta, competenta teritoriala de solutionare revine instantei ultimului domiciliu al celui din urma defunct.
Competenta precizatei instante rezulta din chiar dispozitiile art.14 Cod procedura civila, care reglementeaza abstract competenta in materie de mostenire si, ca atare, se refera la ipoteza unei mosteniri singulare.
Or, in speta, dupa cum deja s-a subliniat, urmeaza a se dezbate deodata mosteniri succesive, desocotirea dintre mostenitori asupra mostenirii, finalizandu-se prin dezbaterea ultimei mosteniri.
Prin urmare, cum ultima dezbatere succesorala asupra mostenirii unui defunct cu ultimul domiciliul in Municipiul Brasov, competenta teritoriala de solutionare revine instantei de la acest ultim domiciliu.
In consecinta si in raport de cele de mai sus, in baza art.22 Cod procedura civila, s-a stabilit competenta solutionarii litigiului in favoarea Judecatoriei Brasov.
Sentinta civila nr. 5/F din 19 februarie 2007