Art.5, art.12 - Cod pr.civila
Prin cererea inregistrata pe Tribunalului Tulcea sub nr.1425/88/2010 reclamanta S.C. P. S.R.L. Tulcea a solicitat in contradictoriu cu parata S.C. G.P. S.R.L. Bucuresti, obligarea acesteia la plata catre reclamanta a sumei de 600.000 EURO, penalitati de 1% zi de intarziere calculate de la data emiterii facturii si pana la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.
Reclamanta a aratat ca intre parti s-a incheiat contractul de lucrari nr. 227, contract prin care reclamanta s-a obligat sa presteze servicii de constructii si instalatii in favoarea paratei, insa aceasta din urma nu si-a indeplinit obligatiile de plata.
Parata, legal citata, a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Tulcea, solicitand declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.
Prin Sentinta civila nr.1469/27.05.2010, Tribunalul Tulcea a admis exceptia de necompetenta teritoriala si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia Comerciala.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca intre reclamanta S.C. P. S.R.L. Tulcea si parata S.C. G.P. S.R.L. Bucuresti a fost incheiat contractul de lucrari nr. 227/01.10.2007 prin care reclamanta se obliga sa execute lucrarile de constructii, instalatii si retele sanitare pentru obiectivul Utilitati, Sediu Administrativ si Hala Productie Tevi Plastic W.R. S.R.L. amplasat pe Soseaua de Centura Popesti -Leordeni, Jud. Ilfov.
Fata de dispozitiile art.5 si 10 pct.1 din Codul de procedura civila, cum sediul paratei se afla in municipiul Bucuresti, iar locul executarii contractului este localitatea Popesti-Leordeni, instanta a admis exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Tulcea si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti- Sectia Comerciala.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs reclamanta SC P. SRL, criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
• Prima instanta ar trebuit sa analizeze care este locul unde obligatia a luat nastere. Cum in cauza contractul de lucrari nr. 227 nu contine clauze privind locul incheierii contractului, solicita aplicarea art. 59 alin. 2 cod comercial, locul platii urmand a fi determinat dupa sediul executantului (al celui ce se obliga)
• In ceea ce priveste locul platii, avand in vedere specificul contractului si faptul ca din contract rezulta ca locul la care se fac platile este R.B. Tulcea - instanta competenta este, conform art. 12 raportat la art.10 pct. 4 Cod de procedura civila Tribunalul Tulcea, adica instanta aleasa de catre reclamantul creditor.
Intimata parata, legal citata, a depus intampinare, solicitand:
1. darea in debit a recurentei - reclamante pentru restul de taxa judiciara de timbru in cuantum de 23.286,30 lei datorata pentru judecata cauzei de catre Tribunalul Tulcea; suma reprezentand rest taxa judiciara de timbre datorata pentru corecta investire a instantei de fond (a se observa citativul existent la dosarul de fond, citatia emisa pentru reclamanta si dovada achitarii unei taxe partiale in cuantum de 5000 lei regasite la dosarul de fond).
2. admiterea exceptiei lipsei calitatii de reprezentant, cu consecinta respingerii recursului ca fiind promovat de o persoana fara calitate de reprezentare a recurentei-persoana juridica pentru redactarea si motivarea declaratiei de recurs, respectiv pentru reprezentarea/asistarea partii in calea de atac.
3. respingerea recursului ca neintemeiat, cu rezervarea dreptului de catre intimata-parata de a solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.
Lipsa de temeinicie a recursului este relevata din simpla confruntare a normelor legale incidente in justa solutionare a cauzei: art. 10 alin.1 si 4 Cod procedura civila cu probatoriul administrat in cauza de reclamanta pe aspectul competentei teritoriale;
Astfel, cum se poate cu usurinta distinge din contractul de executie lucrari nr.227, partile au stipulat explicit o astfel de clauza care sa prevada executarea contractului, cel putin in parte, in Tulcea.
Sustinerea reclamantei cu privire la prelucrarea unor produse exportate din Arabia Saudita nu isi gaseste o sustinere legala, neavand relevanta in raport cu norma legala speciala ce prevede o conditie speciala.
In cauza dedusa judecatii, tinand seama intervenirii modalitatea de plata a viramentului bancar, avand in vedere faptul ca banca creditorului obligatiei de plata este R.B. - cu sediul social situat In Bucuresti, str. C.G., sector 1, Bucuresti (a se observa si dovada anexata) neavand relevanta sediul sucursalei/agentiei teritoriale, comnsidera ca in mod corect a apreciat instanta de fond ca nu Tribunalul Tulcea este instanta competenta teritorial a solutiona cauza in fond, ci Tribunalul Bucuresti.
Examinand recursul prin prisma criticilor aduse hotararii de catre recurent si care au fost incadrate in motivul prevazut de art.304 pct.9, dar si potrivit dispozitiilor art.3041 din Codul de procedura civila Curtea constata ca este fondat pentru urmatoarele considerente:
Fata de dispozitiile art.5 alin.1 din Codul de procedura civila, potrivit carora cererea de chemare in judecata se face la instanta domiciliului paratului, in art.10 legiuitorul a prevazut opt cazuri de competenta teritoriala alternativa, situatii in care mai sunt competente si alte instante astfel:
1. in cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligatiunii;
2. in cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui imobil, in actiunile in justificare sau in prestatiune tabulara, instanta locului unde se afla imobilul;
3. in cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanta locului de plata;
4. in cererile privitoare la obligatii comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii;
5. in cererile izvorate dintr-un contract de transport, instanta locului de plecare sau de sosire;
6. in cererile impotriva unei femei casatorite*) care are resedinta obisnuita deosebita de aceea a sotului, instanta resedintei femeii;
7. in cererile facute de ascendenti sau descendenti pentru pensie de intretinere, instanta domiciliului reclamantului;
8. in cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit, instanta in circumscriptia careia s-a savarsit acel fapt.
Intre reclamanta S.C. P. S.R.L. Tulcea si parata S.C. G.P. S.R.L. Bucuresti a fost incheiat contractul de lucrari nr. 227/01.10.2007 prin care reclamanta se obliga sa execute lucrarile de constructii, instalatii si retele sanitare pentru obiectivul Utilitati, Sediu Administrativ si Hala Productie Tevi Plastic W.R. S.R.L. amplasat pe Soseaua de Centura Popesti - Leordeni, Jud. Ilfov.
Din examinarea contractului de executie lucrari nr.227 rezulta ca partile nu au stipulat explicit o clauza care sa prevada locul executarii contractului.
In schimb, in ceea ce priveste locul platii obligatiilor de catre debitoarea obligatiei de plata, asa cum rezulta din contract, din actele aditionale incheiate de parti, acesta a fost determinat ca fiind in contul bancar al creditoarei reclamante deschis la R.B. - sucursala Tulcea, aspect ce rezulta si din ordinele de plata si facturile emise si achitate de catre parti existente la dosar.
Dand eficienta principiilor art. 12 Cod de procedura civila reclamantul creditor are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente iar odata aleasa instanta competenta de catre reclamant, acesta optand pentru una dintre instantele deopotriva competente, nici paratul nici instanta de judecata nu mai poate invoca exceptia de necompetenta.
Concluzionand, fata de considerentele aratate mai sus, Curtea retine ca hotararea tribunalului este nelegala, criticile aduse de recurenta fiind de natura a atrage casarea acesteia, motiv pentru care in temeiul art.312 al.5 din Codul de procedura civila se va admite recursul si trimite cauza spre competenta solutionare Tribunalului Tulcea.
In ceea ce priveste exceptiile invocate de parata prin intampinare Curtea constata ca sunt neintemeiate pentru urmatoarele considerente:
- Curtea trebuia sa stabileasca daca tribunalul a fost sau nu corect investit de catre reclamanta, pentru ca numai o instanta competenta legal poate determina si taxa de timbru aferenta cauzei conform dispozitiile din Legea nr. 146/1997.In atare situatie cererea de dare in debit la acest moment a reclamantei cu suma de 23.286,30 lei este neintemeiata.
- Dovada calitatii de reprezentant al aparatorului reclamantei in declararea recursului a fost facuta cu inscrisul de la fila 18, emis in temeiul contractului de asistenta juridica nr.62/21.09.2010 care o data semnat prezuma acordul partii pentru activitatile desfasurate de avocat in numele si pe seama partii.