Inadmisibilitatea actiunii in contencios administrativ – fiscal in situatia in care nu a fost emisa decizia de solutionare a contestatiei administrative la data sesizarii instantei.
Desi este necontestat ca reclamanta a respectat dispozitiile legale privind contestatia administrativa prealabila, care are caracter obligatoriu, in speta sunt aplicabile dispozitiile speciale reglementate de Codul de procedura fiscala, si nu dispozitiile de drept comun, care reglementeaza in mod expres categoria actelor administrative ce pot fi supuse jurisdictiei instantelor de contencios administrativ.
Asadar, analiza legalitatii actelor fiscale contestate de catre reclamanta-recurenta se realizeaza exclusiv in cadrul contestatiei asupra deciziei emise in solutionarea fondului contestatiei, in lipsa unei asemenea decizii neputand opera cenzura instantei de contencios administrativ.
Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 5698/02 septembrie 2014
Prin Sentinta nr.483/CAF/2014 pronuntata de Tribunalul Alba –Sectia de Contencios Administrativ ,Fiscal si de Insolventa s-a respins ca lipsita de obiect exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Administratiei Judetene a Finantelor Publice A.
S-a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice B. prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice A. S-a respins actiunea formulata de reclamanta SC I.E. SRL in contradictoriu cu Directia Generala Regionala a Finantelor Publice B. prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice A. avand ca obiect anularea partiala a Deciziei de impunere nr. 4/28.06.2013 intocmita de Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului A., Activitatea de Inspectie Fiscala in baza Raportului de Inspectie Fiscala nr. 11/28.06.2013, si obligarea autoritatii parate sa emita o noua decizie prin care sa anuleze din sarcina S.C. I.E. S.R.L. majorarile de intarziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar in suma de 15.315 lei (10.113 lei majorari de intarziere si 5.202 penalitati de intarziere); majorari de intarziere in suma de 159 lei pentru TVA stabilita suplimentar si obligarea paratei la restituirea acestor sume.
Impotriva hotararii a declarat recurs reclamanta SC I.E. SRL prin administrator special solicitand ,in temeiul art. 488 pct.8 Cod procedura civila, casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, apreciind ca in mod gresit s-a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii.
In sustinerea motivului de casare reclamanta subliniaza ca, asa cum a aratat si in cuprinsul actiunii introductive, dupa ce i-a fost comunicata decizia emisa de parata, in termenul legal, la data 02.08.2013 a procedat conform dispozitiilor art. 205 Cod procedura fiscala in sensul ca a formulat o contestatiei pe care a depus-o la organul fiscal emitent, conform dispozitiilor art. 206 alin. 3 din Cod procedura fiscala, iar conform dispozitiilor art. 207 alin. 3 c. pr. fiscal, organul emitent trebuia sa inainteze aceasta contestatie organului competent sa o solutioneze, in termen de 5 zile de la data inregistrarii.
Intrucat contestatia nu a fost solutionata in termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 alin. 1 c. pr. fiscala, la data de 10.12.2013 a formulat prezenta actiune in temeiul art. 1 si art. 8 alin. 1 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, prin care a solicitat anularea actului administrativ si obligarea paratei la restituirea sumelor retinute, neatacand decizia organului de solutionare a contestatiilor pentru ca o astfel de decizie nu a fost data pana in prezent.
Din moment ce organul administrativ competent caruia i-a fost inaintata spre solutionare contestatia, nu a solutionat-o, nu poate impiedica reclamanta sa isi realizeze dreptul pe calea actiunii in contencios administrativ.
Totodata, contrar celor retinute de instanta de fond, reclamanta considera ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr.554/2004, care nu contravin celor din Codul de procedura fiscala privind normele de solutionare a contestatiilor, avand in vedere ca aceste norme reglementeaza o procedura prealabila introducerii cererii actiunii in justitie, iar procedura ce urmeaza a se efectua in termenul prevazut de lege. Asadar nesolutionarea in termen a contestatiei de catre organul administrativ jurisdictional justifica sesizarea instantei de contencios fiscal.
In drept se invoca prevederile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.
In procedura prealabila primului termen de judecata s-a comunicat recursul paratei care insa nu a formulat intampinare.
Asupra recursului de fata instanta a retinut:
Problema care necesita analiza instantei de recurs este daca este admisibila o actiune in contencios administrativ impotriva actelor administrativ-fiscale primare, in conditiile in care nu a fost emis actul administrativ de solutionare a caii administrative de atac, prin care organul administrativ solutioneaza contestatia conform art. 218 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Desi este necontestat ca reclamanta a respectat dispozitiile legale privind contestatia administrativa prealabila, care are caracter obligatoriu, in speta sunt aplicabile dispozitiile speciale reglementate de Codul de procedura fiscala, si nu dispozitiile de drept comun, care reglementeaza in mod expres categoria actelor administrative ce pot fi supuse jurisdictiei instantelor de contencios administrativ.
Astfel, conform dispozitiilor art.218 din O.G. nr.92/2003, „(1) Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse, in conditiile art.44, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. (2) Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art.212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.”.
Asadar, analiza legalitatii actelor fiscale contestate de catre reclamanta-recurenta se realizeaza exclusiv in cadrul contestatiei asupra deciziei emise in solutionarea fondului contestatiei, in lipsa unei asemenea decizii neputand opera cenzura instantei de contencios administrativ.
In ce priveste critica reclamantei vizand aplicarea prioritara a art. 2 alin.1 litera h din Legea nr.554/2004 fata de Cod procedura fiscala este de retinut ca cele doua temeiuri juridice dau nastere unor actiuni in justitie distincte,respectiv in cazul reglementat de art.205-218 Cod procedura fiscala in instanta se solicita anularea deciziei de solutionare a contestatiei si a actelor administrativ fiscale,iar in cazul in care organul fiscal cu atributii in solutionarea contestatiei nu a solutionat contestatia in termen, obiectul unei actiuni fundamentata pe acest temei este, asa cum a retinut instanta de fond, obligarea DGRFP sa solutioneze contestatia, dar nicidecum anularea actelor fiscale primare.
Din cele de mai sus rezulta ca nu este incident motivul de casare reglementat de art.488 pct.8 Cod procedura civila, astfel ca se a fost respins recursul reclamantei ca nefondat conform art.496 Cod procedura civila.