Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Asistenti maternali profesionisti. Caracter special al raportului de munca. Decizie nr. 4534 din data de 16.11.2012
pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia

Asistenti maternali profesionisti. Caracter special al raportului de munca.

HG. nr.679/2003: art. 1, 8, 10 alin.1;
Legea nr. 272/2004: art. 2;
O.UG.nr. 26/1997: art.20
Legea nr. 263/2010

Din toate aceste prevederi legale reiese caracterul special la raportului de munca incheiat de asistentul maternal profesionist, caracterizat prin durata acestuia-pe perioada de valabilitate a atestatului, locul muncii-la domiciliul angajatului, drepturile si obligatiile salariatului- prevazute de art.8-10 din HG. nr.679/2003, dar si de art.20 din O.UG.nr. 26/1997, conditii de munca si program de lucru potrivit Legii. nr. 263/2010 si HG. nr.679/2003, subordonarea cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 4534/16 noiembrie 2012.

Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 1150/85/2012 reclamantul Sindicatul PROASM in numele si pentru membra de sindicat (..) a chemat in judecata pe paratii D.G.A.S.P.C. si Consiliul Judetean S., solicitand: obligarea paratilor la plata orelor lucrate in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care conform reglementarilor in vigoare nu se lucreaza, respectiv sporul de 100 % prevazut de Legea nr. 330/2009 si a indemnizatiei privind concediul legal de odihna aferent perioadei 2008 – 2011 proportional cu numarul de zile de concediu neefectuat in natura pentru perioada 2008 – 2011 si pentru viitor, actualizata cu rata inflatiei la data efectuarii platii
Cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul sustine ca asistentii maternali profesionisti reprezentati de sindicat au avut in perioada 2008-2011 calitatea de salariati ai DGASPC S., desfasurandu-si activitatea in baza unui contract individual de munca incheiat pe durata determinata, beneficiind de drepturile personalului prevazute in legislatia muncii.
Constitutia Romaniei, ca de altfel intreaga legislatie nationala si internationala reglementeaza faptul ca toti salariatii au dreptul la concediul de odihna platit, obligatia de a lua masurile necesare pentru ca salariatii sa beneficieze efectiv, in fiecare an calendaristic de concediile de odihna la care au dreptul revine conducerii unitatii si in plus orice tranzactie prin care se renunta la acest drept este interzisa.
Mai arata ca desi in perioada derularii raporturilor de munca asistentul maternal profesionist a avut copii in plasament si si-a desfasurat activitatea de crestere, educare, ocrotire si ingrijire a copiilor primiti, respectandu-si atributiile prevazute in contractul individual de munca si fisa postului parata DGASPC S. nu i-a acordat concediul de odihna decat scriptic.
Astfel, solicita obligarea paratei la plata acestor drepturi salariale cuvenite si neacordate asistentilor maternali profesionisti pentru perioada 2008-2010 in care acestia, desi au fost pontati ca fiind in concediu de odihna, in realitate au desfasurat activitatea efectiva si continua in interesul unitatii.
Totodata reclamantul solicita plata orelor suplimentare efectuate in zilele de repaus saptamanal, sarbatori legale si in celelalte zile in care conform reglementarilor legale in vigoare nu se lucreaza.
In drept se invoca: art. 248(3) si art. 283 alin. 1 lit. c din C. Muncii, art. 67 – 68 lit. a din Legea nr 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, O.G. 137/2000, H.G. 250/1992, H.G. 217/1998, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 si art. 41 alin. 2 din Constitutie.
In probatiune depune inscrisuri: copie contract individual de munca.
Paratul Consiliul Judetean S. a depus intampinare prin care solicita respingerea actiunii, invocand: exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, motivat de faptul ca nu are raporturi de munca cu reclamantii si nici atributii de plata a drepturilor salariale ale asistentilor maternali; exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pe perioada 01.01.2008- 22.11.2008; iar pe fond netemeinicia si nelegalitatea pretentiilor fata de caracterul special al contractului de munca al asistentului maternal profesionist reiesit din HG. nr. 679/2011.
In drept invoca.: art.115 si urm C.pr.civila, Legea nr.272/2004, HGR. Nr. 679/2003.
Prin sentinta civila nr.601/04.05.2012 pronuntata de Tribunalul Sibiu in cauza s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul Consiliul Judetean S.; s-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada 01.01.2008 – 23.11.2008, s-a respins actiunea. Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari, astfel,Tribunalul a retinut urmatoarele :
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invoca de paratul consiliul judetean este intemeiata deoarece membra de sindicat reprezentata de reclamant are calitatea de angajat a D.G.A.S.P.C. Sibiu, astfel ca drepturile salariale isi au izvorul in raportul juridic de munca intervenit intre angajat si angajator prin semnarea unui contract individual de munca.
Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada 01.01.2008 – 23.11.2008 este intemeiata, raportat la data inregistrarii actiuni si dispozitiile art. 268(1) lit. c Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, pretentiile reclamantului sunt neintemeiate fata de prevederile Legii nr. 272/2004 si H.G. 679/2003 care guverneaza contractul de munca incheiat de asistentul maternal cu parata D.G.A.S.P.C. Se retine ca scopul major al acestui contract special este interesul superior al copilului, urmand ca partile contractante sa respecte principiile juridice stipulate prin Legea nr. 272/2004. A interpreta altfel, ar insemna sa nesocotim caracterul special al acestui contract si, nu in ultimul rand, clauzele contractuale convenite de parti prin semnarea acestuia.
Se mai retine ca dispozitiile Legii nr. 330/2009 si ale Legii 284/2010 invocate de reclamant nu sunt aplicabile spetei intrucat angajatii din unitatile sanitare, asistenta sociala si asistenta medico-sociala au raporturi de munca incheiate in conditiile Codului muncii si isi desfasoara activitatea la sediul angajatorului si nu la domiciliul acestora.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal reclamantul PROASM solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive recurentul sustine ca potrivit art. 41 alin.5 din Constitutia Romaniei si ale HG. nr. 250/1992 republicata salariatii au dreptul la concediu de odihna platit, acestia neputand renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Totodata se arata ca DGASPC a acordat doar scriptic asistentilor maternali profesionisti concediul de odihna aferent perioadei 2008-2011, in conditiile in care acestia au prestat efectiv munca, ceea ce ii indreptateste la acordarea sporului de vechime si a altor drepturi salariale cuvenite conform legii.
Dispozitiile art.5 din Anexa nr.II din Legea nr.330/2009 statueaza ca in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile legale nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru se plateste un spor de 100% din salariul de baza al functiei indeplinite. Legea nr. 284/2010 reia aceeasi prevedere din Legea nr.330/2009 in art. 2 (1) din Anexa III cap. II.
In drept se invoca: dispozitiile art. 5 din Anexa II din Legea nr. 330/2009, art.2 (1) din Anexa III Cap. II din Legea nr.284/2010, art.22 din OG. nr. 137/2000 privind combaterea discriminarii, cu modificarile si completarile ulteriore.
Nu s-a facut incadrarea in dispozitiile art.304 Cod procedura civila.
S-a depus practica judiciara in materie.
Intimatii au depus intampinare in aceasta faza procesuala solicitand respingerea recursului ca nefondat, motivand ca solutia primei instante este legala si temeinica.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 Cod procedura civila in limitele statuare de art.306 alin.(2) Cod procedura civila, a retinut ca Recursul este nefundat pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta este angajata intimatei DGASPC S., cu contract individual de munca pe perioada determinata, respectiv pe perioada de valabilitate a atestatului pe postul de asistent maternal profesionist.
Regimul juridic al acestui raport de munca este guvernat de prevederile Legii nr. 272/23.06.2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si HG.nr.679/12.06.2003 privind conditiile de obtinere a atestatului, procedurile de atestare si statutul asistentului maternal profesionist; OUG. nr. 26/09.06.1997 protectia copilului aflat in dificultate.
Potrivit art. 1 din HG. nr.679/2003 Asistentul maternal profesionist este persoana fizica, atestata in conditiile prezentei hotarari, care asigura prin activitatea pe care o desfasoara la domiciliul sau cresterea, ingrijirea si educarea, necesare dezvoltarii armonioase a copiilor pe care ii primeste in plasament sau in incredintare.
Potrivit art. 8 alin.1 din acelasi act normativ 1) Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfasoara in baza unui contract individual de munca, care are un caracter special, specific protectiei copilului, incheiat cu un serviciu public specializat pentru protectia copilului sau cu un organism privat autorizat care are obligatia supravegherii si sprijinirii activitatii desfasurate de asistentii maternali profesionisti. (2) Contractul individual de munca se incheie pe perioada de valabilitate a atestatului.
Potrivit art.10 alin.1 lit.f din HG. nr.679/2003 asistentul maternal profesionist are ca obligatie privind copiii primiti in plasament sau incredintati: sa asigure continuitatea activitatii desfasurate si in perioada efectuarii concediului legal de odihna,(…)
Legea nr. 272/2004 prevede la Art. 2 - (1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in acest domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
Art. 6 Respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor principii: a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; i) asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului, tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, in cazul luarii unei masuri de protectie;
Din toate aceste prevederi legale reiese caracterul special la raportului de munca incheiat de asistentul maternal profesionist, caracterizat prin durata acestuia-pe perioada de valabilitate a atestatului, locul muncii-la domiciliul angajatului, drepturile si obligatiile salariatului - prevazute de art.8-10 din HG. nr.679/2003, dar si de art.20 din O.UG. nr. 26/1997, conditii de munca si program de lucru potrivit Legii. nr. 263/2010 si HG. nr.679/2003, subordonarea cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Aceste reglementari speciale corect au fost retinute de catre instanta de fond ca fiind derogatorii de la dispozitiile Codului Muncii invocate de reclamant in sustinerea pretentiilor sale si ca atare aplicabile cu prioritate potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant.
De asemenea, in mod justificat au fost inlaturate dispozitiile Legii nr.330/2009, respectiv Legii nr.248/2010 invocate de reclamant ca nefiind incidente acestui raport de munca, aceste dispozitiile legale referindu-se la personalul din unitatile din sanatate, din unitatile de asistenta medico-sociala si din unitatile de asistenta sociala/servicii sociale, deci personalului angajat in astfel de unitatii si a caror munca se presteaza la sediul angajatorului si nu la propriul domiciliu, neputand fi extinse la situatia asistentului maternal profesionist care este atestat si angajat cu contract de munca sa desfasoare munca la propriul domiciliu, iar unitatea angajatoare nu este o unitate de asistenta sociala si de asistenta medico-sociala ci o institutie publica de interes judetean conform HGR.nr.1434/2004.
Hotararile judecatoresti depuse de recurent nu pot conduce la o alta solutie in cauza deoarece in sistemul judiciar roman judecatorul nu este legat, in hotararea pe care o pronunta de o cauza similara judecata, precedentul judiciar nefiind legiferat ca izvor de drept; judecatorul national fiind chemat a aplica si interpreta norma de drept la cazul concret dedus judecatii.
Fata de cele ce preced, Curtea, in temeiul art.312 alin.(1) Cod procedura civila a respins ca nefondat recursul promovat in cauza de reclamant.

Sursa: Portal.just.ro