Cheltuieli de judecata. Notiunile de parte cazuta in pretentii si culpa procesuala.
Potrivit dispozitiilor art. 274 alin 1 C. proc. civ., partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
Sectia I civila – Decizia civila nr. 208/12 aprilie 2012
Prin decizia civila nr. 574/19.12.2011 Tribunalul Sibiu, in aplicarea dispozitiilor art. 297 alin.1 Cod procedura civila, a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta IM prin mandatar CI in contradictoriu cu OCPI Sibiu, DM si DAI si in consecinta: a anulat incheierile nr. 48631/10.09.2010 si 37963/15.07.2010 ale OCPI Sibiu, a dispus intabularea in CF 4144 Sibiu a dreptului de proprietate al reclamantei IM asupra imobilului cu nr.top.6059/3/1 de 8514 mp cu titlu de uzucapiune. Au fost respinse celelalte cereri ca lipsite de interes. Au fost obligati paratii DM si DAI la cheltuieli de judecata de 1550 lei catre reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut si motivat urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 2222/27.03.2009 pronuntata de Judecatoria Sibiu, a fost admisa actiunea civila formulata de reclamanta IM in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Mun. Sibiu prin primar si in consecinta, s-a constatat ca reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top 6059/3/1 arabil de 8514 mp prin efectul uzucapiunii si s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului in cartea funciara in favoarea reclamantei.
La data de 15.07.2010, petenta IM prin mandatar a solicitat intabularea dreptului de proprietate statuat prin hotararea judecatoreasca.
Prin incheierea OCPI Sibiu nr. 37963/26.07.2010, este respinsa cererea de intabulare, pentru neconcordanta dintre situatia de carte funciara si situatia din sentinta pronuntata.
OCPI Sibiu a retinut ca proprietar asupra imobilului ce se solicita a fi intabulat este DA, cu titlu de cumparare, iar actiunea civila solutionata prin sentinta ce se doreste a fi intabulata este promovata impotriva Statului Roman care nu mai este titular al dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 6059/3/1.
Verificand situatia de carte funciara a imobilului in litigiu, tribunalul a constatat ca terenul in litigiu a fost inscris initial in trei carti funciare distincte 4144, 4145 si 4146 Sibiu intreaga suprafata de teren din aceste carti funciare devenind proprietatea Statului Roman prin expropriere in baza Legii Reformei agrare nr. 177/1947.
Prin sentinta civila nr. 2516/2009 a Judecatoriei Sibiu a fost admisa actiunea civila formulata si precizata de reclamanta DM in contradictoriu cu parata CM, s-a constatat ca numitul OS, decedat in 1983, a fost improprietarit cu suprafata de un jugar si 800 stanjeni, prin titlul de proprietate nr. 210449, iar masa sa succesorala se compune din acest imobil, reclamanta fiind unica mostenitoare acceptanta, in calitate de nepoata de frate si careia ii revine intreaga masa succesorala, s-a dispus intabularea imobilului identificat mai sus pe numele reclamantei cu titlul de drept mostenire.
Constatand intabularea sentintei anterior mentionate, OCPI a respins cererea reclamantei IM de intabulare, cu toate ca toate operatiile de carte funciara efectuate la cererea lui DM, au fost facute cu incalcarea prevederilor art. 22 lit. a din Legea nr. 7/1996, potrivit caruia inscrierea unui drept se poate efectua numai impotriva aceluia care, la inregistrarea cererii sale, era inscris ca titular al dreptului asupra caruia inscrierea urmeaza sa fie facuta.
Prin urmare, instanta a constatat ca nu se putea proceda la intabularea dreptului lui DM in CF prin incheierea 40541/2009 din moment ce Municipiul Sibiu nu a fost parte in dosarul 3867/306/2008, hotarare nu a fost pronuntata impotriva titularului dreptului inscris in cartea funciara, astfel ca nu se putea efectua inscrierea, ce a constituit ulterior un impediment al intabularii pentru reclamanta.
Din aceasta perspectiva, s-a apreciat ca cele doua incheieri ale OCPI, atacate in prezentul litigiu, apar ca nelegale, impunandu-se anularea acestora, piedicile la intabulare invocate neavand temei legal.
Impotriva acestei ultime hotarari au declarat recurs paratii DM si DAI, doar in ce priveste obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
In expunerea criticilor, recurentii arata, in esenta, ca au fost de acord cu pretentiile reclamantei, cum de altfel arata instanta de apel, la fila 3 a deciziei, astfel ca nu se poate retine culpa procesuala in cadrul acestui litigiu.
Curtea a constatat recursul ca fiind fondat pentru urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 274 alin 1 C. proc. civ., partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
Potrivit acestui text legal, la baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala.
Partea din vina careia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile facute justificat de partea castigatoare.
Astfel, ideea de culpa a partii, care prin atitudinea sa, a determinat partea potrivnica sa intenteze o actiunii in realizarea dreptului, este o conditie a acordarii cheltuielilor de judecata.
Prin urmare, partea reclamanta nu poate sa pretinda cheltuieli de judecata ori de cate ori nerealizarea dreptului pretins nu este imputabila partii potrivnice.
In speta, reclamanta a investit instanta de judecata cu o plangere impotriva unor incheieri de carte funciara, intemeiata pe disp. art. 50 din Legea nr. 7/1996.
In procesele derulate cu privire la imobilul in litigiu si asupra carora intimata reclamanta a dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiune, prezentii recurenti au depus la dosar inscrisuri prin care au aratat ca sunt de acord cu anularea intabularii intrucat greseala apartine expertului ce a identificat gresit imobilul – si restabilirea situatiei anterioare. Aceste aspecte au fost sustinute si de reclamanta prin motivele de apel formulate in prezentul dosar, si chiar a depus inscrisurile relevante in acest sens.
Fata de cele de mai sus, este evidenta lipsa culpei personale a recurentilor in declansarea acestui litigiu.
Fata de considerentele expuse, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312 C. proc. civ., a admis recursul, a modificat in parte decizia atacata numai sub aspectul cheltuielilor de judecata la care au fost obligati recurentii, pe care le-a inlaturat din hotarare.