Hotarare a consiliului local prin care a fost aprobata asocierea unitatii administrativ-teritoariale cu alte persoane juridice in scopul atribuirii in gestiune a fondurilor de vanatoare si pescuit conform Legii nr. 407/2006. Legalitate.
„Asociatia Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice Domeniile J.” are scopul principal declarat atribuirea in gestiune a fondurilor de vanatoare si pescuit conform Legii nr. 407/2006, scop ce se incadreaza in categoria finantarii si realizarii in comun a unor actiuni de interes public local, aspect ce raspunde exigentelor art. 26 alin. 7 lit. a din Legea nr. 215/2001.
Terenurile declarate de Consiliul Local al comunei S., cu ocazia sedintei de constituire a asociatiei interveniente nu au fost aduse ca aport in natura la patrimoniul acestei persoane juridice. Acest aspect rezulta cu claritate din art. 6 si art. 10 alin. 2 din statut care recunoaste in continuare membrilor sai calitatea de proprietari a terenurilor cu suprafetele inscrise in asociatie, precum si din art. 19 alin. 2 din acelasi statut conform caruia patrimoniul asociatiei la constituire este format din aportul in numerar al membrilor fondatori, in suma de 1.200 lei, reiesind astfel ca membrii fondatori nu aduc ca aport in natura terenurile pe care la au in proprietate.
Din acest punct de vedere nu are relevanta distinctia dintre terenurile proprietate publica sau terenurile proprietate privata, precum si distinctia subsecventa de regim juridic al acestora, pentru ca nu s-au instrainat acestor terenuri, care sunt si raman in proprietatea membrilor asociati si care isi exercita in plenitudinea lor atributele acestui drept.
Rezulta asadar ca manifestarea de vointa a Consiliului Local S., concretizata in H.C.L. nr. 15/26.03.2009, de asociere cu comunele S., J., C. A. si Asociatia de vanatoare „V.T.” este in acord cu legislatia in vigoare incidenta, astfel ca hotararea instantei de fond ce consacra o stare de lucruri contrara este data cu interpretarea gresita a legii.
Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 426/06 februarie 2012
Pe rolul Tribunalului Alba – sectia comerciala si de contencios administrativ s-a inregistrat sub nr. 455/107/2011 actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta Asociatia Judeteana a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi A. (A.J.V.P.S. A.) in contradictoriu cu paratul Consiliul local al comunei S. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta in cauza sa se dispuna anularea H.C.L. nr. 15/26.03.2009 constatand nelegalitatea acesteia, cu cheltuieli de judecata.
In motivare actiunii se arata ca prin hotararea atacata parata in mod nelegal a dispus de proprietatea publica a unitatii administrativ teritoriale, transmitand-o catre o asociatie privata prin asociere eludand astfel dispozitiile Legii nr. 215/2001 si a Legii nr. 213/1998 care reglementeaza domeniul public si privat, modul de transmitere al acestuia sub toate formele si procedura prin care se efectueaza.
Astfel, prin H.C.L. nr. 15/2009 emisa de C.L. al Comunei S. la 26.03.2009, a fost aprobata asocierea C.L. al Comunei S. la Asociatia proprietarilor de terenuri „D.J.”. Cu aceasta ocazie a fost aprobat Actul Constitutiv si Statutul Asociatiei de proprietari „D.J.”, asociatie infiintata, in scopul constituirii a minim 50% din suprafata fondului de vanatoare, in vederea alegerii si propunerii gestionarului pentru atribuirea directa conform Legii nr. 407/2006, modificata prin O.u.G. 102/2010.
Reclamanta isi justifica interesul procesual si calitatea prin aceea ca ii sunt vatamate drepturile prin constituirea acestei asociatii, deoarece in lipsa acestei constituiri, ar fi fost unica persoana juridica ce ar fi capabila sa gestioneze fondul de vanatoare respectiv conform dispozitiilor art. 8 alin. 3. Asadar, interesul in anularea H.C.L. este unul pe cat se poate de obiectiv si firesc, avand in vedere si faptul ca reclamanta a gestionat de peste 50 de ani aceste fonduri cinegetice, in conditii optime, care au condus la sporirea faunei cinegetice.
In continuare, se arata ca hotararea incalca dispozitiile art. 36 alin. 7 lit. a si c din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala potrivit carora „Consiliul local are initiative si hotaraste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritati ale administratiei publice locale sau centrale.”
In exercitarea atributiilor care ii revin, Consiliul local:
1. hotaraste, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau straine, in vederea finantarii realizarii in comun a unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public local;
2. hotaraste, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unitati administrativ-teritoriale din tara sau din strainatate, precum aderarea la asociatii nationale, internationale ale autoritatilor administratiei publice locale, in vederea promovarii unor interese comune. Astfel, consiliul local se poate asocia cu persoane juridice sau cu alte unitati administrativ teritoriale si poate de asemenea sa adere la asociatii deja existente sub conditia ca acestea sa fie ale autoritatilor administratiei publice locale.
Din Actul constitutiv si Statutul Asociatiei de proprietari „D.J.” printre asociati figureaza si proprietari persoanele fizice, ceea ce contravine textului legal invocat.
In al doilea rand, constituirea unei persoane juridice de drept privat in baza H.C.L.-ului atacat, careia sa-i fie date in posesie si folosinta terenuri apartinand domeniului public, este o nesocotire flagranta a dispozitiilor legii. Niciunei persoane private, fie ea fizica sau juridica nu ii sunt recunoscute drepturi asupra proprietatii publice, chiar si apartinand unitatilor administrativ teritoriale. Persoanele care sunt capabile sa le fie atribuite drepturi asupra proprietatii publice, precum si care sunt aceste drepturi, sunt enumerate limitativ in Legea nr. 215/2001. Fondul cinegetic, sau terenurile care il constituie, nu fac parte din aceasta enumerare, sens in care este evident ca legiuitorul nu a dorit administrarea acestuia de catre persoane de drept privat. In acest sens este a se avea in vedere prevederea art. 136 din Constitutia Romaniei care prevede ca „Bogatiile de interes public ale statului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice”.
In drept, s-au invocat art. 123 din Constitutia Romaniei, art. 36 din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 213/1998 si Legea nr. 554/2004.
La data de 18.02.2011, la dosar a fost depusa o cerere de interventie in interes propriu, formulata de intervenienta „Asociatia Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice D.J.”, in cadrul procesului, urmarindu-se a se arata legalitatea constituirii asociatiei si legalitatea asocierii cu parata, aspecte de natura a lamuri cadrul procesual.
In motivare, se arata ca sustinerile facute la adresa Asociatiei Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.” sunt in totalitate false.
Astfel, prin actiunea in contencios administrativ cu care a fost sesizat Tribunalul Alba si in cadrul careia intervenienta a formulat cererea de interventie in interes propriu, se arata in mod fals ca asociatia nu s-a constituit in conditiile legii, sens in care se indica in mod oficial actul de infiintare, respectiv incheierea Judecatoriei Blaj numarul 150/2009, pronuntata in dosarul civil 953/191/2009, la data de 12 august 2009. Incheierea mentionata nu a fost atacata sau contestata in vreun fel, sens in care a fost certificata ca definitiva, executorie si irevocabila. In aceste conditii, sustinerea ca intervenienta nu a fost constituita in conditiile legii se dovedeste a fi lipsita de argumente logice si juridice.
In al doilea rand, in actiunea introdusa de reclamanta se afirma ca „din actul constitutiv si statutul Asociatiei de proprietari D.J., printre asociati figureaza si proprietari persoane fizice, ceea ce contravine textului legal invocat”. Ori, asociatia este constituita exclusiv din persoane juridice asa cum se poate observa in copia actelor de constituire depuse la dosar.
Pe de alta parte, chiar daca ar fi existat si asociati persoane fizice, nu este aplicabil textul legal invocat de reclamanta, atata timp cat, conform articolului 8, alineatul 2, litera a din Legea nr.407/2006, modificata prin O.u.G. nr. 102/2010, atribuirea directa a dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizeaza in urmatoarele modalitati: „fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice si/sau juridice, inclusiv unitatile administrativ-teritoriale, individual ori intr-o asociatie legal constituita in scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada ca au in proprietate terenuri care reprezinta peste 50% din suprafata fiecarui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizeaza in favoarea gestionarului propus de catre proprietarii terenurilor, pentru o perioada de 10 ani”. Prin urmare, in chiar acceptiunea actului normativ care constituie sediul materiei in domeniul cinegetic, se arata faptul ca proprietarii pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice, inclusiv unitati administrativ teritoriale, individual s-au intr-o asociatie legal constituita.
In drept s-au invocat art. 49 si urmatoarele Cod procedura civila.
La termenul din 08.03.2011, paratul a depus intampinare si cerere de chemare in judecata a altor persoane, solicitandu-se:
- Sa constate, pe cale de exceptie, ca reclamanta A.J.V.P.S. A. nu are calitate procesuala activa in prezenta cauza;
- Sa dispuna introducerea in cauza, in calitate de parat, a Asociatiei Proprietarilor de terenuri „D.J.” cu sediul in localitatea J., judetul Alba.
- Sa dispuna respingerea actiunii in contencios administrativ formulate de catre A.J.V.P.S. A.;
- Sa oblige reclamanta la plata cheltuielilor de judecata generate de prezentul proces.
In motivare, se arata ca potrivit statutului Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania, adoptat in Congresul Ordinar din data de 20 iunie 2009 si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, numarul 621 din 16 septembrie 2009, „A.G.V.P.S. este forul de reprezentare a organizatiilor membre, compuse din vanatori si/sau pescari sportivi, care sunt legal constituite si afiliate la aceasta, potrivit prezentului statut”. La capitolul 111, articolul !8, privind drepturile organizatiilor afiliate, se arata ca acestea au dreptul sa primeasca din partea A.G.V.P.S. consultanta de specialitate tehnica, economica si juridica in solutionarea problemelor proprii. De altfel, in modelul de statut pe care organizatiile afiliate trebuie sa il adopte si sa il respecte, nu se prevede nicaieri posibilitatea pentru directorul sau presedintele asociatiei afiliate de a reprezenta asociatia in cazul litigiilor cu tertii (articolele 20 si 21 din Statutul-cadru al organizatiilor afiliate la Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania).
Ceea ce mai trebuie demonstrat este si calitatea de asociatie afiliata fata de A.G.V.P.S. a reclamantei A.J.V.P.S. Alba. Afilierea rezulta chiar din prezentarea asociatiei, pe site-ul www.ajvpsab.ro, unde, la „Forma de organizare si functionare” se precizeaza ca „Este afiliata la AGVPS din Romania”.
Pe de alta parte, considera paratul, in temeiul art. 57-59 C.p.civ., ca se impune chemarea in judecata a Asociatiei Proprietarilor de terenuri „D.J.”, in calitate de parat, pentru a dovedi constituirea acesteia in conditiile prevazute de lege, prin actul constitutiv si statutul acestei organizatii neguvernamentale, precum si prin incheierea de inscriere in registrul asociatiilor si fundatiilor de la Judecatoria Alba Iulia si celelalte formalitati necesare.
In fine, mai arata paratul ca nu a dispus de proprietatea publica a unitatii administrativ-teritoriale, astfel cum se arata in mod eronat in actiunea in contencios administrativ formulata de catre A.J.V.P.S. A., prin transmiterea ei. Se poate spune doar, cel mult, ca proprietatea asupra unor suprafete de teren a fost adusa, ca aport social, intr-o asociatie neguvernamentala, lucru permis de lege.
Dar, ceea ce a omis sa arate reclamanta, este ca in cazul comunei S. suprafata cu care Consiliul Local a intrat in asociere nu face parte din proprietatea publica, ci din cea privata a comunei, sens in care se invoca Decizia nr. 2952/1991 a Comisiei Judetene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si anexa la aceasta, din care rezulta suprafata totala a pajistii comunale, cu mult peste suprafata cu care Consiliul Local a intrat in asociere.
Pe de alta parte, conform articolului 8, alineatul 2, litera a din Legea nr.407/2006, modificata prin O.u.G. nr. 102/2010, atribuirea directa a dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizeaza in urmatoarele modalitati: „fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice si/sau juridice, inclusiv unitatile administrativ-teritoriale, individual ori intr-o asociatie legal constituita in scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada ca au in proprietate terenuri care reprezinta peste 50% din suprafata fiecarui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizeaza in favoarea gestionarului propus de catre proprietarii terenurilor, pentru o perioada de 10 ani”.
Prin urmare, in chiar acceptiunea actului normativ care constituie sediul materiei in domeniul cinegetic, se arata faptul ca proprietarii pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice, inclusiv unitati administrativ-teritoriale, individual sau intr-o asociatie legal constituita.
Asociatia cu care Consiliul Local al Comunei S. a intrat in parteneriat este legal constituita, iar din lege rezulta in mod clar corectitudinea operatiunii de asociere. Nicaieri in lege nu se statueaza faptul ca A.J.V.P.S. A. trebuie sa fie unica persoana juridica desemnata sa gestioneze fondurile de vanatoare. Justificarea calitatii si a interesului procesual prin constituirea unei asociatii neguvernamentale reprezinta, in fond, o cerere adresata instantei de judecata, de interzicere a dreptului de asociere, expres garantat de Constitutia Romaniei, la articolul 40.
In continuare, reclamanta se contrazice atunci cand afirma ca legiuitorul nu a dorit ca fondul cinegetic sa fie administrat de persoane de drept privat. Din documentele constitutive ale A.J.V.P.S. A., publicate in extras pe site-ul acesteia, rezulta ca reclamanta este „persoana juridica de drept privat, apolitica, fara scop lucrativ, fiind organizatie neguvernamentala”, etc. Ori, atribuindu-si cu de la sine putere calitatea de gestionar al fondului cinegetic din judetul Alba, in baza „mostenirii” structurii centralizate a fostei A.G.V.P.S. din Republica Socialista Romania, A.J.V.P.S. A. a trecut cu vederea ca nu este, la randul ei, decat o persoana de drept privat.
In aceste conditii, este evident ca nu putem vorbi despre existenta calitatii si a interesului procesual al A.J.V.P.S. A., ci doar de un interes economic, pecuniar, rezultat din seria de procese deschise impotriva asociatiilor neguvernamentale cu profil de vanatoare si pescuit din judetul Alba si a mai multor consilii locale.
De fapt, acest interes rezida si din eventualitatea, pentru A.J.V.P.S. A., de a fi exclusa din A.G.V.P.S., in conditiile articolului 23, litera d din statut (pierd dreptul de gestionare a tuturor fondurilor cinegetice si/sau de pescuit pe o perioada mai mare de 3 luni).
In ceea ce priveste afirmatia ca asociatia ar fi ilegal constituita, pe motiv ca in cadrul ei sunt cuprinse si persoane fizice, parata precizeaza ca, odata cu intrarea in vigoare a O.u.G. nr.102/2010, este permisa si asocierea persoanelor fizice (in acest scop) cu unitatile administrativ - teritoriale. In expunerea de motive, reclamanta arata ca „ar fi capabila sa gestioneze fondul de vanatoare respectiv, conform dispozitiilor articolului 8, alineatul 3” si ca a gestionat de peste 50 de ani aceste fonduri cinegetice.
In acest context, paratul lasa la aprecierea instantei calitatea actiunilor de gestionare a fondurilor cinegetice efectuate de catre A.J.V.P.S. A. si arata ca, prin insasi infiintarea asociatiilor de vanatori si pescari in fiecare judet, dupa 1991, s-a dovedit ineficienta unui sistem centralizat.
De altfel, in preambulul O.u.G. nr. 102/2010, se recunoaste tocmai ineficienta fostelor structuri ale A.G.V.P.S. si existenta unor prevederi discriminatorii, creandu-se posibilitatea unui mediu concurential: „Actiunea de atribuire pentru aproximativ 1.400 de fonduri cinegetice, la care contractele de gestionare expira in luna noiembrie 2010, trebuie realizata in conditiile unor prevederi legale clare. Legea vanatorii si a protectiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, contine termeni care nu exista in literatura juridica, iar unele prevederi sunt discriminatorii prin faptul ca nu se aplica un tratament unitar tuturor categoriilor de gestionari si favorizeaza doar una dintre cele 6 cate sunt in prezent. Modul actual de calcul al tarifelor de gestionare si de pornire la licitatie descurajeaza managementul performant si determina in acelasi timp venituri mici pentru bugetul de stat, pentru fondul de mediu si pentru proprietarii terenurilor. Schimbarea modului de calcul al tarifelor de gestionare avand ca unic criteriu potentialul cinegetic al terenurilor, si nu nivelul cotelor de recolta astfel cum este prevazut in prezent in Legea nr. 407/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, va determina o gestionare superioara a vanatului si venituri crescute pentru bugetul de stat, pentru fondul de mediu si pentru proprietarii terenurilor”.
Nu in ultimul rand, se atrage atentia asupra faptului ca in conformitate cu prevederile legale, Institutia Prefectului exercita controlul de legalitate asupra actelor emise de catre primariile de pe raza judetului. Pe de alta parte, conform articolului 3, alineatul 1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, „prefectul poate ataca direct in fata instantei de contencios administrativ actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale...”. Hotararea Consiliului Local Sona numarul 15/26.03.2009 nu a fost contestata si nici atacata de catre cei in drept sa exercite controlul legalitatii.
In drept, s-au invocat Legea nr. 407/2006, modificata prin O.u.G. nr. 102/2010; articolul 57 si urmatoarele din Codul de Procedura Civila; articolele 115 - 118 din Codul de Procedura Civila; articolul 40 din Constitutia Romaniei; Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
La acelasi termen, paratul, prin avocat a aratat ca fata de depunerea cererii de interventie, renunta la cererea de chemare in judecata a altor persoane.
La termenul din 05.04.2011, instanta de fond a admis in principiu cererea de interventie in interes propriu.
La termenul din 14.06.2011, avand in vedere cererea scrisa depusa de parat, in temeiul art. 246 C.p.civ., instanta de fond a luat act de renuntarea la judecata cererii de chemare in judecata a altor persoane.
Analizand in prealabil exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, invocata de parat prin intampinare, instanta a respins aceasta exceptie, pentru motivele aratate in incheierea de amanare a pronuntarii.
Prin sentinta administrativa nr. 1550/CAF/01.07.2011 pronuntata de Tribunalul Alba – sectia comerciala si de contencios administrativ s-a admis actiunea reclamantei si in consecinta s-a dispus anularea H.C.L. nr. 15/26.03.2009 emisa de parat. S-a respins cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta Asociatiei Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.”.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin H.C.L. nr. 15/26.03.2009 Consiliul Local al comunei S. a aprobat asocierea comunei S., prin Consiliul Local S. cu comunele S., J. si C. de B. si Asociatia de Vanatoare „V.T.” in scopul infiintarii Asociatiei Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.”.
Prin aceeasi hotarare a fost aprobat Statutul Asociatiei „D.J.”.
In preambulul hotararii s-a retinut ca la adoptarea acesteia a fost avut in vedere referatul compartimentului de specialitate din cadrul Primariei S. Ca si temei legal al acelei hotarari au fost mentionate urmatoarele texte de lege si acte normative: O.G. nr. 26/2000, Legea nr.407/2006, art. 11 alin. 1 si 3, art. 13 alin. 1, art. 91 alin. 1 lit. e si d, alin. 6 lit. a si c, art. 36 alin. 7 lit. c) din Legea nr. 215/2001.
Reclamanta a indeplinit procedura prealabila prevazuta de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, adresandu-se Consiliul Local al comunei S. in vederea revocarii H.C.L. nr. 15/2009, insa acesta nu a raspuns acestei solicitari, astfel ca s-a adresat instantei de judecata.
Desi in cuprinsul H.C.L. nr. 15/2009 nu s-a mentionat scopul asocierii comunei S. cu Asociatia de Vanatoare V.T., din actul constitutiv al Asociatiei Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.”, rezulta ca s-a inscris in aceasta asociatie cu suprafata de 364,87 ha padure, terenurile cu care a participat la constituirea asociatiei fiind cele mentionate in mai multe titluri de proprietate.
Potrivit disp. art. III pct. 9 din Anexa la Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor terenurile cu destinatie forestiera, daca nu fac parte din domeniul privat al statului si daca nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat.
Din actele depuse la dosar nu rezulta ca terenul cu vegetatie forestiera in suprafata de 364,87 ha proprietatea Comunei S., face parte din domeniul privat al acestei comune, asa cum se sustine prin intampinare. In plus, cu ocazia dezbaterilor, aparatorul paratului a afirmat ca in realitate aceasta unitate administrativa detine in proprietate privata doar suprafata de 17 ha padure, fara a proba nici aceasta sustinere.
Conform dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998: trecerea unui bun din domeniul public in domeniul privat se face, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, daca prin Constitutie sau prin lege nu se dispune altfel.
Paratul nu a facut dovada trecerii terenului forestier din domeniul public in domeniul privat al comunei, in conditiile prevazute de textul de lege mai sus mentionat.
Atata timp cat terenul face parte din domeniul public, acesta este supus regimului juridic prevazut de Legea nr. 213/1998.
Din economia acestei legi rezulta ca bunurile ce fac parte din domeniul public pot fi doar inchiriate sau concesionate.
La art. 15 din lege se prevede ca inchirierea sau concesionarea bunurilor proprietate publica se face doar prin licitatie publica, in conditiile legii.
Contrar acestui text de lege, Consiliul Local al comunei S. a aprobat asocierea comunei la Asociatia Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.” cu suprafata de 364,87 ha padure.
Niciunul din textele de lege enumerate in preambulul H.C.L. nr. 15/2009 nu permit o astfel de operatiune juridica.
Consiliul Local are intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 36 alin. 7 lit. a) din Legea nr. 215/2001 atributul de a hotari in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau straine, in vederea finantarii si realizarii in comun a unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public local.
Prin aceste prevederi legale se urmareste cooperarea sau asocierea cu persoane juridice in vederea finantarii si realizarii in comun a unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public local.
Din modul de redactare a textului de lege rezulta ca scopul cooperarii sau al asocierii este unic, constand in finantarea si deopotriva realizarea unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public local, ceea ce presupune ca rolul autoritatii publice locale nu poate fi limitat doar la aportul de bunuri, aceasta trebuind sa se implice in mod activ si efectiv in realizarea acelor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public local.
Din cuprinsul H.C.L. a carei anulare se cerere nu rezulta care sunt acele lucrari, servicii sau proiecte de interes public local ce urmeaza a fi realizate ca urmare a inscrierii comunei in acea asociatie.
Asocierea in sine nu este interzisa de lege, insa scopul asocierii trebuie sa fie in acord cu legea, iar aportul de bunuri ce fac parte din domeniul public nu poate fi facut altfel decat cu respectarea conditiilor prevazute de lege, respectiv prin inchiriere sau concesionare.
Inscrierea intr-o asociatie de drept privat cu un anumit bun presupune aducerea acelui bun ca aport in patrimoniul acesteia, pentru a fi afectat scopului in vederea caruia a fost infiintata, astfel ca prin H.C.L. nr. 15/2009 Consiliul Local al comunei S. a instrainat practic cu titlu gratuit un bun public.
Potrivit art. 1 lit. i) din Legea nr. 407/2006 prin fond cinegetic se intelege: unitatea de gospodarire cinegetica constituita din fauna de interes cinegetic si suprafata de teren, indiferent de categoria acestuia, indiferent de proprietar si astfel delimitata incat sa asigure o stabilitate cat mai mare faunei de interes cinegetic in interiorul sau (...).
Fondul cinegetic nu se identifica asadar cu fondul forestier, cele doua notiuni fiind distincte, insa ele nu pot exista independent, in sensul ca fondul cinegetic include si suprafata de teren forestier pe care este raspandita fauna cinegetica.
In conformitate cu dispozitiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.407/2006 atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizeaza de catre administrator pe fonduri cinegetice, prin urmatoarele modalitati:
a) direct;
b) prin licitatie publica, pentru fondurile cinegetice neatribuite in conditiile prevazute la lit. a).
Consiliul Local nu are insa calitatea de administrator in sensul prevazut de art. 1 lit. a) din aceeasi lege, aceasta calitate avand-o doar autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura si care asigura administrarea faunei de interes cinegetic.
Ca urmare a inscrierii acelei suprafete de teren forestier in Asociatia Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.”, reclamanta a fost vatamata in dreptul sau de a-i fi atribuit fondul cinegetic aferent acelui fond forestier, tinand cont ca anterior a fost unicul gestionar al fondului cinegetic respectiv.
Asa fiind, interesul reclamantei de a solicita anularea acelei H.C.L. este legitim, in sensul prevazut de art. 2 alin. 1 lit. p) din Legea nr. 554/2004, raportat la scopul infiintarii acesteia, avand posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat, respectiv acela de a-i fi atribuit acel fond cinegetic.
Prin formularea prezentei actiuni reclamanta nu urmareste sa isi aroge dreptul de unic gestionar in continuare, ci doar ca atribuirea acelui fond cinegetic sa fie facuta in mod transparent si cu respectarea prevederilor legale.
In ceea ce priveste modul necorespunzator in care reclamanta si-a indeplinit obligatiile asumate prin contractul de gestiune incheiat anterior, nu este de natura sa justifice eludarea legii de catre Consiliul Local, pentru aceasta avand posibilitatea de a solicita tragerea la raspundere juridica potrivit legii.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse, instanta a constatat ca H.C.L. nr. 15/2009 adoptata de parat este nelegala si in consecinta a dispus anularea acesteia.
Fata de solutia pronuntata cu privire la actiunea principala, cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta, avand ca obiect constatarea legalitatii constituirii Asociatiei Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.”, a fost apreciata ca neintemeiata.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal, au formulat recurs paratul Consiliul Local al comunei S. si intervenienta Asociatia Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.” solicitand in principal casarea acesteia si rejudecand cauza sa fie respinsa actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta, iar in subsidiar modificarea sentintei atacate, in s4ensul constatarii legalitatii H.C.L. nr. 15/2009 si a mentinerii acesteia in vigoare, cu eliminarea in totalitate a terenurilor cu care Consiliul Local S. a intrat in asociere a terenurilor cu destinatie forestiera. Intervenienta a solicitat si admiterea cererii de interventie.
In motivarea optiunii lor procesuale recurentele au sustinut urmatoarele:
Calitatea Consiliului Local S. de membru fondator al asociatiei Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.” a fost verificata atat de instanta, la constituirea asociatiei, cat si prin controlul de legalitate efectuat de Institutia Prefectului, judetul A., care a considerat-o temeinica si legala, nefiind atacata in contencios administrativ.
Nu au fost aduse critici in sens legal nici actelor constitutive, nici asocierii in sine. Hotarare de Consiliu Local nr. 15 din 2009 nu stabileste doar asocierea in vederea administrarii fondului cinegetic, ci are si o serie de alte obiective, inclusiv dezvoltarea din punct de vedere economic a zonei, astfel ca, prin anularea acesteia, instanta acorda mai mult decat s-a cerut si procedeaza la sanctionarea unor acte incheiate in conformitate cu prevederile legale, supuse deja controlului judiciar si administrativ.
Scopul asocierii, asa cum rezulta in mod expres din actul constitutiv, este gestionarea suprafetelor respective din punct de vedere cinegetic, adica exact acelasi lucru pe care il solicita si pe care il are ca obiect de activitate si A.J.V.P.S. A. Fiind un domeniu reglementat de o lege speciala, administratorul fondului - respectiv cel care intentioneaza sa dobandeasca aceasta calitate - urmeaza procedurile speciale prevazute de Legea nr. 407/2006 modificata, iar nu legislatia generala privind bunurile proprietatea unitatii administrativ - teritoriale.
Unul din scopurile asocierii Consiliului Local S. cu celelalte entitati in cadrul Asociatiei Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.”, acela de a gestiona prin atribuire directa un fond cinegetic, este permis in mod expres de articolul 8 al O.u.G. nr. 102/2010, care prevede ca atribuirea directa se realizeaza pentru fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice si/sau juridice, inclusiv unitatile administrativ-teritoriale, individual ori intr-o asociatie legal constituita, in scopul propunerii gestionarului fondului cinegetic, fac dovada ca au in proprietate terenuri care reprezinta peste 50% din suprafata fiecarui fond cinegetic.
Sustinerile A.J.V.P.S. A., conform carora fondul cinegetic nu face
parte din cele enumerate de Legea nr. 215/2001 sunt eronate, atata
timp cat aceasta asociatie se regaseste in aceeasi situatie, fiind, conform statutului depus la dosar, persoana juridica de utilitate publica si de drept privat. Semnificativ pentru speta dedusa judecatii este ca in cazul in care instanta si-ar insusi acest argument, chiar reclamanta ar fi exclusa de la procedura prevazuta de Legea nr. 407/2006 modificata.
Prin cererea de interventie in interes propriu formulata de asociatia intervenienta, s-a urmarit a se prezenta instantei legalitatea constituirii prin parcurgerea tuturor etapelor prevazute de lege si a asocierii cu C.L. S., precum si scopul Asociatiei, pentru determinarea exacta a cadrului procesual.
In drept, se invoca dispozitiile art. 299 si urmatoarele din Codul de Procedura Civila, art. 36 din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 554/2004, Legea 407/2004, modificata prin O.u.G. nr. 102/2010 si Constitutia Romaniei.
Prin intampinare reclamanta Asociatia Judeteana a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi A. a solicitat respingerea celor doua recursuri reiterand in aparare criticile formulate actului contestat la instanta de fond.
Cu titlu prealabil, Curtea a recalificat cererea de interventie formulata de Asociatia Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.”, ca fiind o cerere de interventie in favoarea paratului, pentru ca prin insasi cererea formulata interveniente nu invoca un drept al sau in sensul art. 49 alin. 2 C.p.civ., ci apara pozitia paratului.
Analizand recursurile sub toate aspectele cauzei conform art. 3041 C.p.civ., cat si prin prisma motivelor invocate Curtea constata a fi fondate pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse in continuare:
Prin H.C.L. nr. 15/26.03.2009 Consiliul Local al comunei S. a aprobat asocierea comunei S., prin Consiliul Local S. cu comunele S., J. si C. de B. si Asociatia de Vanatoare „V.T.” in scopul infiintarii Asociatiei Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.”. Prin aceeasi hotarare a fost aprobat Statutul Asociatiei „D.J.”.
In preambulul hotararii s-a retinut ca la adoptarea acesteia a fost avut in vedere referatul compartimentului de specialitate din cadrul Primariei S. Ca si temei legal al acelei hotarari au fost mentionate urmatoarele texte de lege si acte normative: O.G. nr. 26/2000, Legea nr. 407/2006, art. 11 alin. 1 si 3, art. 13 alin. 1, art. 91 alin. 1 lit. e si d, alin. 6 lit. a si c, art. 36 alin. 7 lit. c) din Legea nr.215/2001.
Scopul asocierii, care coincide in mod firesc cu scopul adoptarii H.C.L. nr. 15/26.03.2009, asa cum rezulta din art. 4 al statutului asociatiei il constituie atribuirea in gestiune a fondurilor de vanatoare si pescuit conform Legii nr. 407/2006, de a promova si sprijini programe pentru gospodarirea terenurilor agricole si forestiere conform reglementarilor in vigoare, cultivarea in randul proprietarilor de terenuri agricole si forestiere a dragostei de natura, a cunoasterii ecologiei animalelor si a modului de viata a acestora si promovarea masurilor stiintifice de dezvoltare a fondurilor cinegetice, combaterea daunatorilor de orice fel, asigurand protectia culturilor agricole si forestiere.
Din acest punct de vedere H.C.L. nr. 15/26.03.2009 emisa de parat respecta exigentele Legii nr. 215/2001 privind administratia publica locala. Intr-adevar, asa cum a retinut instanta de fond, art. 26 alin. 7 lit. a din Legea nr. 215/2001 permite consiliilor locale de a hotari cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau straine, in vederea finantarii si realizarii in comun a unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public local, insa aceasta posibilitate trebuie privita si in raport de dispozitiile art. 8 din Legea nr. 407/2006 in forma in vigoare la data adoptarii actului administrativ contestat, ce permite asocierea in vederea propunerii gestionarului fondului cinegetic de pe terenurile proprietarilor asociati in vederea atribuirii fondului respectiv in mod direct de catre administratorul fondului cinegetic.
Ori, asociatia constituita, intervenienta in cauza, are scopul principal declarat tocmai atribuirea in gestiune a fondurilor de vanatoare si pescuit conform Legii nr. 407/2006, scop ce se incadreaza in categoria finantarii si realizarii in comun a unor actiuni de interes public local, aspect ce raspunde exigentelor art. 26 alin. 7 lit. a din Legea nr. 215/2001.
Pe de alta parte, analiza integrala a statutului Asociatiei Proprietarilor de Terenuri Agricole si Silvice „D.J.”, legal infiintata de altfel, duce la concluzia ca este o asociatie formata din membri persoane juridice, proprietari sau neproprietari de terenuri agricole ori forestiere.
Terenurile declarate de Consiliul Local al comunei S., cu ocazia sedintei de constituire a asociatiei interveniente nu au fost aduse ca aport in natura la patrimoniul acestei persoane juridice. Acest aspect rezulta cu claritate din art. 6 si art. 10 alin. 2 din statut care recunoaste in continuare membrilor sai calitatea de proprietari a terenurilor cu suprafetele inscrise in asociatie, precum si din art. 19 alin. 2 din acelasi statut conform caruia patrimoniul asociatiei la constituire este format din aportul in numerar al membrilor fondatori, in suma de 1.200 lei, reiesind astfel ca membrii fondatori nu aduc ca aport in natura terenurile pe care la au in proprietate.
Asa cum s-a sustinut mai sus, scopul asocierii este ca prin insumarea suprafetelor detinute de fiecare asociat proprietar sa se dobandeasca un procent de 50% sau mai mare din fondul de vanatoare peste care se suprapune ca areal, dar cu care nu se identifica, in vederea exercitarii dreptului de a propune administratorului atribuirea directa a gestiunii fondului cinegetic respectiv.
Din acest punct de vedere nu are relevanta distinctia dintre terenurile proprietate publica sau terenurile proprietate privata, precum si distinctia subsecventa de regim juridic al acestora, pentru ca nu s-au instrainat acestor terenuri, care sunt si raman in proprietatea membrilor asociati si care isi exercita in plenitudinea lor atributele acestui drept.
Rezulta asadar ca manifestarea de vointa a Consiliului Local S., concretizata in H.C.L. nr. 15/26.03.2009, de asociere cu comunele S., J., C.A. si Asociatia de vanatoare „V.T.” este in acord cu legislatia in vigoare incidenta, astfel ca hotararea instantei de fond ce consacra o stare de lucruri contrara este data cu interpretarea gresita a legii.
Astfel, Curtea in temeiul art. 312 C.p.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.p.civ. a admis recursurile declarate in cauza, a modificat hotararea atacata in sensul respingerii actiunii reclamantei si a admiterii cererii de interventie.