Actiune prin care se solicita obligarea paratilor de a-si da consimtamantul. Criterii de apreciere a bunei credinte.
Potrivit art. 1 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice „drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a se satisface interesele personale, materiale si culturale in acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de convietuire”. Refuzand sa-si dea acordul, paratii isi exercita dreptul subiectiv cu incalcarea principiului bunei-credinte, principiu care trebuie sa stea la baza tuturor drepturilor subiective civile. Neexprimarea acordului de catre parati, fara o justificare legala, constituie un abuz de drept, in conditiile in care din documentatiile intocmite rezulta cu certitudine ca sunt respectate toate reglementarile legale in domeniul urbanismului, astfel incat nu pot fi incalcate drepturile subiective ale vecinilor.
Sectia I civila – Decizia civila nr. 114/01 martie 2012
Prin actiunea inregistrata la data de 06.04.2009 pe rolul Judecatoriei Sibiu sub dosar nr. 3443/306/2009, astfel cum a fost precizata, reclamantii NM si NF au solicitat in contradictoriu cu paratii MN si MM sa fie obligati paratii sa isi exprime consimtamantul pentru renovarea si mansardarea imobilului proprietatea reclamantilor, iar in caz de refuz hotararea sa tina loc de consimtamant, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr. 1314/2010, prima instanta a admis actiunea civila in contradictoriu cu paratii MN si MM, pe care i-a obligat la exprimarea consimtamantului pentru renovarea si mansardarea imobilului proprietatea reclamantilor, in caz de refuz hotararea urmand sa tina loc de consimtamant.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca reclamantii au solicitat Primariei Municipiului Sibiu obtinerea unei autorizatii de constructie in vederea mansardarii casei in care locuiesc, proprietate personala. Prin certificatul de urbanism nr.1820/13.08.2007 s-a solicitat reclamantilor sa depuna „acordul notarial vecini granita dreapta, organizare de santier in incinta proprie”. Reclamantii au obtinut avizele si acordurile solicitate prin certificatul de urbanism, intocmind documentatia tehnica, PAC si primind avizele institutiilor statului implicate.
Reclamantii au solicitat acordul paratilor inainte de promovarea actiunii, dar acestia au refuzat sa il dea.
Instanta a mai constatat, cu ocazia cercetarii locale ca imobilele partilor sunt despartite de un zid comun din caramida, iar din expertiza tehnica intocmita si depusa la dosar de reclamanti rezulta ca fundatiile existente au latimea talpii necesara pentru preluarea incarcaturilor suplimentare din mansarda si prin executia lucrarilor nu se afecteaza rezistenta si stabilitatea constructiei.
Potrivit art. 1 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice „drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a se satisface interesele personale, materiale si culturale in acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de convietuire”. Refuzand sa-si dea acordul, paratii isi exercita dreptul subiectiv cu incalcarea principiului bunei-credinte, principiu care trebuie sa stea la baza tuturor drepturilor subiective civile. Neexprimarea acordului de catre parati, fara o justificare legala, constituie un abuz de drept, intrucat, din documentatiile intocmite rezulta cu certitudine ca sunt respectate toate reglementarile legale in domeniul urbanismului, astfel incat nu pot fi incalcate drepturile subiective ale vecinilor.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii MN si MM , calea de atac fiind calificata drept apel fata de obiectul cererii - obligarea la consimtamant, neevaluabila in bani.
Paratii au solicitat modificarea in totalitate a sentintei, in sensul respingerii actiunii formulate.
Ei arata ca nu s-au opus edificarii mansardei de catre reclamanti, singura lor obiectie fiind legata de subzidirea zidului comun pe care urmeaza sa se realizeze o latura a mansardei. Necesitatea subzidirii rezulta din nota explicativa a th. V intrucat peretele comun reprezinta suportul pentru una din laturile mansardei, iar la celelalte ziduri s-au efectuat subzidiri. De asemenea, apelantii arata ca ei nu au fost convocati la notar pentru a-si exprima consimtamantul, ci doar fostii proprietari.
Prin decizia civila nr. 506/2011, Tribunalul Sibiu a admis apelul paratilor si a schimbat sentinta atacata in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamantii NM si NF impotriva paratilor MN si MM.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca paratii nu se opun edificarii mansardei de catre reclamanti, singura lor obiectie si temere, in acelasi timp, este aceea ca neefectuarea subzidirii zidului comun, le-ar putea afecta propria constructie.
In apel s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, in care expertul a considerat ca pentru o mai mare siguranta, se impune efectuarea unei subzidiri la peretele comun.
Fata de concluziile expertizei s-a apreciat ca este justificata pozitia apelantilor de a conditiona acceptul lor la edificarea mansardei de efectuarea unei subzidiri si la zidul comun, si nu incalca prevederile art. 1 din Decretul nr. 31/1954. Ca urmare, s-a considerat ca apelantii nu isi exercita abuziv dreptul subiectiv, nu incalca principiul bunei-credinte, dimpotriva, ei isi exercita dreptul de a-si apara proprietatea. Dreptul de coproprietate asupra zidului comun indreptateste pe titulari la realizarea deplina a prerogativelor proprietatii, dar nu cu incalcarea dreptului coproprietarilor.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii, solicitand modificarea hotararii atacate in sensul respingerii apelului declarat de paratii MN si MM.
In expunerea motivelor de recurs, reclamantii sustin ca in mod gresit, instanta de apel a justificat refuzul paratilor de a-si exprima consimtamantul de necesitatea efectuarii unei subzidiri si la zidul comun si ca expertiza efectuata in apel nu aduce nicio noutate tehnica, fiind confuza si superficiala, raportandu-se strict la documentatia tehnica deja existenta. De altfel nu rezulta din nicio proba ca recurentii ar refuza efectuarea acestei lucrari.
Analizand legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul reclamantilor, retinand urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor cuprinse in anexa I lit. A. I – piese scrise, pct. 2.5 din Legea nr. 50/1991, care potrivit art. 47 din lege, face parte integranta din acest act normativ, proiectul pentru autorizarea lucrarilor de construire trebuie sa cuprinda, pe langa memoriu, mai multe anexe, intre care:
- acordul vecinilor, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru constructiile noi, amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate.
Acordul vecinilor este necesar pentru ca prin lucrarile ce urmeaza a fi executate sa nu se ingradeasca dreptul de proprietate al acestora, respectiv sa nu se aduca atingere exercitarii prerogativelor proprietarilor imobilelor vecine.
In speta, paratii MN si MM au justificat refuzul lor de a-si da consimtamantul solicitat de reclamanti sustinand ca este necesara efectuarea unei subzidiri la zidul comun. Instanta de apel a apreciat ca acest refuz nu este abuziv si nu incalca principiul bunei-credinte, dimpotriva, este exercitat tocmai in apararea dreptului lor de proprietate.
Curtea a constatat ca tribunalul a apreciat in mod gresit ca acordul paratilor nu poate fi conditionat de respectarea normelor in ce priveste siguranta in constructii, inclusiv sub aspectul rezistentei fundatiilor si a zidului comun.
Pentru verificarea respectarii acestor norme, legiuitorul a impus ca memoriul intocmit pentru obtinerea autorizatiei sa cuprinda planse de specialitate cu privire la planul fundatiilor care la releva modul de respectare a conditiilor din studiul geotehnic, masurile de protejare a fundatiilor cladirilor invecinate, la care se alatura constructiile proiectate, detalii de fundatii, proiect de structura complet (anexa I, lit. A. II pct. 2 din Legea nr. 50/1991).
Ca urmare, aspectele privind rezistenta peretelui comun la lucrarile de mansardare pe care doresc sa le realizeze reclamantii vor fi analizate de catre specialisti inainte de emiterea autorizatiei si constituie o conditiei de obtinere a autorizatiei independent de consimtamantul vecinilor, in speta a paratilor.
In aceste circumstante, nici nu se mai impunea efectuarea unei expertize tehnice in cauza, care de altfel nu s-a bazat pe masuratori sau pe calcule de studiu privind rezistenta peretelui comun, expertul nefacand altceva decat sa preia din concluziile lucrarilor tehnice extrajudiciare pe care instanta de apel a inteles sa le inlature.
Concluzionand, Curtea a retinut ca refuzul paratilor MN si MM de a-si exprima acordul pentru renovarea si mansardarea imobilului proprietatea reclamantilor nu este justificat, astfel ca el reprezinta o exercitare abuziva a dreptului lor de proprietate, cu incalcarea prevederilor art. 1 din Decretul nr. 31/1954, cum corect a retinut prima instanta.
Fata de aceste considerente, retinand ca criticile reclamantilor se circumscriu motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea a constatat fondat recursul reclamantilor si in temeiul art. 312 C. pr. civ. l-a admis, modificand decizia atacata in sensul respingerii apelului declarat de paratii MN si MM impotriva sentintei primei instante.