Intreruperea temporara a activitatii agentilor economici in conformitate cu dispozitiile O.U.G. nr.28/2009, prin raportare la dispozitiile art. 52 alin. 1 lit. d din Legea nr.53/2003 si art. 237 alin.2 din Legea nr.31/1990 rep., produce efecte doar asupra raporturilor de munca dintre salariati si angajator in ce priveste plata unei indemnizatii de 75 % din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat cu unele scutiri de plata a contributiei de asigurari sociale, potrivit art. 2 alin.3 din O.U.G. nr.28/2009 iar nu si asupra cererii de deschidere a procedurii insolventei reglementate de Legea nr.85/2006 atunci cand debitorul , aflat in intrerupere temporara de activitate, se afla in stare de insolventa.
Sectia comerciala – Decizia comerciala nr.747/01 octombrie 2010
Prin Sentinta comerciala nr. 677/F/2010 pronuntata de judecatorul sindic in dosar nr. 2380/97/2010 al Tribunalului Hunedoara s-a respins cererea formulata de creditoarea DGFP Hunedoara prin care a solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei SC „L.D.” SRL Mintia.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca societatea debitoare si-a intrerupt temporar activitatea incepand cu data de 01.05.2009 si pana la 30.04.2012, asa cum rezulta din adresa O.R.C. Hunedoara, astfel incat nu poate fi supusa procedurii insolventei reglementata de Legea nr.85/2006.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs creditoarea solicitand modificarea sentintei in sensul admiterii cererii sale asa cum a fost formulata.
In motivarea recursului arata, in esenta, faptul ca intreruperea temporara a activitatii debitoarei nu este de natura sa conduca la imposibilitatea declansarii impotriva sa a procedurii insolventei prevazuta de Legea nr.85/2006.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate se constata urmatoarele:
Intreruperea temporara a activitatii agentilor economici in conformitate cu dispozitiile O.U.G. nr.28/2009, prin raportare la dispozitiile art. 52 alin. 1 lit. d din Legea nr.53/2003 si art. 237 alin.2 din Legea nr.31/1990 rep., produce efecte doar asupra raporturilor de munca dintre salariati si angajator in ce priveste plata unei indemnizatii de 75 % din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat cu unele scutiri de plata a contributiei de asigurari sociale, potrivit art. 2 alin.3 din O.U.G. nr.28/2009 iar nu si asupra cererii de deschidere a procedurii insolventei reglementate de Legea nr.85/2006 atunci cand debitorul , aflat in intrerupere temporara de activitate, se afla in stare de insolventa.
Asa fiind, urmeaza ca refuzul judecatorului sindic de a supune debitoarea SC „L.” SRL Mintia procedurii insolventei prevazute de Legea nr.85/2006 este nelegal, in contradictie cu dispozitiile legale mai sus mentionate, prin care nu s-a urmarit sub nicio forma un moratoriu al datoriilor debitorilor aflati in situatia de incetare temporara a activitatii, ci doar o protectie sociala a angajatilor, din cauza conditiilor economice nefavorabile, situatie care insa nu poate avea consecinte asupra tertilor creditori, precum recurenta, creditoare a unor creante fiscale dovedite in suma de 75.100 lei.
Ca forma a executarii colective, nici executarea instituita de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei nu va putea fi sistata prin intreruperea temporara a activitatii unei societati comerciale, nefiind ca atare prevazuta in textul Legea nr.85/2006 ori prin dispozitiile speciale ale O.U.G. nr.28/2009. Instituirea intreruperii temporare a activitatii unei societati comerciale nu are vreo influenta asupra datoriilor acesteia, trecute sau viitoare, care se vor putea executa in conditiile legii.
Neexaminand pe fond, in aceste conditii cererea reclamantei creditoare de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitoarei, judecatorul sindic a pronuntat o solutie supusa casarii in temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedura civila cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care urmeaza a fi examinate in cauza conditiile generale ale insolventei debitoarei fata de cererea reclamantei creditoare.