Dreptul special de folosinta asupra terenurilor reglementat de Legea nr. 10/2001 in cazul cetatenilor straini. Incidenta acestui drept in conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
Potrivit art. 3 din Lega nr. 312/2005 cetateanul unui stat membru, apatridul cu domiciliul intr-un stat membru sau in Romania, precum si persoana juridica constituita in conformitate cu legislatia unui stat membru, pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor in aceleasi conditii cu cele prevazute de lege pentru cetatenii romani si pentru persoanele juridice romane.
Sectia civila – Decizia civila nr.191/A/16 decembrie 2010
Prin contestatia formulata de contestatorii K.J., H.L.U., H.M.U., H.J. in contradictoriu cu intimatul Primarul mun. Sibiu, inregistrata initial sub nr. 3488/85/2009, s-a solicitat anularea dispozitiei nr. 2496/2.09.2009 emisa de intimat si obligarea acestuia sa emita o noua dispozitie prin care sa restituie in natura intregul imobil inscris in C.F. nr. 23874 Sibiu nr. top 474/II, 476/II si cota de 82% din terenul de 511 mp precum si din celelalte parti comune aflate in indiviziune fortata in cote legale de mostenire. Sa fie obligat intimatul sa faca propunere de acordare de despagubiri pentru intregul imobil inscris in C.F. nr. 23873 Sibiu nr. top 474/I, 476/I cu partile comune indivize in cota de 82% , in cote legale de mostenire. Cu cheltuieli de judecata.
In motivare arata in esenta ca in mod nelegal s-a respins notificarea pentru cota de 1/3 parti din imobilul inscris initial in C.F. nr. 923 Sibiu apartinand antecesoarei lor H.W.D., pe considerentul ca aceasta cota a trecut in proprietatea statului prin renuntare la proprietate, similara donatiei si ca nu detine o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care sa se fi admis actiunea in anularea sau constatarea nulitatii donatiei.
Prin sentinta civila nr. 1210/21.12.2009 pronuntata in cauza s-a respins contestatia formulata, retinandu-se in esenta ca in speta este incident art. 2 lit. c din Legea nr.10/2001, astfel ca, in prealabil, era necesar a se constata nulitatea declaratiei de renuntare la proprietate.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel contestatorii, iar prin decizia civila nr. 27/A/25.02.2010 a Curtii de Apel Alba Iulia s-a admis apelul, s-a desfiintat sentinta atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante de fond, retinandu-se in esenta ca instanta nu a solutionat fondul cauzei, respectiv nu s-a pronuntat asupra tuturor capetelor de cerere.
In rejudecare cauza a fost inregistrata sub nr. 1768/85/2010.
Prin sentinta civila nr.630/2010 Tribunalul Sibiu a admis in parte contestatia formulata si a dispus urmatoarele:
- a anulat dispozitia nr.2496/2.09.2009 emisa de intimat pe care l-a obligat sa emita o noua dispozitie prin care sa restituie in natura intregul imobil constructii compus din apartament nr. 2 si cota de 18% din partile comune indivize, mai putin cota de teren de 18% aferenta acestui apartament. Prin aceeasi sentinta s-a dispus sa se propuna Comisiei Centrale pentru Stabilirea despagubirilor acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire al despagubirilor pentru imobilele preluate abuziv, pentru intregul imobil constructii. A fost respinsa cererea de restituire in natura a cotei de 18% teren din C.F. colectiva nr. 923 Sibiu aferent apartamentului II pentru care s-a stabilit un drept special de folosinta in favoarea contestatorilor, in aceleasi cote legale de mostenire mai sus mentionate.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Tribunalul a retinut urmatoarele:
Fata de criticile dispozitiei formulate de contestatori in calitate de persoane indreptatite inclusiv la aceasta cota de 1/3, instanta a avut in vedere ca, indiferent daca declaratia autentica de renuntare a fost sau nu semnata de fosta proprietara (o copie cum este cea depusa la dosar nu se putea face cu reproducerea semnaturii in anul 1968), in realitate, renuntarea la proprietate era un act unilateral care se cerea celor ce doreau sa-si stabileasca domiciliul in alta tara, anterior Decretului nr. 223/1974. Un astfel de act nu poate fi asimilat cu donatia care este un contract bilateral, consensual, pentru valabilitatea caruia era necesara indeplinirea mai multor cerinte,care in speta nu se regasesc.
In acest caz, restituirea in natura sau acordarea de masuri reparatorii nu poate fi conditionata de existenta unei hotarari judecatoresti de anulare a actului, deoarece nu sunt indeplinite conditiile unei donatii legal incheiate, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din L. nr.10/2001, doar in acest din urma caz in care donatiile au fost incheiate in forma autentica prevazuta de art. 813 Cod civil, se cere o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila de anulare.
Apoi, s-a observat ca imobilul inscris initial in C.F. nr. 923 Sibiu nr. top 474, 476 a fost dezmembrat in doua apartamente. Doar apartamentul II poate fi retrocedat in natura, terenul si celelalte parti indivize aferente acestui apartament fiind potrivit situatiei de C.F. in cota de 18% din cele cuprinse in C.F. colectiva nr. 923 Sibiu. Pentru apartamentul I instrainat in baza L. nr. 112/95 cu parti comune indivize in cota de 82% pot fi acordate doar despagubiri.
In ce priveste cererea de restituire in natura a cotei din teren aferenta aceluiasi apartament, s-a constatat ca modificarile aduse L.10/2001 nu au fost abrogate pana in prezent si cu atat mai putin puteau fi modificate prin H.G. nr. 250/2007 privind aprobarea N.M. de aplicare unitara a L.10/2001, asa cum se sustine in contestatie, astfel incat aceste critici au fost considerate nefondate.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel contestatorii, solicitand admiterea contestatiei asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive contestatorii au aratat ca se impune restituirea in natura a intregului imobil inscris in CF 23874 Sibiu, nr. top 474/2 si nr. top 476/2, reprezentand apartamentul nr. 2 si cota de 18% din toate partile comune indivize, respectiv si cota de 18% din terenul aferent acestui apartament. Legea nr.10/2001 a instituit principiul prevalentei restituirii in natura a imobilelor, fara sa impuna conditia ca persoana indreptatita sa detina cetatenia romana. Potrivit art. 44 alin. 2 din Constitutia Romaniei, teza II cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala. In ceea ce priveste cota de 1/3 care nu a fost restituita in natura de intimat, preluarea de catre stat a acestei cote nu poate fi decat abuziva intrucat statul a devenit proprietar printr-o declaratie de renuntare la proprietate, declaratie care nu a fost semnata de cea care a dat-o.
CURTEA, analizand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, prin prisma criticilor formulate a admis apelul declarat de contestatorii K.J., VonHLU, VonHMU si VonHJ impotriva sentintei civile nr. 630/2010 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr. 1768/85/2010, schimband in parte sentinta atacata in sensul ca a obligat intimatul sa restituie in natura contestatorilor si cota de 18% teren din CF colectiva 923 Sibiu aferenta apartamentului II, constatand urmatoarele:
Prin dispozitia atacata s-a stabilit un drept de folosinta special asupra cotei de 2/3 parti din cota de 82% (eroare materiala, corect fiind cota de 18%) din intregul teren cladit si necladit in suprafata de 511 mp inscris in CF 923 Sibiu, retinandu-se ca notificatorii nu au cetatenie romana si in speta sunt incidente dispozitiile speciale din O.U.G. nr.184/2002. Tribunalul a considerat ca dispozitia primarului este corecta sub acest aspect, data fiind forma actuala a Legii nr.10/2001 modificata prin O.U.G. nr.184/2002 aprobata cu modificari prin Legea nr.48/2004, care prevede ca cetatenii straini si apatrizii care au calitatea de persoane indreptatite la restituirea in natura a unor terenuri pot opta pentru dobandirea unui drept de folosinta special care confera titularului drepturile si obligatiile conferite de lege proprietarului, cu exceptia dreptului de dispozitie.
In analiza acestei probleme se vor avea in vedere prevederile legii fundamentale, care la art. 44 alin. 2 arata ca cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala. Asadar, este de urmarit legea organica la care se referea Constitutia si care reglementeaza conditiile in care cetatenii straini pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor. O.U.G. nr.184/2002 invocata de primarul Mun. Sibiu si de instanta de fond nu este lege organica, ci legea organica la care se referea Constitutia este Legea nr.312/2005, care a intrat in vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, adica la 1 ianuarie 2007.
Potrivit art. 3 din aceasta lege cetateanul unui stat membru, apatridul cu domiciliul intr-un stat membru sau in Romania, precum si persoana juridica constituita in conformitate cu legislatia unui stat membru, pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor in aceleasi conditii cu cele prevazute de lege pentru cetatenii romani si pentru persoanele juridice romane. Acestea sunt prevederile legii organice la care facea trimitere Constitutia republicata in anul 2003, si care nu pot fi ignorate de instanta care judeca cauza in 2010, la 3 ani de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cu atat mai mult cu cat O.U.G. nr.184/2002 si Legea 48/2004 sunt acte normative adoptate inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. In acelasi timp, Legea nr.312/2005 face distinctie in art. 4 si 5 intre dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru resedinte secundare si dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, padurilor si terenurilor forestiere, stabilind un moment viitor la care cetatenii straini vor dobandi acest drept de proprietate, insa apreciem ca in speta este incident art. 3 din aceasta lege, care nu stabileste un anumit moment de la care cetatenii straini vor dobandi dreptul de proprietate, astfel ca acesta nu poate fi altul decat data intrarii in vigoare a acestei legi speciale.
Prin urmare, apreciem ca se impunea ca, asupra cotei de 18% din terenul aferent apartamentului restituit in natura de instanta de fond, sa se constituie un drept de proprietate in conditii similare cu cele prevazute de lege pentru cetatenii romani, aceasta cu atat mai mult cu cat contestatorilor nu li se transmite, prin act juridic, dreptul de proprietate asupra terenului, si nici nu li se constituie un asemenea drept, ci se recunoaste, cu efect reparator, persistenta acestuia in patrimoniu datorita caracterului abuziv al preluarii de catre stat. Decretul nr.223/1974 nu constituie un titlu valabil al statului asupra terenului preluat odata cu constructia, din patrimoniul proprietarului care a renuntat la cetatenia romana. Ca urmare, cererea de restituire a fostului proprietar ce a renuntat la cetatenia romana, fondata pe Legea nr.10/2001, este admisibila nu numai pentru constructie, ci si pentru teren, care n-a iesit din patrimoniul sau, cererea de restituire avand efect reparator, iar nu semnificatia de act juridic de transfer al proprietatii, interzis in cazul strainilor si apatrizilor prin dispozitii legale anterioare Constitutiei republicate in anul 2003 – art. 48 din Legea nr.18/1991 si art. 3 din Legea nr.54/1998 - , dar permis prin dispozitii legale actuale adoptate in conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in speta fiind vorba de un cetatean al unui stat membru. De altfel, chiar Legea nr.48/2004 prevede la art. II alin. 5 ca sunt exceptati de la aplicarea acestei dispozitii persoanele prevazute la art. 2 alin. 2 din Legea nr.10/2001, adica persoanele care isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, in cazul in care imobilul a fost dobandit fara titlu valabil. Faptul ca art. 2 alin. 2 din Legea nr.10/2001 a fost abrogat prin Legea nr.1/2009 nu a dus la disparitia rationamentului juridic pentru care acestor persoane li se putea recunoaste in mod direct dreptul de proprietate asupra terenurilor restituite in natura, aceasta abrogare avand consecinte de alta natura si vizand, in mod special, situatiile in care nu este posibila restituirea imobilului in natura, iar proprietatea apartine in mod legal altei persoane.
Avand in vedere aspectele anterior retinute, in baza art.296 Cod procedura civila, Curtea a admis apelul contestatorilor si a schimbat in parte sentinta in sensul ca a obligat intimatul sa restituie in natura acestora si cota de 18% teren din CF colectiva 923 Sibiu, aferenta apartamentului nr.2, in cotele legale de mostenire asa cum au fost stabilite in sentinta pentru imobilul constructii si pentru partile comune indivize.