Incalcarea de catre instanta de apel a disp. art. 261 pct. 5 Cod procedura civila. Consecinte.
Nearatandu-se in cuprinsul deciziei pronuntate de catre o instanta a motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si celor pentru care s-au inlaturat cererile partilor instanta superioara nu poate supune decizia atacata controlului judiciar.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie – Decizia civila nr. 58/ 11 mai 2009
Constata ca prin sent. civ. nr. 1903/2008 pronuntata de in dosarul nr. 1855/176/2007 de Judecatoria A.I. a fost respinsa cererea reclam. C.M., s-a admis cererea reconventionala formulata de C.N. si s-a dispus sistarea starii de devalmasie asupra imobilului apartament cu 2 camere, bucatarie, baie, hol, camara, debara, in suprafata de 38 mp si cota bunuri indivize de 2,30/100 situat administrativ in A. I., prin atribuirea acestuia in favoarea reclam. reconv. C.N., in cota de 1/1 parti, fara sulta in favoarea paratei reconv. C.M.
A fost obligata parata reconventionala sa plateasca reclamantului reconventional suma de 2.819,7 RON, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamanta a fost casatorita cu paratul din 16.05.1987 pana in 2006, cand prin sentinta civila nr. 1553/13.03.2006 a Judecatoriei A.I. (ramasa definitiva prin respingerea apelului), s-a dispus desfacerea casatoriei din vina ambilor soti.
In timpul casatoriei partilor, in data de 9.09.1993, a fost incheiat contractul de vanzare cumparare nr. 11903, intre RA F.A. in calitate de vanzator si paratul reclam. reconv. impreuna cu fosta sotie in calitate de cumparatori, contractul fiind incheiat in temeiul Decretului-lege nr. 61/1992, iar pretul apartamentului a fost stabilit la suma de 66.162 lei ROL.
In anul 2000, cu incheierea de cf nr. 461, s-a intabulat in cartea funciara imobilul, pe C.N. si sotia C.M., in 1/1 parti.
Reclamanta a sustinut ca apartamentul a fost cumparat de ea si parat in timpul casatoriei, astfel ca acesta a fost dobandit in devalmasie cota ideala de proprietate fiind de 1/2 parti fiecare.
Pe de alta parte, paratul reclam. reconv. a sustinut ca pretul apartamentului a fost achitat integral de catre el la data incheierii contractului, cu banii primiti de la tatal lui, care a facut in acest scop o retragere de numerar de la CEC.
Din coroborarea probelor administrate de instanta sub acest aspect, respectiv declaratia martorului H.I. – fila 85, care a aratat ca a fost prezent cand tatal reclamantului reconventional i-a dat acestuia bani cu scopul de a cumpara apartamentul, adresa nr. 9249/16.10.2007 eliberata de CEC Sucursala Alba Iulia, din care rezulta ca tatal reclamantului reconventional a retras la 12.05.1993 suma de 50.000 lei ROL, precum si data de 9.09.1993 a incheierii contractului de vanzare cumparare nr. 11903 instanta concluzioneaza ca este corecta sustinerea paratului reclamant reconventional in sensul ca pretul apartamentului a fost achitat integral de catre el la data incheierii contractului, cu banii primiti de la tatal lui, care a facut in acest scop o retragere de numerar de la CEC.
Declaratia martorei S.C.I. – fila 71, precum si interogatoriul paratului – filele 72-72, interogatoriul reclamantei – filele 117-118, se vor inlatura. Declaratia martorului S.N. – fila 108, va fi de asemenea inlaturata ca nepertinenta.
Instanta stabileste apoi ca bunul respectiv este bun comun dobandit cu contributia exclusiva a reclamantului reconventional.
Astfel, apartamentul a fost cumparat de reclamanta si parat in anul 1993, in timpul casatoriei, astfel ca acesta a fost dobandit in devalmasie, in conditiile art. 30 Codul familiei, care prevede ca:
Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor.
Orice conventie contrara este nula.
Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
Fiind bun comun dobandit in timpul casatoriei – iar nu propriu in sensul art. 31 lit. b Codul familiei cum afirma paratul in notele scrise fila 129 – nu se cunoaste cota parte de proprietate asupra bunului a fiecarui proprietar.
In aceste conditii, trebuie pornit de la premisa ca proprietarii au cote egale de contributie, aplicandu-se astfel prezumtia simpla (care nu este prezumtie legala asa cum se invoca in intampinarea la cererea reconventionala) a dobandirii egale a bunului.
Faptul dobandirii bunului in timpul casatoriei nu presupune insa neaparat ca partile au cote egale de contributie.
Sotii pot face dovada unei contributii mai mari la cumparare, prin orice mijloc de proba, fiind vorba de un fapt, iar dovada contributiei exclusive nu inseamna ca bunul devine propriu al celui care l-a cumparat, bunul ramanand in continuare bun comun.
In speta, reclamantul reconventional a reusit sa faca dovada unei contributii exclusive la cumpararea apartamentului.
Constatandu-se asadar ca cererea principala de partaj este nefondata, in baza art. 36 Codul familiei, art. 673/1 si urm. Codul de procedura civila, precum si art. 728 Codul civil, a fost respinsa.
Impotriva acestei sentinta a declarat apel in termen reclamanta C.M.
Prin decizia civila nr. 248/A/19.12.2008 pronuntata de Tribunalul Alba –Sectia Civila a fost admis apelul declarat de reclamanta C.M., a fost schimbata in tot sentinta atacata si in consecinta a fost admisa actiunea principala formulata de reclamanta, s-a dispus sistarea starii de indiviziune asupra imobilului apartament cu 2 camere de 38 mp si cota bunuri indivize de 2,30/100 situat in A.I. prin atribuirea in natura paratului si obligarea acestuia la plata unei sulte reprezentand contravaloarea cotei sale de proprietate de ? parti, respectiv suma de 60.500 lei.
A fost respinsa cererea reconventionala formulata de paratul C.N., acesta fiind obligat la plata sumei de 2177,72 lei cheltuieli de judecata in favoarea apelantei.
In motivarea acestei decizii Tribunalul a retinut urmatoarele:
Contractul de vanzare-cumparare a imobilului a fost incheiat intre parti si R.A. F. S.A. Alba Iulia la data de 09.09.1993 deci in timpul casatoriei partilor, operand in acest caz prezumtia de comunitate de bunuri instituita de art.30 Codul familiei.
Fata de aceasta imprejurare apare ca neveridica sustinerea reclamantei reconventionale si anume ca apartamentul a fost achizitionat cu banii primiti de la tatal sau care a facut o retragere de numerar de la CEC .
Aceasta retragere a fost facuta la data de 12.05.1993 asa cum rezulta din adeverinta nr. 9249/2007 eliberata de CEC ( f.36 dosar de fond).
In fata instantei de apel intimatul a depus si contractul de vanzare cumparare al apartamentului din litigiu.
Din compararea celor 2 scripte rezulta o perioada mare de timp, respectiv de 4 luni ceea ce nu duce la concluzia ca banii au fost scosi exclusiv pentru achizitionarea apartamentului.
Astfel ca depozitiile martorilor care au afirmat ca banii au fost scosi pentru achitarea integrala a apartamentului vor fi inlaturate, cata vreme banii au fost retrasi cu mult timp inainte de achitarea apartamentului.
De altfel, din probele administrate in cauza nu a reiesit nici ca reclamanta reconventionala nu a avut o contributie mai mare decat parata reconventionala la dobandirea acestuia si nici contributia sa exclusiva la dobandirea acestui bun.
Mai mult, intimatul nu a dovedit ca ar fi achitat doar el diferenta de suma de 50.000 lei cati a retras tatal sau de la CEC la 66.162 lei cat a costat apartamentul.
Potrivit art.5 al.1 din Decretul nr. 32/1954, dovada ca un bun este propriu se va putea face intre soti prin orice mijloc de dovada.
Asadar intimatul putea dovedi in raport de celalalt sot ca anumite bunuri sunt proprii, cu alte cuvinte ca intra in vreuna din exceptiile prev. de art. 31 din Codul familiei nu numai prin inscrisuri ci si prin martori si prezumtii.
Depozitiile martorului H.I. care cuprinde referiri cu caracter general la darul manual de 50.000 lei primit de intimat de la tatal sau nu sunt suficiente pentru pronuntarea unei solutii in sensul atribuirii in exclusivitate a imobilului in favoarea intimatului, avand in vedere si diferenta de pana la 66.162 lei - pretul apartamentului.
Asadar, se constata ca in speta opereaza comunitatea de bunuri statuata de art.30 Codul familiei si deci apelul este intemeiat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termen paratul reclamant reconventional C.N. solicitand in baza art. 312 C.p.civ., admiterea recursului, modificarea in totalitate a deciziei civile atacate si mentinerea sentintei civile pronuntate in cauza. In subsidiar a solicitat admiterea recursului si modificarea in parte a deciziei civile atacate, cu consecinta stabilirii unei cote diferentiate de contributie avand in vedere valoarea apartamentului aratata in obiectiunile la raportul de expertiza. S-au solicitat cheltuieli de judecata.
In dezbaterea cauzei recurentul parat, prin aparatorul ales a invocat exceptia nulitatii deciziei instantei de apel aratand ca aceasta nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care s-a intemeiat instanta cu ocazia solutionarii apelului, incalcandu-se disp. art. 261 pct. 5 C.p.civ. si art. 105 al. 3 C.p.civ. S-au invocat de asemenea prev. art. 6 pct. 1 din CEDO care obliga tribunalele sa-si argumenteze deciziile.
Curtea, avand in vedere exceptia invocata de recurentul C.N. se va pronunta pe exceptie, aceasta fiind un motiv de ordine publica.
Examinand decizia atacata se constata ca instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 261 pct. 5 C.p.civ., in cuprinsul deciziei nearatandu-se motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. Curtea constata decizia instantei de apel nu contine nici motivele de apel invocate de reclamanta si sustinerile partilor in dezbaterea apelului astfel ca instanta de control judiciar respectiv Curtea de Apel, nu poate supune decizia atacata controlului judiciar.
Fata de cele expuse, in baza art. 312 al. 3 C.p.civ. Curtea va admite recursul declarat de paratul C.N., va casa decizia civila atacata si va trimite cauza spre rejudecare instantei de apel, Tribunalul Alba in vederea pronuntarii unei solutii legale si temeinice.