Reincredintare minor. Criterii de apreciere. Optiunea minorului la luarea masurii.
Actiunea de reincredintare poate fi admisa daca se constata ca au intervenit
situatii noi, in sensul ca mentinerea copilului la acel parinte ar avea consecinte daunatoare bunei dezvoltari morale, intelectuale si fizice (art. 44 codul familiei).
Este de principiu ca optiunea minorului nu poate fi unicul considerent
determinant pentru reincredintarea spre crestere si educare la celalalt parinte. Insa, optiunea minorului poate fi un argument suplimentar numai atunci cand acesta se afla la o varsta la care are capacitatea de a alege, maturitatea de a discerne si de a-si identifica nevoile, relationarea cu parinti, precum si capacitatea de a intelege ca mentinerea lui la acel parinte ar avea consecinte daunatoare asupra dezvoltarii sale psihice, cresterii si educarii sale.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia nr. 98/23 octombrie 2007
Prin sentinta civila nr.639/2006 pronuntata de Judecatoria Alba-Iulia in
dosar civil nr.1346/176/2006 a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantul B.D.A. impotriva paratei S.D.A., prin care s-a solicitat reincredintarea minorei B.E.A.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
In conformitate cu art.44 din Codul Familiei, masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale intre parintii divortati si copii, pot fi modificate in cazul schimbarii imprejurarilor avute in vedere de instanta la dispunerea incuviintarii.
Revenirea asupra masurii trebuie sa aiba o justificare temeinica, bazata pe motive puternice, care sa demonstreze ca mentinerea la acel parinte ar avea consecinte daunatoare asupra bunei lui dezvoltari fizice, cresterii si educarii sale.
Raportat la aceste considerente, instanta a retinut ca imprejurarile avute in vedere la momentul incredintarii minorei catre mama nu s-au schimbat decisiv, iar interesul acesteia este de a ramane in continuare incredintata paratei.
Din intreg ansamblul probator administrat in cauza, reiese ca minora trece printr-o criza specifica adolescentei, in care se revolta de masurile de supraveghere stricte impuse de mama, iar dorinta de a locui cu tatal este determinata indeosebi de faptul ca in acest fel ar beneficia de o mai mare libertate. .
Desi interesul – astfel cum il apreciaza minora in aceasta faza a dezvoltarii personalitatii sale – poate aparea justificat, instanta a retinut ca interesul sau pe termen lung este de a beneficia de o supraveghere atenta din partea mamei si de o continuitate a conditiilor de viata avute inca din anul 2000 pana in prezent.
Intrucat, pe de o parte, nu s-a facut dovada schimbarii conditiilor avute in vedere la incredintarea minorei si a faptului ca mama nu si-a indeplinit corespunzator obligatiile ce ii revin in calitate de parinte caruia i s-a incredintat copilul, iar pe de alta parte nu s-a facut dovada beneficiului pe care l-ar aduce cresterii si educarii minorei reincredintarea catre tata, instanta a respins actiunea.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul B. D. A. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand modificarea in intregime a acesteia si admiterea actiunii asa cum a fost formulata, sustinand in esenta ,ca judecatorul de fond a apreciat gresit probele dosarului, precum si a apreciat gresit interesul superior al minorei.
Prin decizia civila nr. 46/A din 27 februarie 2007 pronuntata de Tribunalul
Alba s-a respins apelul reclamantului B.D.A., pe considerentul ca prima instanta a avut in vedere la pronuntarea hotararii atacate intregul material probator administrat in cauza, iar declaratia minorei trebuie apreciata in intregul context al cauzei si in coroborare cu celelalte dovezi administrate, din care rezulta ca paratei nu i se poate retine vreun fapt imputabil in cresterea si educarea minorei, de natura a duce la reincredintarea acesteia catre celalalt parinte, ci dimpotriva a incercat sa-i asigure un climat corespunzator pentru ingrijirea, cresterea si dezvoltarea armonioasa a minorei.
Impotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamantul B. D. A. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului si modificarea hotararii atacate precum si a sentintei instantei de fond in sensul admiterii actiunii civile astfel cum a fost formulata si a se dispune reancredintarea minorei tatalui.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata, in esenta, ca instantele de
judecata cu prea mare usurinta au inlaturat declaratia minorei care a aratat ca doreste sa ramana cu tatal ei; instantele de judecata au apreciat gresit interesul superior al minorei in raport de probele cauzei, din care rezulta ca parata nu are un domiciliu stabil, in prezent a plecat de la locuinta concubinului iar relatia dintre minora si reclamant este una foarte buna.
Prin intampinarea depusa la dosar parata a solicitat respingerea
recursului .
La termenul de judecata din 16 octombrie 2007 instanta de recurs a procedat
la audierea minorei B. E. A. in camera de consiliu si dupa o prealabila pregatire din partea psihologului curtii.
Analizand legalitate si temeinicia hotararii atacate in raport cu criticile
formulate si cu actele de la dosar, precum si din oficiu, conf. art. 306 Cod procedura civila, cu referire la disp. art. 44 Codul familiei, art. 2, 24 si urm. din Legea nr. 272/2004, Curtea de apel a constatat ca in cauza se impune reformarea hotararii atacate pentru urmatoarele considerente:
Obiectul prezentului dosar este reincredintarea minorului (art. 44 din Codul Familiei).
Conditia esentiala in functie de care instantele judecatoresti au indatorirea sa hotarasca reincredintarea copiilor minori de la un parinte la celalalt parinte consta in interesul acestora, interes care urmeaza sa fie stabilit nu numai prin prisma conditiilor materiale pe care parintele le-a oferit sau le poate oferii in continuare minorilor, ci si prin prisma atasamentului sau fata de copil si al copilului fata de parinte, interesul si grija manifestata de parinti dupa divort, cat si alte asemenea imprejurari , fara a se absolutiza vreunul din aceste criterii .
Actiunea de reincredintare poate fi admisa daca se constata ca au intervenit
situatii noi, in sensul ca mentinerea copilului la acel parinte ar avea consecinte daunatoare bunei dezvoltari morale, intelectuale si fizice.
Este de principiu ca optiunea minorului nu poate fi unicul considerent
determinant pentru reincredintarea spre crestere si educare la celalalt parinte. Insa, optiunea minorului poate fi un argument suplimentar numai atunci cand acesta se afla la o varsta la care are capacitatea de a intelege ca mentinerea lui la acel parinte ar avea consecinte daunatoare asupra dezvoltarii sale psihice, cresterii si educarii sale.
Curtea remarca, din examinarea actelor si lucrarilor dosarului ca, in speta, in aprecierea interesului minorei, instantele de judecata nu au acordat opiniilor minorei importanta cuvenita, in raport cu varsta si cu gradul de maturitate a acesteia, absolutizand conditiile materiale pe care mama i le ofera minorei, rezultatele scolare obtinute de minora, fara a recunoaste vreun merit personal minorei si eforturile depuse de parata pentru pastrarea relatiei de concubinaj, eforturi pe care le-a caracterizat ca fiind facute in interesul minorei.
Curtea are a preciza ca telul suprem al judecatorului chemat sa solutioneze
atari cauze nu este a stabilii culpa unui parinte sau a celuilalt in ce priveste cresterea si educarea minorilor, ci este chemat sa stabileasca , cu luarea in considerare a opiniei copilului daca reincredintarea la celalalt parinte, in situatia in care copilul si-a exprimat opinia in acest sens, contravine interesului superior al copilului.
In speta, minora B.E.A., nascuta la data de 5 decembrie 1991, a fost incredintata prin hotararea de divort, ramasa definitiva, mamei parate.
Minora, acum in varsta de 16 ani, a declarat, in esenta, in cadrul celor doua audieri in fata judecatorului de fond ca doreste sa ramana cu tatal sau, ca locuieste impreuna cu acesta din luna martie 2006 si are o relatie foarte apropiata cu el, relatie pe care nu a reusit sa o creeze si cu mama sa, care nu de putine ori a avut un comportament necorespunzator fata de ea de cele mai multe ori nejustificat.
Curtea constata ca minora se afla la o varsta la care are capacitatea de a alege, maturitatea de a discerne precum capacitatea de a-si identifica nevoile, relationarea cu parinti.
Probele dosarului releva fara echivoc faptul ca mama parata i-a asigurat minorei cele mai bune conditii materiale, ca s-a preocupat in permanenta de educatia minorei, care a obtinut rezultate scolare si extrascolare deosebite, insa, este la fel de adevarat ca mama a omis faptul ca minora a ajuns la o varsta la care are nevoie de prezenta si sfatul mamei si de experienta acesteia, pentru a se forma ca adult, atat din punct de vedere psihic, moral, mintal si comportamental cat si fiziologic.
De asemenea, probele testimoniale administrate cauzei releva ca modul de crestere si educare a minorei pe care mama parata la adoptat nu este compatibil cu nivelul intelectiv si afectiv emotional al copilului, fiind perceput de acesta ca o agresiune psihica asupra sa ,ca o lipsa de afectiune a mamei chiar daca nu este asa; preocupata de alte probleme mama minorei nu a inteles nevoile acesteia, nevoia minorei de afectiune fata de ea si comunicarea absolut necesara la varsta pubertatii si adolescentei.
Atitudinea severa si rece a mamei a depasit limita acceptabila pentru un copil a carei personalitate este in plina dezvoltare la aceasta varsta, intrand in sfera unei educatii punitive si agresive nejustificate prin probele administrate cauzei, ceea ce a dus la reprimarea gandirii, sentimentelor si a nevoii de comunicare a minorei, a dorintei acesteia de a povestii cu mama sa diverse probleme de viata, de copilarie, a nevoii acesteia de a se simti importanta in viata mamei si de a fi inteleasa.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea apreciaza ca in prezent reclamantul este cel care ofera minorei un climat pozitiv, de stabilitate si echilibru emotional pentru minora, ca tatal este cel care ii respecta nevoile si capacitatile sale de gandire si decizie, context in care este in interesul superior al minorei sa fie reincredintata tatalui spre crestere si educare.
In sprijinul acestei concluzii vin si opiniile minorei, care asa cum aratam anterior, au fost categorice in sensul de a ramane cu tatal sau, precum si nivelul ridicat al empatiei, al intelegerii si compatibilitatii fata de tatal reclamant. Este de precizat ca si in fata instantei de recurs minora a declarat ca doreste sa ramana cu tatal sau.
Fata de considerentele dezvoltate anterior, recursul reclamantului s-a privit ca fondat si , conf. art.. 312 alin. 1, 2 si 3 Cod procedura civila ,s-a modificat decizia civila atacata precum si sentinta judecatoriei in sensul admiterii actiunii civile formulata de reclamantul B.D.A. si s-a reincredinta minora reclamantului spre crestere si educare .