Contencios administrativ – fiscal. Termen de prescriptie.
In cazul in care persoana interesata nu sesizeaza instanta de contencios administrativ in termenul prevazut de articolul 11 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, actiunea va fi respinsa ca prescrisa.
Sectia comerciala si contencios administrativ - Decizia civila nr.507/27.02.2006 a Curtii de Apel Alba Iulia
Reclamanta SC “ N.C.” SRL Sibiu a solicitat in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice Sibiu sa fie anulata decizia nr.165/2004, procesul-verbal de control nr.491/2004 si sa fie exonerata de plata datoriei bugetare in suma de 213.201.703 lei ROL. In motivarea cererii reclamanta a aratat ca in mod nejustificat a fost stabilita aceasta datorie in sarcina sa pentru lipsa facturilor fiscale.
Sectia comerciala si contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentinta nr.1564/29.11.2005 a respins cererea reclamantei . Instanta a constatat ca reclamanta a sesizat instanta cu depasirea termenului de prescriptie de 6 luni prevazut de art.11 din Legea nr.554/2004 si ca atare cererea este tardiv formulata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta solicitand casarea hotararii atacate in sensul constatarii ca neintemeiata a exceptiei retinute de instanta si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca in mod gresit organul fiscal a procedat la comunicarea deciziei catre reclamanta prin publicitate deoarece in cauza nu erau indeplinite conditiile cerute de art.39 din Codul fiscal si anume lipsa contribuabilului de la domiciliul sau sau refuzul de a primi actul. In situatia in care fila de comunicare a fost restituita cu mentiunea mutat de la adresa parata avea obligatia de a efectua cercetari pentru a afla noul sediu al reclamantei si sa comunice actul in acel loc. De asemenea se considera ca nu a fost indeplinita conditia publicitatii prin anuntul publicat in ziarul local, in situatia in care legea impune publicarea intr-un cotidian national.
In drept s-au invocat prev. art.312 (5) Cod procedura civila.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Examinand sentinta atacata sub aspectul motivelor de recurs formulate, Curtea constata urmatoarele:
In urma unui control efectuat la sediul reclamantei s-a constatat ca aceasta societate datoreaza catre bugetul statului suma de 213.201.703 lei reprezentand datorii sub forma TVA si impozit pe profit suplimentar, cu accesoriile aferente, scop in care a fost intocmit procesul-verbal nr. 491/2004. Impotriva acestui act reclamanta a depus contestatie la D.G.F.P., fiind solutionata prin Decizia nr.165/12 11 2004. Decizia a fost comunicata reclamantei prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la data de 12.11.2004, dar dovada de primire a fost returnata cu mentiunea “mutat in comuna Orlat”. In aceste conditii parata a procedat la publicarea deciziei intr-un cotidian local, Tribuna de Sibiu, la data de 23.12.2004. Reclamanta a sesizat tribunalul cu actiune in contencios administrativ la data de 21.09.2005.
Regulile privind comunicarea actelor administrativ-fiscale sunt cuprinse in art.43 din Codul de procedura fiscala si se completeaza cu dispozitiile dreptului comun privind comunicarea actelor de procedura (dispozitiile art.85-100 Cod procedura civila.). Astfel, comunicarea se face prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal, prin persoanele imputernicite ale organului fiscal, prin posta la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandata. In cazul in care se constata lipsa contribuabilului sau a persoanei indreptatite cu primirea corespondentei de la domiciliul fiscal comunicarea se va face prin publicarea unui anunt intr-un cotidian national de larga circulatie si/sau intr-un cotidian local ori in Monitorul Oficial. Asa dupa cum se constata parata a efectuat comunicarea actelor fiscale potrivit normelor procedurale fiscale, prin scrisoare recomandata la sediul contribuabilului, iar in lipsa acestuia de la sediul fiscal prin publicitate intr-un ziar local. Este neintemeiata sustinerea paratei privind vicierea procedurii de comunicare prin nepublicarea anuntului intr-un cotidian national, din moment ce legea nu impune aceasta conditie, redactarea textului fiind de maniera “si/sau”, sub acest aspect norma fiind dispozitiva si nu imperativa, alegerea apartinand organului fiscal. Pe de alta parte, organul fiscal nu avea obligatia de a efectua cercetari privind noul sediu al reclamantei, deoarece legea nu impune o astfel de obligatie, ci dimpotriva reclamanta avea obligatia de a comunica schimbarea de sediu, potrivit dispozitiilor art.98 Cod procedura civila, dispozitii care completeaza Codul de procedura fiscala.
In aceste conditii in mod corect prima instanta a constatat ca actiunea in contencios administrativ a fost formulata de reclamanta cu depasirea termenului de prescriptie de 6 luni prevazut de art.11 (1) lit.a din Legea nr.554/2004 pentru introducerea sesizarii. Comunicarea ulterioara pe baza de semnatura cu administratorul societatii nu are nici o relevanta juridica in cauza, atata timp cat comunicarea initiala s-a desfasurat procedural.
Fata de aceste considerente se apreciaza ca neintemeiate criticile reclamantei privind solutia pronuntata care este legala si temeinica, iar recursul formulat fiind nefondat urmeaza a fi respins.