Actiune revocatorie indreptata impotriva tertului dobanditor cu titlu oneros. Conditii de admisibilitate.
In conformitate cu dispozitiile art.975 cod civil creditorii pot ataca, in numele lor personal, actele viclene facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.
Pentru dovedirea interesului legitim in promovarea actiunii revocatorii impotriva actelor juridice oneroase, intemeiata pe dreptul de gaj general, este necesar ca reclamantul sa probeze ca actul atacat i-a creat creditorului un prejudiciu prin crearea sau adancirea starii de insolvabilitate, ca debitorul l-a fraudat cu buna credinta, avea impotriva debitorului o creanta certa, lichida si exigibila si ca debitorul in intelegere cu tertul cu care a incheiat actul au complotat in fraudarea creditorului.
In situatia in care bunul a fost instrainat de catre debitor, prin act juridic cu titlu oneros unui tert iar acesta din urma l-a vandut unei alte persoane, actiunea creditorului indreptata numai impotriva ultimului cumparator este inadmisibila chiar daca se urmareste o creanta privilegiata constand in neplata pretului bunului mobil, potrivit art.1730 alin.8 pct.5 cod civil.
Sectia civila – Decizia civila nr.107/8 februarie 2006 a Curtii de Apel Alba Iulia
Prin decizia civila nr.1767/2004 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosarul nr.2617/2004 a fost admis apelul formulat de reclamanta S.C.”A”S.R.L. Alba Iulia impotriva sentintei civile nr.3272/2003 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosarul nr.4/2003 si schimband in totalitate hotararea atacata a admis actiunea reclamantei S.C.”A”S.R.L. Alba Iulia impotriva paratilor I. B. R., C. C. si V.E.
A dispus anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2260/2001 a Notarului Public E. T. incheiat intre I. B. R. si V. E. C. prin care s-a instrainat imobilul inscris in CF nr.5281 Alba Iulia.
A dispus anularea contractului de vanzare-cumparare incheiat la data de 1 martie 2002, prin care paratul I.B.R. a instrainat paratului C.C. autoturismul marca „Mercedes E 290 TD” cu nr. de inmatriculare B-22-ASP.
I-a obligat pe paratii I.B.R. si C.C. sa predea reclamantei autoturismul sau contravaloarea acestuia.
Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele :
O conditie de admisibilitate a acestui gen de actiune este ca actul atacat sa fi provocat creditorului un prejudiciu prin faptul ca si-a creat o stare de insolvabilitate, conditie dovedita in speta de fata prin insusi procesul-verbal al executorului judecatoresc.
A doua conditie este frauda debitorului constand in faptul ca a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor, adica si-a dat seama ca prin acest act si-a creat in fapt o stare de insolvabilitate, lucru cert in cauza, pentru ca instrainarea s-a realizat pe durata proceselor intre parti.
A treia conditie impune o creanta certa, lichida si exigibila in principiu anterioara actului atacat, aceasta fiind regula.
Dar atunci cand debitorul incheie actul fraudulos in scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv chiar daca este vorba de un act incheiat anterior nasterii dreptului sau de creanta. Pentru exercitarea acestei actiuni nu este necesar ca urmaritorul creditor sa aiba un titlu executoriu de constatare a creantei, pentru ca actiunea pauliana nu reprezinta un act de executare, ci o reevocare a unui act prin care se fraudeaza dreptul la gaj general al creditorilor chirografari, intentandu-se impotriva unui tert. Se arata ca in speta, intentia de fraudare este mai mult decat evidenta pentru ca litigiul s-a nascut inca din anul 1999, iar dupa cele doua vanzari, suma rezultata nu a putut fi urmarita.
Pe de alta parte, in cauza este vorba si de o creanta privilegiata in sensul art.1730 pct.5 Cod civil, constand din neplata pretului. Ori daca o creanta chirografara este necesara si suficienta unui creditor pentru exercitarea unei actiuni pauliene, cu atat mai mult o creanta privilegiata indreptateste creditorul la promovarea acestei actiuni.
Mai mult, s-a dovedit ca vanzarea imobilului de catre paratul de ordinul 1 catre paratul de ordinul 3 a fost pur formala in conditiile in care nici in prezent acesta din urma nu a preluat posesia imobilului si nu dispune de atributele dreptului de proprietate castigate prin actul incheiat.
Reaua credinta a paratului de ordinul 2 si cel de ordinul 3 este evidenta cu privire la vanzarea autoturismului, cu atat mai mult in conditiile in care nu s-au prezentat la interogatoriu desi au fost legal citati in acest sens, astfel ca devin incidente dispozitiile art.225 cod procedura civila, ei achiesand la pretentiile partii adverse.
Impotriva deciziei civile nr.1767/A/2004 au promovat recurs paratii I.B.R., C.C. si V.E.C. , criticand-o pe motivul prevazut de art.304 pct.9 cod procedura civila aratand, in principal, ca nu au fost aplicate corect dispozitiile art.975 cod civil prin aceea ca nu sunt intrunite conditiile necesare pentru promovarea actiunii oblice.
Astfel, se arata ca nu s-a facut dovada prejudiciului creat reclamantei prin incheierea celor doua contracte de vanzare-cumparare prin nedemonstrarea situatiei ca paratul I.B.R. s-ar afla in stare de insolvabilitate. De asemenea nu exista frauda debitorului adica reprezentarea rezultatului pagubitor la data incheierii actului nr.2260/7.06.2001 in prejudiciul reclamantei, intrucat la data incheierii contractului reclamanta SC”A”SRL ii datora paratului I.B.R. suma de 51.240 DM si 39.183.900 lei potrivit sentintei civile nr.866/03.11.2000 a Tribunalului Alba, iar nu invers.
De asemenea, nici in cazul autoturismului nu se poate vorbi de frauda debitorului intrucat acesta a fot vandut la 08.01.2002 lui L. L. L. care la randul lui l-a vandut cumparatoarei P.D.E. si numai aceasta din urma i l-a vandut paratului C.C. si nu era inceputa urmarirea silita impotriva debitorului .Totodata nu exista complicitate la frauda din partea tertilor dobanditori, fiind vorba de acte cu titlu oneros fara a se fi probat ca dobanditorii bunurilor cunosteau la data incheierii contractelor ca acestea conduc la insolvabilitatea vanzatorului.
Se contesta raportul juridic dintre recurentul I.B.R. si C.C. in privinta autoturismului astfel ca reintoarcerea bunului nu s-ar face in patrimoniul debitorului ci in cel al tertului vanzator, instanta de apel acordand din acest punct de vedere mai mult decat s-a cerut. Au invocat inclusiv contrarietatea de hotarari.
Paratii V.E.C. si C.C. au aratat ca nu s-a probat reaua credinta si nu au avut de unde sa cunoasca imprejurarea ca prin incheierea actului vanzatorul ar deveni insolvabil.
Examinand legalitatea hotararii atacate sub aspectul criticilor aduse si din oficiu pentru motivele de ordine publica curtea a retinut ca recursurile sunt fondate si in baza art.312 cod procedura civila le-a admis, modificand in intregime decizia civila nr.1767/2004 a Curtii de Apel Alba Iulia in sensul respingerii apelului reclamantei si mentinerii ca temeinica si legala a sentintei civile nr.3272/2003 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia.
Considerentele pentru care s-a adoptat aceasta hotarare au fost urmatoarele:
Actiunea reclamantei a fost promovata in temeiul art.948 pct.4 si 975 cod civil apoi completata cu dispozitiile art.966 si 968 cod civil cu motivarea ca paratul I.B.R. ii datoreaza in baza deciziei civile nr.823/A/2001 a Curtii de Apel Alba Iulia suma de 34.500 DM sau echivalentul in lei a acesteia si suma de 106.124.320 lei cheltuieli de judecata, iar prin intelegere cu cumparatorii si-a instrainat succesiv toate bunurile pentru a nu-si putea recupera creanta.
In dovedirea interesului legitim pentru promovarea actiunii revocatorii intemeiata pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, este necesar ca reclamantul sa probeze ca actul atacat i-a creat creditorului un prejudiciu prin crearea ori adancirea unei stari de insolvabilitate, ca debitorul l-a fraudat pe creditor cu buna stiinta in timp ce creditorul avea impotriva debitorului o creanta certa, lichida si exigibila si ca debitorul de coniventa cu tertul cu care a incheiat actul au complotat la fraudarea creditorului.
In cazul actelor juridice cu titlu oneros revocarea va avea loc numai daca se dovedeste frauda tertului, adica daca acesta cunostea la data intocmirii actului ca debitorul a devenit insolvabil prin incheierea actului. In acest sens este decizia civila a fostului Tribunal Suprem nr.919/1970 si practica judiciara.
In cazul de fata ne aflam in prezenta contestarii instrainarii cu titlu oneros a doua bunuri de valoare si anume :
1.Imobilul vandut prin contractul de vanzare-cumparare autentificat de Biroul Notarului Public T.E. nr.2260/7 iunie 2001 intre paratii I.B.R. vanzator si V.E.C. cumparator, act ce s-a incheiat de catre paratii de ordin 1 si 3 cu mult timp inainte de pronuntarea deciziei civile nr.823/A/21.12.2001 de catre Curtea de Apel Alba Iulia.
Dimpotriva, la data incheierii actului de instrainare a imobilului, paratul I.B.R. se afla in situatie favorabila intrucat in propria-i actiune a castigat prin sentinta civila nr.866/2000 a Tribunalului Alba si s-a retinut ca neexecutarea obligatiilor contractuale ale cumparatorului autoturismului apartine culpei SC”A”SRL Alba Iulia iar aceasta din urma a fost obligata sa-i plateasca lui I.B.R. suma de 51.410 DM.
In consecinta, in privinta acestui contract nu este indeplinita nici una din cerintele de admisibilitate a actiunii oblice deoarece nu exista vreun prejudiciu cert, lichid si exigibil in patrimoniul actualei creditoare, nu exista o stare de insolvabilitate a debitorului, avand inca in proprietate cel putin autoturismul de valoare substantiala si dobandind in schimbul imobilului vandut suma de 102.000.000 lei .
Totodata nu s-a probat vreo intentie din partea vreunuia dintre contractanti pentru fraudarea SC”A”SRL Alba Iulia ce avea calitatea de parata in dosarul 1156/2000 al Judecatoriei Alba Iulia.
2.Autoturismul Mercedes Benz E 290 TD cu nr. de inmatriculare B-18-SZH a fost inregistrat in mod succesiv pe I.B.R., P.D.G. si C.C., potrivit comunicarii M.I.-D.G.I.P.(fila 92-93) astfel ca intre paratii I.B.R. si C.C. nu au existat raporturi contractuale.
Vazand ca intre paratii I.B.R. si C.C. nu a existat nici un raport contractual in privinta autoturismului in mod corect prima instanta a respins actiunea reclamantei si gresit a fost schimbata hotararea in apel.
Concluzionand asupra recursurilor paratilor Curtea a retinut ca nu sunt indeplinite cerintele actiunii oblice pentru niciunul dintre cele doua bunuri care fac obiectul procesului iar starea de insolvabilitate constatata prin procesul-verbal al executorului judecatoresc B.T. din 14.01.2003 nu este de natura a influenta validitatea actelor de instrainare a imobilului si autoturismului .
Raportat la cele de mai sus instanta de apel in mod gresit a aplicat dispozitiile art.975 cod civil la probele din dosar si a retinut ca paratul a vandut bunuri litigioase, a intocmit acte viclene spre a-si crea o stare de insolvabilitate si ca sunt intrunite cerintele actiunii revocatorii, motiv pentru care Curtea a admis recursurile paratilor si respingand apelul, a mentinut ca temeinica si legala hotararea instantei de fond.
Intrucat recurentii au ocazionat cheltuieli de judecata, in baza art.274 cod procedura civila intimata a fost obligata la plata acestora.