Mijloacele de proba administrate in cursul urmaririi penale si de instanta de fond nu au demonstrat mai presus de orice dubiu ca recurentul inculpat a comis infractiunea.
Prin sentinta penala nr.197/din 26.02.2010 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosar nr. 23547/212/2009 s-a dispus:" In baza art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit. d) c.pr.pen achita pe inculpatul D .D. sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
In baza art. 192 al 3 c.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia. »
Pentru a pronunta sentinta penala mentionata prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul nr. 3644/P/2009 Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului D.D., sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, retinandu-se in fapt ca in data de 09.03.2009, acesta a condus autoturismul marca Dacia, pe drumurile publice din localitatea Mihai Viteazu, jud. Constanta, avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti a fost depusa adeverinta nr. 1924/07.05.2009 emisa de Primaria comunei Mihai Viteazu din care rezulta ca locul unde sustine inculpatul ca a fost oprit de organul constatator, nu este drum public; a fost audiat inculpatul - daca in faza de urmarire penala inculpatul a declarat ca a fost oprit de catre organele de politie dupa aprox. 50 metri, fara a indica daca a fost oprit pe Strada P. din localitate, in fata instantei a declarat ca locul in care a fost oprit de catre organele de politie a fost la 6-7 metri inainte de a intra pe str. Principala, aflandu-se inca in centrul civic care nu este drum public; in sustinerea celor declarate in fata instantei de inculpat, se retin si declaratiile martorilor M.C. si G.C. care au declarat ca inculpatul a fost oprit de catre organele de politie inainte de a intra pe Strada P. Martorul M.C. a fost audiat si in faza de urmarire penala insa asa cum a declarat si inculpatul, si acest martor a sustinut ca inculpatul a fost oprit de catre organele de politie dupa aprox. 50 metri, fara a indica daca a fost oprit pe Strada P. din localitate sau in centrul civic. Martorul G.C. nu a fost audiat in faza de urmarire penala, insa aceasta a sustinut ca a fost prezent cand inculpatul a fost oprit de catre organul de politie, prezenta acestuia fiind atestata chiar de catre agentul constatator U.C., care a fost audiat in faza de cercetare judecatoreasca.
Instanta a constatat ca atat inculpatul cat si martorul M.C. nu si-au contrazis declaratiile date in faza de urmarire penala, nefiind intrebati in mod expres de catre organul de urmarire penala de locul unde a fost oprit inculpatul in trafic.
In conformitate cu prevederile art. 87(1) din OUG 195/2002, unul din elementele constitutive ale acestei infractiuni, este acela ca fapta sa fie savarsita pe drumurile publice.
In prezenta cauza, in faza de urmarire penala singurul mijloc de proba care atesta savarsirea infractiunii pe drumurile publice este procesul-verbal de constatare din data de 09.03.2009 si avand in vedere faptul ca urmarirea penala a fost inceputa impotriva inculpatului la data 31.03.2009, s-a constatat ca acest proces-verbal este in faza actelor premergatoare, faza care nu este parte componenta a procesului penal.
Din interpretarea art. 224 al. 3 c.pr.pen. s-a constatat ca aferent acestei faze, doar procesul- verbal prin care se constata efectuarea actelor premergatoare poate constitui mijloc de proba, prin urmare nu pot fi efectuate alte acte care sa constituie mijloace de proba in sensul prevederilor art. 64 c.pr.pen.
Avand in vedere ca in prezenta cauza nu exista un proces-verbal de constatare a actelor premergatoare in care sa se consemneze toate actele premergatoare efectuate in cauza, inclusiv actul de constatare mai sus mentionat, procesul-verbal incheiat cu ocazia constatarii nu constituie mijloc de proba si nu poate fi luat in considerare de catre instanta cu ocazia solutionarii prezentei cauze.
In primul proces-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, procurorul a consemnat ca inculpatul nu are de formulat cereri suplimentare, desi in fata instantei acesta a declarat ca a facut mentiuni verbale cu privire la locul unde a fost oprit de catre agentul constatator insa procurorul nu a dorit sa faca mentiunile in scris. In sustinerea acestor alegatii, instanta a constatat din actele de procedura intocmite dupa primul proces-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala (11.05.2009), ca s-au efectuat acte suplimentare in sustinerea actului de invinuire, tocmai raportat la locul unde a fost oprit inculpatul in trafic.
S-a mai constatat ca intre cele doua procese-verbale de prezentare a materialului de urmarire penala (11.05.2009, respectiv 15.05.2009), s-a solicitat adresa nr. 1942/11.05.2009 emisa de Primaria comunei Mihai Viteazu, din care rezulta ca strada care trece prin fata A.F. este drum public si s-a intocmit plansa fotografica din care rezulta traseul parcurs in com. Mihai Viteazu, de catre inculpat, cu autoturismul marca Dacia, insa ambele aceste acte nu sunt in masura sa constituie mijloace de proba in sustinerea actului de sesizare. Adresa respectiva este un simplu raspuns la solicitarea organului de urmarire penala de a i se comunica regimul strazii din fata A.F., din localitatea Mihai Viteazu, iar plansa fotografica nu este semnata de inculpat, fiind intocmita la cca 2 luni de la constatarea in trafic a inculpatului, facand referire la aceasta fapta dar fara a indeplini niciuna din conditiile impuse de legiuitor pentru a putea fi considerata mijloc de proba.
In sustinerea actului de sesizare exista doar declaratia din faza de judecata a agentului constatator U.C., potrivit careia l-a observat pe inculpat conducand autoturismul marca Dacia, plecand dinspre parcarea Caminului Cultural, deplasandu-se spre rondoul care se afla intre acea parcare si strada P., cu intentia de a intra pe aceasta strada. In momentul in care autoturismul se deplasa in rondoul respectiv, agentul constatator a pornit semnalele luminoase pentru a opri inculpatul in trafic. Cand autoturismul a intrat pe strada P., in acel moment a ajuns si autoturismul condus de agentul constatator in spatele acestuia, iar dupa aprox. 10 metri, inaintea AF, inculpatul a oprit autoturismul pe partea dreapta.
Aceasta declaratie este contrazisa de celelalte mijloace de proba administrate in cauza in faza de cercetare judecatoreasca, respectiv declaratiile inculpatului, ale martorilor M.C. si G.C., adeverinta nr. 1924/07.05.2009 emisa de Primaria comunei Mihai Viteazu, si nici nu este sustinuta de mijloacele de proba administrate in faza de urmarire penala, cu exceptia procesulu-i verbal de constatare, precum s-a aratat, nu constituie mijloc de proba, si care de altfel a fost intocmit tot de martor.
In urma examinarii tuturor probelor administrate in cauza, instanta de fond a constatat ca declaratia martorului U.C. nu se poate aprecia ca fiind suficienta in sustinerea acuzatiei penale adusa impotriva inculpatului.
Examinand astfel mijloacele de proba administrate in cauza prima instanta a constatat ca nu s-a facut dovada mai presus de orice dubiu ca inculpatul D.D. a savarsit infractiunea pentru care a fost cercetat si trimis in judecata.
Existand un dubiu real in ceea ce priveste intrunirea tuturor elementelor constitutive ale infractiunii retinute in sarcina inculpatului, neputandu-se stabili cu certitudine din ansamblul probator administrat in cauza, ca inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, desi avea in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala, prima instanta a retinut aceasta imprejurare in favoarea inculpatului potrivit pricipiului “in dubio pro reo", astfel ca in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) c.pr.pen.rap. la art. 10 lit. d) c.pr.pen., a dispus achitarea inculpatului sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Impotriva sentintei penale mentionate a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta, apel care a fost solutionat de Tribunalul Constanta prin decizia penala nr. 239 din 31 mai 2010, dupa cum urmeaza:
"In baza art.379 pct.2 lit.a)c.pr.pen;
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA CONSTANTA impotriva sentintei penale nr.197/din 26.02.2010 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. 23547/212/2009.
Desfiinteaza sentinta penala apelata si rejudecand cauza dispune:
In baza art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 republ. Pentru infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala, cu aplic.art.74 al.1 lit.c) al.2 rap.la art.76 al.1 lit.d) c.pen;
Condamna inculpatul D.D. la pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare.
In baza art.71 alin.1, 2 c.pen, interzice inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art.64 al.1 lit.a) teza a II-a si lit.b) c.pen.
In baza art.81 c.pen, dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 6 luni, termen compus din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate la care se adauga un interval de timp de doi ani, calculat conform art. 82 c.pen.
In baza art.359 c.pr.pen, atrage atentia inculpatului asupra disp. art. 83 c.pen. privind revocarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii cu intentie a unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare.
In baza art.71 al.5 c.pen, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei se suspenda si executarea pedepselor accesorii.
Inlatura din sentinta penala apelata dispozitiile contrarii prezentei decizii, art.11 pct.2 lit.a) rap.la art.10 lit.d) c.pr.pen,art.192 al.3 c.pr.pen.
In baza art.191 al.1 c.pr.pen;
Obliga inculpatul la plata sumei de 470 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in folosul statului (din care suma de 100 lei reprezentand onorariu partial avocat din oficiu in favoarea Baroului Constanta se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei - pentru fondul cauzei).
In baza art.192 al.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in faza de apel raman in sarcina statului (din care suma de 200 lei reprezentand onorariu avocat din oficiu, in favoarea Baroului Constanta se avanseaza din fondurile Min.Justitiei)."
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.D., criticand-o pentru nelegalitate in sensul gresitei condamnari a sa in apelul declarat de catre procuror pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, solicitand admiterea recursului, casarea deciziei recurate si mentinerea sentintei pronuntata de prima instanta, prin care a fost achitat pentru savarsirea acestei infractiuni.
Criticile formulate se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18 cod pr. penala.
Verificand hotararea recurata prim prisma motivelor de recurs invocate, curtea apreciaza recursul ca fiind fondat.
Astfel, se constata ca instanta de apel a facut o gresita apreciere a probelor administrate pe timpul procesului penal, savarsind o grava eroare de fapt ce a avut ca si consecinta, pronuntarea unei hotarari de condamnare.
Astfel, se constata ca din materialul probator administrat nu rezulta neindoielnic ca inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul proprietatea sa, instanta de apel a dat o gresita valoare probatorie mentiunilor agentului constatator care nu se coroborau cu ansamblul probelor administrate in cauza, din ansamblul probelor rezultand indoiala cu privire la locul in care inculpatul a condus autoturismul, respectiv daca l-a condus pe drumul public, constand in strada P. din satul Mihai Viteazu, ce avea caracterul de drum public, sau pe o portiune de drum de acces in drumul public, drum ce nu indeplinea conditiile pentru a fi considerat ca avand caracter public.
Ca atare, curtea apreciaza ca motivul de recurs invocat este intemeiat intrucat caracterul indoielnic al savarsirii faptei rezulta din contradictiile existente in materialul probatoriu si conduce la concluzia ca hotararea primei instante prin care inculpatul a fost achitat este legala si temeinica.
Pentru aceste motive, curtea va admite recursul declarat de catre inculpat, va casa decizia recurata si va mentine sentinta pronuntata de prima instanta, facand aplicarea corespunzatoare a disp. art. 189 si art. 192 cod pr. penala.