Despagubirile prevazute de art. 78 alin. 1 Codul muncii se acorda pana la momentul dizolvarii societatii.
Dispunandu-se dizolvarea societatii printr-o hotarare judecatoreasca, nu se mai poate dispune reintegrarea intrucat contractul individual de munca al contestatoarei oricum ar fi incetat la acest moment.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 8978/118/2008 reclamanta S.I. a chemat in judecata pe parata S.C. G.U. S.R.L., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna anularea deciziei nr. 2/05.08.2008, reintegrarea in postul anterior detinut, obligarea paratei la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si a celorlalte drepturi banesti de care ar beneficiat de la data incetarii contractului individual de munca si pana la efectiva reintegrare, precum si obligarea paratei la plata drepturilor salariale pentru norma intreaga pentru perioada 2005-2008, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in perioada decembrie 2003-septembrie 2008 a fost angajata societatii parate, iar in vara anului 2008, la intoarcerea din concediul de odihna i s-a comunicat ca urmeaza a-i fi desfacut contractul individual de munca.
Reclamanta a mai sustinut ca in urma demersurilor pe care le-a intreprins personal la I.T.M Constanta a intrat in posesia deciziei nr. 2/05.08.2008 de incetare a contractului individual de munca in temeiul art.55 lit. b Codul muncii, decizie nelegala in conditiile in care nu a existat nici o solicitare din partea sa, scrisa sau verbala,privind incetarea raporturilor de munca incheiate cu parata.
Totodata, reclamanta a invederat ca nu a consimtit la modificarea timpului de lucru de la 8 ore/zi la 4 ore/zi, astfel incat aceasta modificare s-a realizat de catre angajator cu incalcarea prevederilor art.41 Codul muncii, neputand produce efecte juridice.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 9623/118/2008 reclamanta S.I. a chemat in judecata pe parata S.C. G.U. S.R.L., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa constate nulitatea absoluta a deciziei nr. 3/28.08.2008 emisa de parata si pe cale de consecinta sa oblige parata la reintegrarea sa in functia avuta anterior si la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si a celorlalte drepturi banesti de care ar beneficiat de la data incetarii contractului individual de munca si pana la efectiva reintegrare.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin decizia mentionata a fost concediata pentru neindeplinirea corecta si la timp a atributiilor de serviciu specifice functiei, cauzand prejudicii morale societatii parate, precizandu-se totodata si existenta unor abateri disciplinare repetate.
Reclamanta a sustinut ca decizia mentionata este lovita de nulitate absoluta intrucat parata a procedat la sanctionarea sa pe motive disciplinare fara o prealabila cercetare si fara convocarea sa in acest sens, fiind deci incalcate prevederile art. 264 alin.1 lit. a Codul muncii. In plus, decizia nu cuprinde elementele prevazute de art.268 Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, respectiv:descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara, prevederile din regulamentul intern care au fost nesocotite, motivele pentru care au fost inlaturate apararile sale.
Prin incheierea de sedinta din 03.12.2008 instanta a dispus conexarea dosarului nr. 9623/118/2008 la dosarul nr. 8978/118/2008, apreciind intrunite conditiile art.164 C.proc.civ., cele doua dosare privind decizii diferite de desfacere a aceluiasi contract individual de munca.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea atat a cererii principale, cat si a cererii conexe.
In privinta deciziei nr. 2/05.08.2008 parata a precizat ca aceasta a fost emisa din eroare, intrucat la data respectiva reclamanta se afla in concediu de odihna. Prin urmare, masura dispusa a fost anulata, fiind lipsita de efecte juridice in privinta reclamantei, astfel incat contestatia formulata de aceasta a ramas fara obiect.
Referitor la incetarea raporturilor de munca in baza deciziei nr.3/28.08.2008, s-a sustinut ca aceasta a fost rezultatul numeroaselor sesizari formulate de clientii societatii fata de modul necorespunzator in care reclamanta isi indeplinea atributiile de serviciu.
Sanctiunea disciplinara a fost aplicata cu respectarea prevederilor legale incidente, reclamanta fiind convocata in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prin procesul-verbal din data de 18.08.2008. Desi la data de 25.08.2008 reclamanta a fost prezenta la punctul de lucru al societatii pentru a-si ridica indemnizatia de concediu, a refuzat sa participe la cercetarea prealabila si sa raspunda la intrebarile administratorului societatii.
In ce priveste reintegrarea reclamantei in functia avuta anterior concedierii, parata a precizat ca o asemenea dispozitie nu ar putea fi adusa la indeplinire, intrucat la data de 01.08.2008 si-a incetat activitatea cu angajati. Pentru aceleasi considerente nu ar putea fi dispusa nici obligarea sa la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si a celorlalte drepturi banesti de care ar beneficiat reclamanta de la data incetarii contractului individual de munca si pana la efectiva reintegrare.
Asupra capatului de cerere referitor la plata drepturilor salariale pentru norma intreaga pentru perioada 2005-2008 parata a sustinut ca reclamanta nu a prestat munca in regim de 8 ore/zi, avand cunostinta despre modificarea timpului de munca prin act aditional la contractul individual de munca.
Prin sentinta civila nr.676/25.05.2009 pronuntate de Tribunalul Constanta s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta.
A fost anulata decizia nr.2 /05.08.2008 .
S-a constatat nulitatea absoluta a deciziei nr. 3/28.08.2008.
Au fost respinse celelalte pretentii ca nefondate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Prin decizia nr. 2/05.08.2008, contestata de reclamanta prin cererea principala, s-a dispus incetarea contractului individual de munca incepand cu data de 01.08.2008, in baza art.55 lit.b Codul muncii, retinandu-se existenta unei cereri formulate de reclamanta in acest sens.
Din inscrisurile depuse la dosar si din raspunsurile la interogatoriu ale paratei rezulta ca in luna august 2008 reclamanta s-a aflat in concediu de odihna, iar anterior nu si-a manifestat sub nici o forma vointa in sensul incetarii raporturilor de munca.
Or, incetarea contractului individual de munca in temeiul art.55 lit. b Codul muncii presupune consimtamantul reciproc al partilor, exprimat serios si explicit, fara nici un echivoc. Prin urmare, pentru a proceda la incetarea contractului in baza prevederii legale mentionate, angajatorul trebuie sa aiba in vedere o eventuala cerere ori o alta manifestare neindoielnica de vointa a angajatului, din care sa rezulte intentia clara a acestuia de a parasi unitatea.
Cererea principala va fi admisa insa numai in parte, cu respingerea capetelor de cerere referitoare la reintegrarea in functia detinuta anterior incetarii contractului de munca si plata drepturilor salariale aferente. Pentru a se dispune in acest sens, urmeaza a se retine ca reclamanta si-a pastrat in fapt calitatea de salariat ulterior emiterii deciziei nr.2/05.08.2008, incasandu-si indemnizatia de concediu, astfel cum rezulta din statul de plata aflat a fila 30 din dosar.
Asupra capatului de cerere referitor la plata drepturilor salariale pentru norma intreaga in perioada 2005-2008, instanta retine ca prin actul aditional la contractul individual de munca al reclamantei, intocmit la data de 01.02.2004 si inregistrat la I.T.M Constanta, a fost modificat programul de lucru al reclamantei de la 8 ore/zi la 4/zi.
Prin cererea dedusa judecatii, reclamanta nu a cerut anularea acestui aditional, ci doar plata drepturilor salariale ce i s-ar fi cuvenit in lipsa modificarii aduse prin aceasta decizie unilaterala a angajatorului. Drept urmare, odata mentinut actul aditional, reclamanta nu este indreptatita decat la plata drepturilor salariale rezultate din contractul individual de munca astfel cum a fost ulterior modificat.
Declaratia martorei M.M.M. este, sub acest aspect, lipsita de concludenta, neputand conduce la formarea convingerii instantei cu privire la programul de lucru al reclamantei de 8 ore/zi. Si aceasta intrucat martora nu are cunostinta de intervalul orar in care reclamanta isi indeplinea exact atributiile de serviciu, referindu-se doar la orele la care aceasta venea si pleca, aspect needificator cata vreme reclamanta insasi detinea un spatiu inchiriat in incinta aceluiasi punct de lucru cu al paratei.
In ce priveste contestatia dedusa judecatii prin cererea conexa, aceasta se circumscrie motivelor de nelegalitate a deciziei nr. 3/28.08.2008, prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantei in baza art.61 lit. a Codul muncii.
Potrivit art.267 alin.1 Codul muncii, nici o sanctiune disciplinara, cu exceptia avertismentului, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea cercetarii prealabile, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Punctul de pornire in efectuarea cercetarii il constituie convocarea in scris a salariatului, cu precizarea obiectului, a datei, orei si locului intrevederii. Se urmareste in acest mod asigurarea dreptului la aparare al salariatului si evitarea eventualelor abuzuri pe care angajatorul le-ar putea comite daca sanctionarea salariatului nu ar fi conditionata si de ascultarea acestuia.
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar de catre parata rezulta ca prin procesul-verbal de constatare din data de 01.08.2008 s-a dispus convocarea reclamantei in vederea efectuarii cercetarii prealabile la data de 18.08.2008, ora 12. Acest proces-verbal nu cuprinde insa nici o mentiune a reclamantei de luare la cunostinta, iar parata nu a facut dovada comunicarii lui catre reclamanta, ceea ce presupune ca inscrisul a fost intocmit pur formal, nefiind adus niciodata la cunostinta salariatei cercetata disciplinar.
In aceste imprejurari, chiar si in cazul prezentei reclamantei in unitate la data de 25.08.2008, alta decat cea fixata pentru desfasurarea procedurii prealabile, nu i se putea imputa acesteia refuzul de a raspunde la o serie de intrebari ale administratorului societatii, cata vreme nu era cunoscut cadrul legal in care erau adresate aceste intrebari.
Repunerea reclamantei in situatia anterioara emiterii acestei decizii, respectiv reintegrarea in functie si plata drepturilor salariale cuvenite, nu este insa nici in acest caz posibila intrucat asa cum rezulta din anexa nr. 2 la procesul-verbal de control nr.51438/21.10.2008 intocmit de I.T.M Constanta, societatea si-a incetat activitatea cu angajati si a depus toate actele privind executarea, suspendarea, modificarea si incetarea contractelor individuale de munca, potrivit art.2 alin.2 lit. a din Legea 130/1999.
Desi reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocat ales, cerere admisibila fata de solutia de admitere in parte a celor doua contestatii, la dosar nu a fost depus nici un inscris prin care sa se faca dovada efectuarii unor cheltuieli cu acest titlu. In consecinta, aceste pretentii au fost la randul lor respinse ca nefondate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta Sofronie Ioana, care a criticat solutia pentru urmatoarele motive:
Cu privire la plata drepturilor salariale pentru norma intreaga in perioada 2005-2008, instanta respinge aceasta solicitare, motivand ca reclamanta nu a formulat o cerere expresa privind anularea actului aditional la contractul de munca 42045/03.12.2003 prin care s-a redus timpul de munca la 4 ore/zi de la 8 ore/zi si faptul ca prin semnarea statelor de plata a cunoscut ca este platita doar 4 ore/zi si nu pentru 8 ore/zi.
Recurenta considera ca instanta de fond a gresit cand a respins cererea solicitata, deoarece:
- instanta a fost investita cu obligarea angajatorului sa-i plateasca integral timpul de lucru pentru o perioada de 3 ani, avand in vedere prevederile contractului de munca. Asa cum a retinut si instanta de fond, actul aditional mentionat nu i-a fost comunicat, iar prin adresa nr.194/24.09.2008, prin care a solicitat actele de la ITM, inspectoratul confirma faptul ca la dosarul societatii S.C. G.U. este "lipsa act aditional de modificare a timpului de lucru de la 8 ore/zi la 4 ore/zi. Actul aditional depus in instanta nu poarta nici un numar de inregistrare al ITM ci doar o data care putea fi mentionata de oricine, act care din punctul de vedere al recurentei este facut " pro causa".
In aceste conditii in care nu a avut cunostinta de existenta unui act aditional, nu putea sa indice un anume act aditional ci a solicitat plata integrala pentru 8 ore/zi lucrate, mai ales ca prin procesul verbal de constatare cu ocazia verificarilor efectuate de ITM, la pct.8 se mentioneaza ca "pe timpul functionarii, societatea nu a tinut evidenta orelor lucrate conform art. 116 din Legea 53/2003 actualizata".
Cu privire la semnarea statelor de plata, la interogatoriul luat de unitatea parata subsemnatei a aratat ca nu a semnat statele de plata, anexand in acest sens si un stat de plata care poarta doar stampila si semnatura unitatii angajatoare nu si a recurentei.
Cu privire la reintegrare si plata altor drepturi salariale pana la reintegrare si/sau incetarea contractului de munca printr-o alta modalitate prevazuta de lege, recurenta considera ca in mod gresit instanta de fond a respins acest capat de cerere. Motivarea folosita a fost aceea ca societatea angajatoare si-a incetat activitatea cu angajatii de la data de 01.08.2008, fiind astfel imposibila reintegrarea si plata drepturilor cuvenite.
Afirmatia este contrazisa de plata concediului de odihna aferent lunii august 2008.
In aceste conditii, cand deciziile de desfacere a contractului de munca au fost anulate de instanta de judecata rezulta ca prevederile contractului individual de munca nr.42045/03.12.2003 raman valabile si trebuie sa-si produca toate efectele, inclusiv acela de plata drepturilor salariale, pana cand acest contract de munca va inceta intruna din formele prevazute de lege.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat ca acestea sunt fondate in parte pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 78 al.1 din Codul muncii "in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".
Din formularea imperativa a textului art.78 al.1 Codul muncii rezulta ca in situatia in care instanta a constatat netemeinicia sau nelegalitatea concedierii, ea are cumulativ 2 obligatii: sa dispuna anularea deciziei respective si sa oblige pe angajator la plata unei despagubiri.
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor, textul prevede ca acesta este egal cu salariile indexate, majorate sau reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
In speta, prima instanta a dispus anularea deciziilor de concediere ale contestatoarei, iar intimata parata nu a inteles sa formuleze recurs impotriva acestei hotarari.
In ceea ce priveste momentul pana la care se acorda despagubirile, instanta trebuie sa aiba in vedere daca de la data concedierii salariatului si pana la momentul pronuntarii hotararii a intervenit o cauza de incetare a contractului de munca al salariatului, ca urmare a pensionarii sau ca urmare a desfiintarii postului, dizolvarii sau falimentului societatii.
Aceasta solutie are la baza argumentul potrivit caruia in astfel de situatii, daca salariatul nu ar fi fost concediat, oricum contractul sau de munca ar fi incetat de la momentul incetarii contractului si nu ar fi beneficiat de drepturile respective.
Avand in vedere faptul ca din certificatul eliberat de Oficiul Registrului Comertului rezulta ca a intervenit dizolvarea societatii la data de 15.01.2009 prin sentinta civila nr.34/CM/06.01.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta, Curtea a obligat parata catre reclamanta la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate, corespunzator unei jumatati de norma pentru perioada 05.08.2008 - 15.01.2009.
In ceea ce priveste celelalte critici aduse hotararii primei instante, Curtea a apreciat ca acestea sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, respectiv reintegrarea, poate fi dispusa de instanta judecatoreasca, numai in situatia in care aceasta este posibila.
In speta, a intervenit dizolvarea intimatei parate dispusa prin sentinta civila nr.34/COM/06.01.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta.
Dizolvarea s-a produs in temeiul art. 237 al.1 lit.b) din legea 31/1990 privind societatile comerciale republicata.
Dizolvarea este calificata de art.40 din Decretul nr.31/1954 ca un mod de incetare a persoanei juridice iar art. 51 din acelasi act normativ dispune ca prin efectul dizolvarii, persoana juridica intra in lichidare.
Dispunandu-se dizolvarea printr-o hotarare judecatoreasca este evident ca nu se mai putea dispune reintegrarea contestatoarei, intrucat contractul individual de munca al acesteia oricum ar fi incetat.
In ceea ce priveste plata drepturilor salariale pentru norma intreaga, in mod corect prima instanta a respins si acest capat de cerere.
Prin actul aditional la contractul individual de munca al reclamantei, intocmit la data de 01.02.2004, s-a stabilit reducerea programului de lucru al contestatoarei de la 8 ore/zi la o fractiune de norma de 4 ore/zi.
Potrivit art. 103 al.2 Codul muncii "drepturile salariale se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru."
Salariata S.I. nu a contestat actul aditional la contractul individual de munca prin care i s-a redus durata muncii la 4 ore.
Din adresa nr.1202/22.10.2008 emisa de Inspectoratul Teritorial de munca Constanta rezulta ca actul aditional a fost depus de angajator la I.T.M. Constanta in data de 10.02.2004.
Reclamanta nu poate sustine ca nu a avut cunostinta de modificarea programului de lucru, cata vreme a primit salariul doar pentru jumatate de norma.
In mod corect, prima instanta a apreciat declaratia martorei M.M. ca fiind neconcludenta, atat timp cat programul de activitate al contestatoarei il cunostea din discutiile purtate cu aceasta.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 C.pr.civ. Curtea a admis recursul formulat si a modificat sentinta recurata conform celor dispuse prin dispozitiv.
Curtea a respins cererea de obligare a intimatei parate la plata cheltuielilor de judecata avand in vedere faptul ca aparatorul reclamantei a depus dovada efectuarii acestor cheltuieli intr-o copie xerox, ilizibila.