Cazuri de recurs. Art. 3859 alin. 1 pct. 14 Cod procedura penala. Reaprecierea cuantumului despagubirilor.
Cerere de repunere pe rol a cauzei. Lipsa de diligenta a inculpatului si a aparatorului.
Prin sentinta penala nr. 58/26.02.2008 a Judecatoriei Fagaras a fost condamnat inculpatul B.A.la pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare, cu suspendarea executarii pedepsei pe un termen de incercare de 4 ani si 6 luni, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava prevazuta de art.182 alin. 1 si 2 Cod penal. S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 550 lei daune materiale si a sumei de 15.000 lei daune morale catre partea civila L.A., precum si la plata cheltuielilor de spitalizare catre partea civila Spitalul Municipal Fagaras.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca stare de fapt, pe baza probatoriului administrat, ca in data de 14.08.2006 partea vatamata L.A. a fost agresat de inculpatul B.A.ca urmare a unor altercatii verbale avute cu mama acestuia din urma. Inculpatul l-a lovit pe partea vatamata cu pumnul in zona fetei, iar dupa ce acesta a cazut la pamant a continuat sa-l loveasca cu picioarele in zona abdominala si intercostala provocandu-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un numar de 30 - 35 zile de ingrijiri medicale, care i-au pus viata in primejdie si prin pierderea splinei a ramas cu infirmitate permanenta.
Prin decizia penala nr. 159/A/30.06.2008 Tribunalul Brasov a respins apelurile declarate de inculpatul B.A. si partea vatamata L.A. impotriva sentintei penale nr. 58/26.02.2008 a Judecatoriei Fagaras.
Tribunalul a constatat ca:
- prima instanta a stabilit in mod corect starea de fapt pe baza coroborarii tuturor probelor administrate;
- desi inculpatul a negat savarsirea faptei, sustinerile sale nu se coroboreaza cu nici o alta proba administrata in speta;
- dimpotriva, toate celelalte probe constand in declaratia partii vatamate, a martorului ocular L.M., a celorlalti martori si a raportului de constatare tehnico - stiintifica privind detectia psihologica a comportamentului simulat au conturat fara dubiu imprejurarea ca inculpatul a lovit-o pe partea vatamata atat cu pumnii cat si cu picioarele in zona abdominala provocandu-i leziunile corporale si extirparea splinei, iar in final determinand instalarea unei stari de infirmitate permanenta in ceea ce o priveste pe partea vatamata;
- imprejurarea ca inculpatul a fost cel care a agresat-o pe partea vatamata este sustinuta si de faptul ca mama inculpatului a incercat in repetate randuri sa o determine pe partea vatamata sa nu initieze demersurile penale pentru ca fiul sau sa nu fie tras la raspundere penala;
- in mod corect prima instanta a inlaturat ca nesincera declaratia mamei inculpatului avand in vedere toate demersurile intreprinse de ea pentru aplanarea conflictului dintre parti, existand suspiciuni in cauza ca declaratia sa este partinitoare pentru inculpat;
- din cauza modului in care a agresat partea vatamata prin lovituri repetate cu picioarele in zona abdominala, inculpatul ar fi trebuit sa prevada rezultatul actiunilor sale, actionand astfel cu intentie indirecta neurmarind in principal cauzarea unei stari de infirmitate partii vatamate; intentia (chiar indirecta) este forma de vinovatie necesara pentru a ne afla in prezenta infractiunii de vatamare corporala grava prev. de art.182 Cod penal;
- nu poate fi retinuta apararea inculpatului in sensul achitarii sale pe considerentul ca nu ar fi savarsit fapta retinuta in acuzarea sa, deoarece declaratia acestuia in sensul ca a avut doar simple discutii cu partea vatamata si sotia acestuia fara sa fi avut altercatii fizice nu se coroboreaza cu nici o alta proba din dosar care a fost avuta in vedere de instanta la determinarea starii de fapt; imprejurarea ca partea vatamata a reusit sa se deplaseze singur pana in centrul satului unde s-a prabusit , nu echivaleaza cu faptul ca nu a fost lovit de inculpat;
- nici un act medical depus la dosar nu releva imprejurarea ca pana la momentul incidentului partea vatamata ar fi avut probleme din punct de vedere medical cu splina, ci cu ficatul;
- pedeapsa aplicata inculpatului precum si modalitatea de executare a acesteia au fost corect determinate de prima instanta, care a tinut cont de dispozitiile art.72 Cod penal , de faptul ca inculpatul se afla la primul contact cu legea penala, apreciind ca termenul de incercare stabilit este corespunzator reeducarii inculpatului, care are o varsta relativ tanara si reaprecierii de catre acesta a valorilor esentiale ale societatii.
- daunele materiale acordate partii vatamate au fost stabilite conform declaratiilor martorilor audiati in cauza si sunt corespunzatoare perioadelor in care partea vatamata nu a putut lucra in gospodaria proprie si a fost nevoita sa plateasca alte persoane pentru muncile obisnuite;
- desi partea vatamata s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 49.000 lei daune morale, in mod temeinic prima instanta i-a acordat doar suma de 15.000 lei, suma suficienta pentru a acoperi suferintele fizice si psihice la care a fost supus atat in momentul agresiunii cat si pe durata zilelor de ingrijiri medicale; infirmitatea permanenta provocata de extirparea splinei nu o impiedica pe partea vatamata sa duca in continuare o viata normala, nu i-a creat un handicap fizic sau psihic grav, ci a determinat doar un anumit caracter de temporizare a activitatilor cotidiene si de evitare a abuzurilor de orice fel;
- nu se impune majorarea daunelor materiale (deoarece diferenta pana la suma de 1000 lei cu care s-a constituit parte civila nu a fost dovedita ) si nici a daunelor morale ;
- referitor la apararea inculpatului in fata instantei de apel, asa cum rezulta si din actele dosarului, aceasta a fost asigurata de avocat din oficiu in conditiile in care avocatul ales al inculpatului a lipsit la toate termenele de judecata, fara sa asigure substituirea si in conditiile in care i s-a adus la cunostinta prin adresa dispozitiile art.171 alin.4/1 Cod procedura penala;
- cererea de repunere pe rol a cauzei a fost depusa la instanta, prin fax, in data de 30.06.2008 la ora 15,11, dupa pronuntarea hotararii si dupa ce solutia a fost trecuta in condica de sedinta si in ECRIS; de altfel cererea a fost inregistrata cu data de 01.07.2008 atunci cand a fost introdusa in circuitul documentelor in cadrul instantei si a fost depusa la dosarul cauzei in data de 02.07.2008;
- imposibilitatea prezentarii avocatului ales la termenul din 24.06.2008 trebuia sa fie semnalata instantei de judecata in conditiile in care adeverinta medicala eliberata poarta data de 23.06.2008 si putea fi trimisa prin fax in timp util, asa cum a fost trimisa si dupa momentul pronuntarii hotararii;
- in aceste conditii, fiind sosita la dosar dupa pronuntarea hotararii, cererea de repunere pe rol nu mai poate fi analizata de catre instanta de apel si nu mai poate fi avizata favorabil.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs, in termenul legal, partea civila L.A. si inculpatul B.A.
Partea civila L.A. a criticat decizia tribunalului sub aspectul laturii penale si al laturii civile a cauzei, invocand cazul de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 14 Cod procedura penala si solicitand majorarea pedepsei aplicate inculpatului precum si majorarea despagubirilor acordate, atat in ceea ce priveste daunele materiale cat si in ceea ce priveste daunele morale.
In motivarea recursului, partea civila a aratat ca inculpatul a avut o atitudine nesincera, a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, in faza de urmarire penala acesta a fost plecat din tara si s-a sustras urmarii penale. Probele administrate in cauza au pus in evidenta contrariul celor sustinute de inculpat. In cursul urmarii penale inculpatul a fost testat cu aparatul poligraf, concluzia la care s-a ajuns fiind aceea ca inculpatul a avut o atitudine nesincera si un comportament simulat. Din cele prezentate reiese clar vinovatia inculpatului, atitudinea acestuia atat in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata indreptatind solicitarea de majorare a pedepsei raportat la art. 72 Cod penal.
S-a mai sustinut ca latura civila a cauzei a fost dovedita, sens in care in temeiul art. 998 si urmatoarele din Codul Civil se solicita sa fie admisa asa cum a fost formulata la instanta de fond acea constituire de parte civila. Partea civila a suferit un prejudiciu atat material, cat si moral si fizic. In urma acestei agresiuni partea civila a ramas cu o infirmitate permanenta si, asa cum rezulta din certificatul medico - legal, viata i-a fost pusa in primejdie. Din probele administrate, inscrisurile de la dosar, martorii audiati, rezulta ca partea civila a efectuat anumite cheltuieli cu gospodaria, in urma agresiuni nu mai este acelasi om, nu mai este un om bun la gospodarie, a fost pus in situatia de a-si angaja oamenii care sa-1 ajute in gospodarie.
Inculpatul B.A. a invocat cazul de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 6 Cod procedura penala si a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brasov, sustinand ca i s-a incalcat dreptul la aparare a inculpatului. Atunci cand cauza a fost judecata in fata Tribunalului Brasov, era depusa pentru acel termen din partea aparatorului ales o cerere de amanare a judecarii cauzei, motivata in mod corespunzator, cu toate acestea Tribunalul Brasov a dispus desemnarea unui aparator din oficiu in prezenta caruia s-a si judecat apelul.
Recursurile nu sunt fondate.
Recurentul parte civila L.A. a invocat cazul de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 14 Cod procedura penala. Acest caz de casare este incident insa numai cu privire la pedepsele gresit individualizate.
Se constata ca instanta de fond si cea de apel au facut o justa aplicare a criteriilor prevazute de art. 72 Cod penal.
La stabilirea pedepsei pentru fapta comisa de inculpatul B.A. s-a tinut seama de dispozitiile partii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsa prevazute de textul legale incriminator, de gradul concret de pericol social al faptei savarsite, precum si de circumstantele personale ale inculpatului.
Nu se impune redozarea pedepsei aplicate inculpatului de instanta de fond si mentinuta de instanta de apel, in sensul majorarii cuantumului ei. Aplicarea unei pedepse mai mari nu ar fi de natura a asigura intr-o mai buna masura realizarea scopului preventiv al pedepsei prevazut de art. 52 Cod penal si nici a functiilor educativa si sanctionatorie ale acesteia.
Faptul ca inculpatul B.A.nu a recunoscut comiterea infractiunii ce i se imputa a fost luat in considerare in procesul de individualizare judiciara a pedepsei, dar se impune a fi evaluat in contextul tuturor elementelor prevazute de art. 72 Cod penal.
Referitor la criticile formulate de recurentul parte civila L.A. privind cuantumul despagubirilor civile, consideram ca aceste critici nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 14 Cod procedura penala, invocat de recurent.
In cuprinsul textului legal ce consacra acest caz de casare se face referire in mod expres la prevederile art. 72 Cod penal (criteriile generale de individualizare judiciara a pedepsei) si la limitele de pedeapsa prevazute de textele legale incriminatoare. In consecinta, acest caz de casare nu poate avea aplicabilitate in ceea ce priveste latura civila a cauzei, vizand numai latura penala.
In egala masura, aceste critici nu pot fi analizate - in opinia curtii - nici din perspectiva cazului de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 18 Cod procedura penala ("cand s-a comis o eroare grava de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de achitare sau de condamnare").
Acest din urma caz de casare ar putea fi aplicabil in privinta laturii civile a cauzei numai in situatiile in care instanta de fond (sau cea de apel) nu a acordat deloc despagubiri desi se impunea acordarea lor in raport de starea de fapt si de materialul probator din dosar, ori a acordat aceste despagubiri desi se impunea respingerea actiunii civile in totalitate.
In speta de fata actiunea civila alaturata celei penale a fost admisa in parte, recurentul parte civila contestand doar cuantumul daunelor materiale si morale.
De principiu, cererea de reapreciere a cuantumului despagubirilor nu poate face obiectul recursului (cand este prevazuta si calea de atac a apelului) deoarece nu se regaseste intre cazurile de casare prevazute de lege, constituind o chestiune de fapt, care ramane numai atributul instantelor de fond. Aceasta, desigur, in contextul actual al reglementarii legale a caii de atac a recursului.
Trebuie amintit si faptul ca prin decizia nr. 28/2.06.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii s-a stabilit ca judecarea recursurilor declarate cu privire la latura civila impotriva deciziilor pronuntate in apel se va face in conformitate cu dispozitiile art. 3859 alin. 2 Cod procedura penala, cazurile de casare urmand a fi analizate in concret, in functie de modul de rezolvare a laturii civile.
Exista intr-adevar cazuri de casare - cum ar fi cele de la punctele 1-12, 16, 17, 18 si 19 din alin. 1 al art. 3859 Cod procedura penala - care sunt susceptibile de a prezenta relevanta vadita in ceea ce priveste interesele de fond ale partii civile.
In prezenta cauza nu sunt insa incidente astfel de cazuri de casare si nici motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 Cod procedura civila ce ar putea fi luate in considerare - dupa cum rezulta din considerentele deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie mentionata mai sus - in mod conjugat cu cele prevazute de alin. 1 al art. 3859 Cod procedura penala.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul B.A., se constata cu usurinta faptul ca nu corespunde adevarului sustinerea acestuia in sensul ca atunci cand cauza a fost judecata in fata Tribunalului Brasov era depusa pentru acel termen din partea aparatorului ales o cerere motivata de amanare a judecarii cauzei.
In realitate, pentru termenul de judecata din data de 24.06.2008 nici inculpatul si nici aparatorul sau nu au depus vreo cerere de amanare (motivata sau nu).
Cererea de repunere pe rol a cauzei a fost depusa la Tribunalul Brasov prin fax in data de 30.06.2008 la ora 15,11, dupa pronuntarea hotararii in apel. Imposibilitatea prezentarii avocatului ales al inculpatului la termenul din 24.06.2008 trebuia sa fie semnalata instantei de apel inainte de termenul de judecata, in conditiile in care adeverinta medicala eliberata poarta data de 23.06.2008 si putea fi trimisa prin fax in timp util.
Mai mult, lipsa de diligenta a inculpatului si in special a aparatorului ales al acestuia este evidentiata de faptul ca cererea de repunere pe rol a cauzei, insotita de adeverinta medicala emisa la data de 23.06.2008, nu a fost trimisa instantei de apel nici macar in intervalul 24.06.2008 - 30.06.2008 (data pentru care se amanase pronuntarea), ci numai aproape de sfarsitul programului de lucru in data de 30.06.2008.
In aceasta situatie, fiind sosita la dosar dupa pronuntarea hotararii, cererea de repunere pe rol nu mai poate fi luata in considerare de tribunal.
De altfel, instanta de apel a procedat conform dispozitiilor art. 171 alin. 41 Cod procedura penala si a trecut la judecarea cauzei in prezenta aparatorului desemnat din oficiu pentru inculpat, care a si pus concluzii pertinente in cauza.
Se constata asadar ca judecata in apel nu a avut loc in lipsa aparatorului inculpatului, iar inculpatului nu i-a fost incalcat in niciun fel dreptul la aparare.
Avand in vedere toate aceste considerente, curtea, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea civila L.A. si inculpatul B.A. impotriva deciziei penale nr. 159/A/30.06.2008 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. 1157/226/2007, pe care a mentinut-o.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala recurentul-parte civila si recurentul-inculpat au fost obligati sa plateasca statului suma de cate 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Decizia nr. 420/R/ 22 iunie 2009 - Sectia penala