Ocrotire minor. Competenta jurisdictionala a instantelor romane.
Din actele dosarului rezulta ca minorul T.B. este cetatean roman, nasterea fiind inregistrata in registrul starii civile al Ambasadei Romane din B.
Urmeaza ca prin prisma dispozitiilor art.26,27 din Tratatul incheiat la 15.10.1960 intre Republica Populara Romana si Republica Populara Federativa Iugoslavia, instantele romane sunt competente sa judece prezentul litigiu iar legea aplicabila este legea romana ana odata ce minorul este cetatean roman.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 1/04 ianuarie 2010
Prin sentinta civila nr. 2328/2008 pronuntata de Judecatoria Hunedoara in dosar nr. 2188/243/2008, a fost respinsa cererea formulata de reclamanta C.J.E. (nascuta B.), impotriva paratului T.Z., avand ca obiect decaderea din drepturile parintesti si incredintarea minorului T.B., nascut la data de 07.05.1994.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin actiunea civila dedusa judecatii reclamanta C.J.E. (nascuta B.), avand dubla cetatenie, romana si cipriota, domiciliata in Limassol - Cipru si rezidenta in Romania, a solicitat prin mandatar, in contradictoriu cu paratul T.Z., cetatean sarb, domiciliat in P.- Serbia, ca prin hotararea ce se va pronunta:
Sa se dispuna decaderea paratului din drepturile parintesti pe care le are asupra minorului T.B.
Sa se instituie in favoarea reclamantei un drept de tutela exclusiva asupra minorului T.B.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca din relatia avuta cu paratul in afara casatoriei, a rezultat minorul T.B., nascut la data de 07.05.1994 in P.- Serbia.
In data de 29.01.1996, paratul a alungat reclamanta de la domiciliul comun din Serbia, motiv pentru care cei doi s-au stabilit in Romania.
De la aceeasi data paratul nu s-a mai interesat de minor si nu a contribuit in nici un mod la cresterea si educarea acestuia. Se precizeaza totodata ca in intervalul de timp de la nasterea minorului si pana la intoarcerea definitiva in Romania, paratul a refuzat oficializarea legaturii partilor, marginindu-se doar sa recunoasca paternitatea minorului.
In anul 1999, reclamanta s-a casatorit cu cetateanul cipriot C.G., iar minorul se afla in ingrijirea lor exclusiva in Limassol - Cipru.
Mentinerea drepturilor parintesti ale paratului fata de minor in atari conditii se sustine ca este lipsita de sens si de natura sa provoace mari neajunsuri minorului intrucat de fiecare data cand doreste sa calatoreasca in strainatate cu fiul sau, reclamanta are nevoie de acordul paratului, minorul nu poate beneficia de drepturile acordate de statul cipriot si nici nu poate fi adoptat de catre actualul sot al reclamantei, care doreste acest lucru.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 109 din Codul Familiei Roman.
La termenul de judecata din data de 30.09.2008, instanta a ridicat din oficiu si a admis ca intemeiata exceptia necompetentei jurisdictionale, respingand cererea ca nefiind de competenta jurisdictiei romane.
In motivarea solutiei s-a aratat ca potrivit art. 11 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, "starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala".
Legea nationala fiind, potrivit art. 28 din lege, legea de la data nasterii copilului minor, s-a apreciat ca instanta romana nu este competenta a judeca actiunea, intrucat minorul T.B. s-a nascut in Serbia.
In drept a fost retinuta incidenta art. 157, 11 si 12 din Legea nr. 105/1992, art. 137, 158-159 Cod procedura civila.
Impotriva sentintei civile nr. 2328/2008 a Judecatoriei Hunedoara a declarat apel in termen reclamanta C.J.E. aducandu-i critici de nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel s-a aratat in esenta ca in mod gresit judecatorul fondului a apreciat ca actiunea nu este de competenta instantelor romane, odata ce atat reclamanta cat si minorul sunt cetateni romani.
Pe fondul cauzei reclamanta a sustinut ca exista un dezinteres manifest al paratului fata de minor, care ar fi impus o solutie de admitere a actiunii.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 282-298 Cod procedura civila.
Prin decizia civila nr. 76/A/2009 Tribunalul Hunedoara - sectia civila a respins ca nefondat apelul reclamantei.
In considerentele deciziei, tribunalul a retinut urmatoarele:
Minorul T.B., nascut la 07.05.1994 la Belgrad, are ca parinti pe reclamanta apelanta B.J.E., cetatean roman si pe paratul T.Z.
Parintii minorului nu au fost casatoriti, iar tatal, paratul intimat, are cetatenie sarba.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala, cu exceptia cazurilor in care, prin dispozitii speciale, nu se prevede altfel, iar potrivit dispozitiilor art. 28 din acelasi act normativ, legea nationala a minorului este cea de la data nasterii, anume legea nationala sarba.
In consecinta, legea aplicabila in cauza este legea straina, astfel ca in mod justificat, procedand la verificarea din oficiu a competentei sale de a solutiona raportul de drept international privat dedus judecatii in cauza de fata - obligatie instituita prin dispozitiile art. 157 din Legea nr. 105/1992 in sarcina instantei - aceasta a constatat ca nu este competenta in solutionarea litigiului si a respins cererea ca nefiind de competenta instantelor romane.
Impotriva deciziei civile nr. 76/A/2008 a Tribunalului Hunedoara - sectia civila a declarat recurs in termen reclamanta C.E., prin mandatar, solicitand casarea acesteia.
Recursul nu a fost motivat in drept.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea a constatat ca instantele de fond si apel au facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale in materie, solutionand procesul fara a intra in cercetarea fondului, fapt care atrage casarea hotararilor in conditiile art. 312 alin. 5 Cod procedura civila.
Din actele dosarului rezulta ca, in speta, ne gasim in prezenta unui raport juridic de dreptul familiei, care face obiectul dreptului international privat, elementele de extraneitate fiind date de cetatenia si domiciliul paratului.
Pentru determinarea competentei se aplica principiul conform caruia tratatul international primeaza fata de legea interna.
In acest sens, art. 10 din Legea nr. 105/1992 prevede ca dispozitiile acestei legi sunt aplicabile in masura in care conventiile internationale la care Romania este parte nu stabilesc o alta reglementare.
Urmeaza ca, in aplicarea art. 10, 157 din Legea nr. 105/1992, instanta ar fi trebuit sa verifice in prealabil daca intre Romania si Serbia exista un tratat international bilateral care sa contina norme aplicabile raportului juridic, odata ce paratul este cetatean sarb, domiciliat in Serbia, iar minorul s-a nascut pe teritoriul acestei tari.
Din examinarea Tratatului incheiat la 15.10.1960 intre Republica Populara Romana si Republica Populara Federativa Iugoslavia, privind asistenta juridica, ratificat prin Decretul nr. 24/1961 publicat in Buletinul Oficial nr. 6/1961, in vigoare in relatiile cu Serbia si Muntenegru ca urmare a declaratiei de succesiune, rezulta ca raportului juridic dedus judecatii ii sunt aplicabile dispozitiile art. 26 si 27 privitoare la raporturile dintre parinti si copii, din capitolul 3 care reglementeaza statutul personal.
Conform art. 26 din Tratat:
"Raporturile juridice dintre parinti si copii, precum si stabilirea, contestarea si tagaduirea paternitatii ori stabilirea sau contestarea maternitatii se reglementeaza potrivit legii acelei parti contractante al carei cetatean este copilul", iar potrivit art. 27 pct. 1 din Tratat: "Pentru rezolvarea cauzelor mentionate la articolul 26, sunt competente instantele partii contractante al carei cetatean este copilul."
Din actele dosarului rezulta in mod cert ca minorul T.B. este cetatean roman, nasterea sa fiind inregistrata sub nr. 04/01.06.1994 in registrul starii civile al Ambasadei Romaniei din Belgrad .
Urmeaza ca prin prisma dispozitiilor art. 26, 27 din tratat, instantele romane sunt competente sa judece prezentul litigiu iar legea aplicabila este legea romaneasca, odata ce minorul este cetatean roman.
Chiar pe taramul Legii nr. 105/1992, instantele romane sunt competente sa solutioneze prezentul litigiu.
Legea nr. 105/1992 contine o sectiune speciala "competenta jurisdictionala" (art. 148-157), care determina instanta competenta, restul dispozitiilor invocate, respectiv art. 11, 28, reglementand aspecte de ordin material privitoare la legea aplicabila.
Cu alte cuvinte, nu trebuie confundata competenta jurisdictionala, care determina competenta instantei romane sau straine, cu competenta legislativa, care presupune aplicarea legii romane sau straine.
Determinarea legii aplicabile nu atrage in dreptul international privat si determinarea competentei jurisdictionale.
In speta, competenta jurisdictionala a instantelor romane ar fi fost atrasa, in lipsa tratatului international, de prevederile art. 150 pct. 2 din Legea nr. 105/1992, potrivit carora "instantele romane sunt, de asemenea, competente sa judece procese referitoare la ocrotirea minorului sau interzisului cetatean roman cu domiciliul in strainatate".
In privinta legii aplicabile, art. 28 din Legea nr. 105/1992 arata ca ocrotirea parinteasca a copilului din afara casatoriei este supusa legii nationale de la data nasterii, care in cazul cetatenilor romani este potrivit art. 12, legea romana, chiar si cand persoana ar avea si o alta cetatenie.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, constatand ca in speta instantele de fond si apel au facut o gresita aplicare a prevederilor art. 157 din Legea nr. 105/1992, atunci cand au respins cererea ca nefiind de competenta instantelor romane, nesolutionand in acest mod fondul cauzei, va admite in temeiul art. 312 alin. 1, 2, 5 Cod procedura civila recursul reclamantei C.J.E., va casa decizia civila nr. 76/A/2009 a Tribunalului Hunedoara, precum si sentinta civila nr. 2328/2008 a Judecatoriei Hunedoara si va trimite cauza spre rejudecare instantei de fond.