ANGAJAREA RASPUNDERII SOLIDARE A PERSOANELOR FIZICE SI JURIDICE CU DEBITORUL DECLARAT INSOLVABIL IN CONDITIILE ART. 27 DIN O.G. 92 /2003
Decizia civila nr. 493 din 14 mai 2009
Prin cererea adresata Tribunalului Bacau – Sectia Comerciala si Contencios Administrativ si inregistrata sub nr. 5312/110/2008, reclamanta SC G. SRL, P.I. si P.R. au chemat in judecata pe paratele Administratia Finantelor Publice Bacau si Activitatea Fiscala din cadrul Administratiei Finantelor Publice Bacau, solicitand anularea Decizie nr. 21/18.06.2008 (prin care s-a dispus angajarea raspunderii solidare a reclamantilor cu debitoarea SC P. SRL) si a Deciziei nr. 25/14.07.2008, prin care s-a respins contestatia reclamantilor formulata pe cale administrativa. Reclamantii au aratat ca deciziile atacate sunt nelegale si netemeinice pentru urmatoarele motive :
- Prin actul aditional nr. 133/17.07.2007 a incetat calitatea de asociati si administratori ai societatii P. SRL pentru reclamantii P.I. si P.R.;
- Instrainarea, la data de 1.11.2005 a unui autocar catre SC G. SRL reprezinta un act obisnuit de comert, care nu are legatura cu starea de insolventa a SC P. SRL, ce a intervenit dupa trei ani; in aceleasi conditii a avut loc si instrainarea autobuzului „Volvo” catre o societate din Iasi;
- Nu s-a dovedit reaua-credinta a reclamantilor P.I. si P.R. si nu s-au dovedit conditiile prevazute de lege pentru angajarea raspunderii solidare a reclamantilor.
Prin sentinta civila nr. 561/5.11.2008, pronuntata in dosarul nr. 5312/110/2008, Tribunalul Bacau a respins actiunea reclamantilor ca nefondata, in considerarea urmatoarelor aspecte :
SC P. SRL a fost infiintata in anul 1994 si a avut ca asociati si administratori reclamantii P.I. si P.R. pana la data de 17.07.2007, cand ambii asociati au cesionat partile sociale tertului L.D.I.
In anul 2000 s-a infiintat o alta societate, SC G. SRL La data de 19.02.2004 asociati si administratori ai acesteia devin reclamantii P.I. si P.R., care din luna august 2005 devin si salariati, dar societatea noua preia si un numar de trei angajati ai SC P. SRL.
Totodata o parte din bunurile SC P. SRL au fost preluate de SC G. SRL.
De asemenea, se mai retine ca SC P. SRL a instrainat doua mijloace de transport, respectiv un autocar si un autobuz aceleiasi societati SC G. SRL, la un pret modic si ca, din sumele obtinute nu s-au achitat creantele bugetare stabilite anterior si pentru care se emisesera somatii inca de la data de 12.06.2007 (nr. 114389).
La data de 27.05.2008 s-a declarat starea de insolvabilitate a SC P. SRL, iar prin Decizia nr. 21/18.06.2008 s-a stabilit angajarea raspunderii solidare a reclamantilor persoane fizice cu persoana juridica SC G. SRL impreuna cu debitoarea SC P. SRL pentru suma de 71.271 lei.
Decizia a fost contestata in termen legal iar prin decizia nr. 25/14.07.2008 s-a respins contestatia.
Chestiunea de drept dedusa judecatii, in opinia instantei de fond, este aceea daca in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 27 alin. 1 lit. a si b coroborate cu art. 28 din Codul de procedura fiscala.
Cu privire la persoana juridica SC G. SRL, datorita faptului ca are aceeasi asociati si administratori ca si debitoarea SC P. SRL, s-a stabilit ca este evident ca a controlat activitatea celei din urma, desfasurand aceeasi activitate de transport persoane, iar un numar de trei salariati impreuna cu cei doi administratori salariati au fost preluati de la debitoare.
S-a constatat, ca urmare, ca in mod corect s-a stabilit raspunderea solidara conform art. 27 alin. 2 Cod procedura fiscala.
Cu privire la persoanele fizice, s-a constatat ca au provocat starea de insolvabilitate prin vanzarea bunurilor si incetarea raporturilor de munca pentru angajati, in acest fel societatea nemaiputand desfasura obiectul de activitate in vederea realizarii de venit pentru achitarea obligatiilor bugetare.
S-a apreciat ca lipsit de relevanta faptul ca ulterior provocarii insolventei cei doi reclamanti au cesionat partile sociale, deoarece faptele analizate se circumscriu perioadei in care acestia au administrat societatea.
Avand in vedere ca ambii reclamanti erau concomitent administratori si asociati la ambele societati, cunoscand ca debitoarea SC P. SRL avea obligatii bugetare de indeplinit, tribunalul a retinut reaua credinta a acestora in instrainarea bunurilor debitoarei.
Instanta de fond a considerat ca nu se impune a analiza „incertitudinea” obligatiilor fiscale, deoarece debitoarea SC P. SRL nu a atacat decizia de impunere si nici somatiile ulterioare pe calea contestatiei la executare desi putea sa o faca.
Pentru toate aceste considerente a fost respinsa intreaga actiune ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii P.I., P.R. si SC G. SRL Bacau, pentru urmatoarele motive :
1. – Instanta de fond nu a analizat motivele contestatiei referitoare la nelegalitatea declararii insolvabilitatii SC P. SRL, in sensul ca recurentilor-reclamanti nu li s-a comunicat procesul-verbal de declarare a insolvabilitatii si actele ce au stat la baza acestuia, astfel ca nu au avut posibilitatea de a-si formula aparari pe acest aspect;
Recurentii sustin ca procesul-verbal de declarare a insolvabilitatii este lovit de nulitate, ceea ce ar atrage anularea actelor administrative contestate si ca aceste aparari se impuneau a fi examinate de tribunal.
2. – Instanta de fond a retinut o situatie de fapt neconforma cu realitatea, atat in ce priveste numarul de angajati preluati de SC G. de la SC P. SRL, cat si in ce priveste bunurile preluate de la debitoare.
De asemenea, sustin recurentii, instanta de fond face grave confuzii atunci cand se refera la provocarea insolventei SC P., atata vreme cat in actele administrative se face referire la insolvabilitatea societatii.
Curtea a dispus completarea probatoriului cu acte, fiind depuse la dosar precizari din partea intimatei-parate Administratia Finantelor Publice Bacau, cu privire la valoarea bunurilor SC P. SRL, precum si fisa sintetica privind obligatiile de plata ale societatii si acte privind bunurile societatii.
Analizand sentinta recurata, sub aspectul criticilor formulate, in raport de dispozitiile legale aplicabile, curtea a constatat neintemeiat recursul de fata, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse :
1. Referitor la primul motiv de recurs, curtea constata ca, intr-adevar, prima instanta nu a examinat apararile reclamantilor din completarea la actiune, care vizau nelegalitatea declararii starii de insolvabilitate a SC P. SRL
Curtea are in vedere faptul ca aspectele mentionate in completarea la actiune (f. 115 dosar fond) nu constituie cereri noi, ci argumente pentru care se solicita admiterea actiunii, astfel ca respectivele aparari pot fi examinate de instanta de recurs.
Se retine astfel ca reclamantii au sustinut ca procesul-verbal nr. 49433/27.05.2008, prin care s-a declarat insolvabilitatea SC P. SRL mentioneaza un temei juridic gresit, ca exista o incertitudine cu privire la cuantumul obligatiilor fiscale neachitate de catre debitoare, ca exista neconcordante intre constatarile din procesul-verbal si concluziile acestuia in ce priveste bunurile urmaribile si valoarea creantelor, ca verificarile organului fiscal, privind situatia bunurilor societatii a fost superficiala, nefiind clar daca debitoarea se afla in situatia de a nu detine deloc bunuri si venituri urmaribile sau in situatia de a detine bunuri si venituri cu valoare mai mica decat cuantumul creantei.
Curtea constata ca in ce priveste temeiul juridic indicat in procesul-verbal nr. 49433/27.05.2008, in preambulul acestui act se mentioneaza ca starea de insolvabilitate s-a constatat in baza prevederilor art. 176 din O.G. nr. 92/2003.
De asemeni, in cuprinsul procesului-verbal se arata ca debitorul este declarat insolvabil intrucat valoarea bunurilor si veniturilor acestuia este mai mica decat valoarea obligatiilor fiscale neachitate. Este adevarat ca in precizarile facute in fata instantei de recurs Administratia Finantelor Publice Bacau arata ca societatea debitoare nu figureaza cu bunuri mobile si imobile (aratandu-se insa ca anterior societatea a figurat cu bunuri mobile), in acelasi sens fiind si probele depuse la dosar in recurs, respectiv adresele de la filele 57 – 65, din care rezulta ca debitoarea nu figureaza in evidentele fiscale cu bunuri mobile si imobile si nu are disponibil in conturile bancare.
Aceste neconcordante, insa, nu sunt de natura sa atraga nulitatea procesului-verbal nr. 49433/2008, fiind o chestiune ce tine de obligatiile organului fiscal, de evidentiere si executare a creantelor.
In ce priveste cuantumul obligatiilor fiscale neachitate de catre debitoare, acesta a fost stabilit in procesul-verbal ca fiind de 71.271 lei, suma care se regaseste si in decizia nr. 21/18.06.2008, privind angajarea raspunderii solidare a reclamantilor. Este adevarat ca in referatul nr. 46601/18.04.2008, ce a stat la baza procesului-verbal nr. 49433/2008 se mentioneaza valoarea debitului ca fiind de 70.273 lei, dar cresterea acestei sume se explica prin adaugarea accesoriilor fiscale pentru perioada ce a trecut pana la incheierea procesului-verbal de insolvabilitate.
2. In ce priveste situatia de fapt retinuta de prima instanta, curtea constata ca sustinerile recurentilor-reclamanti sunt neintemeiate.
Din adresa nr. 248512/4.04.2008 emisa de Primaria Municipiului Bacau – Directia de Impozite si Taxe Locale rezulta ca SC P. SRL a detinut, in perioada 2005 – 2007 doar doua mijloace de transport: un autobuz marca „Droegmoeller” si un autobuz marca „Volvo”. La data de 28.01.2005, societatea P., administrata de recurentii - reclamanti P.I. si R. au instrainat autobuzul marca "Volvo" catre o alta societate.
La data de 01 noiembrie 2005, societatea, prin aceiasi administratori, a instrainat autobuzul marca "Droegmoeler" catre SC G. SRL (avand ca asociati si administratori pe P.I. si R.), in conditiile in care acesta era singurul mijloc de transport care i-ar fi permis SC P. sa-si desfasoare activitatea, conform obiectului sau de activitate, respectiv - "transporturi terestre de calatori".
Coroborand aceste aspecte cu faptul ca SC G. SRL avea acelasi obiect de activitate (transport persoane) cu societatea debitoare, instanta de fond a stabilit in mod corect ca reclamantii au instrainat bunurile debitoarei cu rea - credinta, provocandu-i astfel insolvabilitatea.
Corecte sunt consideratiile instantei de fond si in ceea ce priveste preluarea personalului SC P. de catre SC G. SRL
Cu fisele fiscale depuse la filele 68 - 79 dosar fond s-a facut dovada ca in luna august 2005 S.C.G a preluat 3 salariati de la SC P. SRL
Desi recurentii - reclamanti au sustinut ca, sub acest aspect nu ar fi indeplinita conditiile prevazute de art. 27 al. (2) lit. (c) din O.G. 92/2003, nu se sustine ca SC P. ar mai fi avut si alti angajati, in afara de cei trei preluati de S.C.G. si nu se dovedeste o atare situatie.
Faptul ca unul din angajati ar fi plecat ulterior de la S.C.G., sau ca aceasta societate avea mai multi salariati - constituie aspecte care nu au relevanta in cauza, esential fiind faptul ca SC G. a avut raporturi de serviciu cu cel putin jumatate din angajatii debitoarei, aspect ce a contribuit la insolvabilitatea acestuia.
In ce priveste ultimul motiv invocat de recurenti, legat de faptul ca instanta de fond face referire, in motivarea sentintei, la "insolventa" SC P. SRL, curtea constata ca este vorba de o simpla eroare de exprimare.
Din continutul hotararii rezulta in mod evident ca instanta de fond a avut in vedere starea de insolvabilitate a debitoarei si dispozitiile art. 27, 28 din O.G. nr. 92/2003.
Fata de considerentele expuse, curtea concluzioneaza in sensul ca motivele de recurs sunt nefondate.
Pe cale de consecinta, in raport de dispozitiile art. 312 al. (1) Cod procedura civila, recursul reclamantilor a fost respins ca nefondat.