14. Recurs impotriva unei hotarari de partajare a unor imobile aflate in indiviziune fortata. Conditiile ce ar putea justifica inlaturarea starii de coproprietate fortata; sarcina probei.
Cuprins pe materii: Drept civil; Drept procesual civil Legislatie relevanta: - art. 728 C.civil.
- art. 304 pct.9, 316 cu ref. la 294 s.u.C. pri. civ.
Incetarea indiviziunii fortate asupra spatiilor de utilitate comuna dintr-un imobil cu mai multe apartamente apartinand unor proprietari diferiti, nu poate surveni decat in situatia in care exista consimtamantul tuturor coproprietarilor ori s-au schimbat radical imprejurarile ce au generat crearea sa, respective s-a schimbat destinatia bunului aflat in coproprietate fortata.
Curtea de Apel Bacau, sectia civila, minori si familie, conflicte de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 617/19.05.2010
Prin S.civ. nr. 3621/23.09.2008 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosar 5868/279/2007, s-a admis actiunea formulata de reclamanta G.A. in contradictoriu cu paratii D.L. si D.C., avand ca obiect partaj judiciar si, in consecinta s-a dispus:
- iesirea din indiviziune a partilor fata de bunurile imobile codevalmase compuse din demisol (in valoare de 77.100 Ron), mansarda si pod (in valoare de 97.200 Ron), si casa scarii aferenta parterului (in valoare de 43.578 Ron) si etajului (in valoare de 51.112 Ron), situate in imobilul amplasat in Piatra Neamt, str. Stefan cel Mare;
- atribuirea demisolului reclamantei si a mansardei, podului si casei scarii aferente etajului paratilor;
- atribuirea unei cote de Vi partilor din casa scarii aferenta parterului;
- obligarea paratilor sa achite reclamantei sulta compensatorie in valoare de 35.606 Ron;
- obligarea paratilor sa achite reclamantei suma de 359,5 Ron cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca:
Imobilul situat in Piatra-Neamt, str. Stefan cel Mare, a fost edificat conform autorizatiei de construire din data de 18.aprilie.1959, de catre familiile A.C. - A.R. si A.L. - A.G. si a fost partajat de catre acestia, in cote egale, prin actul de partaj voluntar nr. 4511 din data de 30.octombrie.1971, pastrand in indiviziune demisolul, mansarda, podul si casa scarii in integralitatea ei.
Ulterior, dupa decesul lui A.L., sotia supravietuitoare a instrainat partea sa din imobil paratilor, incheind contractul de vanzare-cumparare nr. 3677 din 30.septembrie.1996, iar reclamanta a mostenit,in calitate de succesoare a parintilor sai (A.C. si A.R.) partea din imobil ramasa, astfel cum reiese din cuprinsul sentintei civile nr. 3342/ 2.10.2006 a Judecatoriei Piatra Neamt.
Din acel moment, partile din actualul litigiu au folosit separat apartamentele din imobil (reclamanta apartamentul situat la parterul casei iar paratii apartamentul de la etaj) si in indiviziune au folosit restul imobilului, compus din demisol, mansarda, pod, casa scarilor.
Conform actelor depuse la dosarul cauzei, partile au calitate de coindivizari pentru bunurile pe care de altfel le-au folosit in comun, insa fata de dispozitiile art. 728 C.civ., nu pot fi tinute a ramane in indiviziune, astfel ca avand in vedere si vointa partilor exprimata de sistare a proprietatii comune indivize existente, instanta a dispus incetarea acestei forme, cu retinerea unei cote egale asupra acestora.
La formarea loturilor, instanta a tinut cont de faptul ca singura modalitate de atribuire a bunurilor este cea in natura, prin raportare la amplasamentul apartamentelor ocupate de fiecare parte, urmand ca inegalitatea valorica a loturilor sa fie compensata prin plata sultei in baza dispozitiilor art. 742 C.civ.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel paratii, apel inregistrat pe rolul Tribunalului Neamt sub nr. 5868/279/2007; criticile formulate au vizat temeinicia solutiei date capatului de cerere privind partajarea casei scarilor de la etaj, apreciind ca aceasta operatiune nu poate avea loc atat timp cat regimul sau este de coproprietate fortata.
Prin D.civ. nr. 200/AC/l 1.11.2009 instanta de apel a respins apelul ca nefundat, retinandu-se in considerentele deciziei urmatoarele:
Din analiza variantelor de iesire din indiviziune realizate de catre expert, atat la instanta de fond, cat si in apel se constata ca imobilul este usor partajabil in natura, astfel cum a fost folosit din 1971 si pana in prezent.
Asa acum a retinut si instanta de fond, in conformitate cu dispozitiile art. 728- 729 Cod civil nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune, „diviziunea putand fi ceruta chiar cand unul sau mai multi dintre succesori au posedat parti separate din succesiune, daca nu a fost act de imparteala sau daca nu se opune prescriptia". Conform acestui principiu instanta in mod corect a constatat ca practic imobilul in litigiu a fost impartit ca urmare a partajului voluntar din 1971 in doua unitatii locative distincte, fiecare proprietar avand toate prerogativele dreptului de proprietate. Aceste prerogative nu pot fi exercitate in mod practic daca partile raman in indiviziune asupra unor parti din imobil, mai ales ca dupa anul 1990 cele doua unitati locative si-au realizat, dupa debransare, propria instalatie electrica si termica.
Instanta de apel a mai constatat ca doar prin iesirea din indiviziune conform variantei aleasa de instanta de fond, dreptul de proprietate asupra celor doua apartamente ce compun imobilul in litigiu, isi poate produce in intregime efectele juridice in cazul in care partile doresc instrainarea acestora, fiind o solutie legala, practica si de bun simt prin atribuirea cotei de V2 pentru fiecare parte din casa scari aferenta parterului.
Pe de alta parte, tribunalul a constatat ca sulta compensatorie la care au fost obligati parati sa plateasca reclamantei nu este atat de impovaratoare raportata Ia valoarea totala a imobilului care depaseste cu mult un miliard lei vechi.
In termen legal, timbrat adecvat cu timbru judiciar de 5 lei si taxa timbru de 1317 lei si motivat, impotriva acestei solutii s-a declarat recurs de catre parati, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 5868/279/2007.
Criticile formulate au vizat, in esenta, urmatoarele:
- gresita partajare a unor bunuri care prin constructie si prin natura lor sunt intr-o indiviziune fortata si perpetua, respectiv casa scarii.
- supraevaluarea bunurile partajate de catre un expert binevoitor reclamantei care nu a tinut seama de vechimea si uzura imobilului, de amplasarea sa la aproximativ 100 m de str. Stefan cel Mare si de faptul ca accesul se face pe o alee ingusta folosita de mai multi proprietari; nededucerea din valoarea mansardei a imbunatatirilor aduse de ei la nivelul anului 1977 de aprox. 7.000 lei si pentru care au adus acte in fata instantei de fond.
Legal citata, intimata reclamanta, prin aparator a formulat concluzii orale si scrise in sensul respingerii recursului ca nefondat, justificat de faptul ca instantele au avut in vedere faptul ca nu foloseste casa scarii de la etaj fiind in etate si neavand interes a urca la etaj - folosind doar parterul si demisolul -, ca indiviziunea fortata nu se mai justifica dupa separarea proprietatilor sub aspect termic si electric, ca au fost prezenti la expertiza si au fost de acord cu lotizarea propusa, ca valoarea retinuta este reala si sustinuta de amplasarea imobilului si starea sa de intretinere.
Examinand recursul in raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de dispozitiile art. 304 pct. 8, 9 C.pr.civ., Curtea a constatat urmatoarele:
Criticile vizand evaluarea nu puteau fi primite ca temei al admiterii recursului justificat de faptul ca:
- nu s-au invocat ca si motiv de apel; fapt pentru care nu se putea sustine cu succes pentru prima data in recurs, fara incalcarea principiul dublului grad de jurisdictie si a regulii instituite de art. 316 cu ref. la 295 C.pr.civ.;
- nu constituie motiv de nelegalitate, ci de netemeinicie, deci excede analizei instantei de recurs conform art. 304 C.pr.civ.
Nici solicitarea deducerii valorii imbunatatirilor aduse mansardei nu putea fi admisa intrucat nu a existat o investire a instantei de fond cu un astfel de capat de cerere de catre parati si nici nu a fost invocat ca motiv de apel (art. 316 cu ref. la 294 C.pr.civ.).
Critica vizand partajarea unui spatiu aflat in indiviziune fortata - constituit de casa scarii aferente etajului -, a fost gasita ca fiind intemeiata, apreciindu-se ca solutia dispusa la fond, si mentinuta in apel, in legatura cu aceasta s-a intemeiat pe o aplicare gresita a legii (caz de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.); astfel, instantele au facut exclusiv aplicarea art. 728 C.civil, cu privire la toate bunurile supuse partajarii prin actiune, omitand faptul ca partile se aflau in coproprietate fortata asupra demisolului, casei scarii, podului si mansardei incepand cu anul 1971, anul cand autorii partilor au devenit proprietari exclusivi ai apartamentelor ce aveau calitatea de bunuri principale (parterul, respectiv etajul); ori daca pentru demisol, mansarda si pod nu a existat o opozitie a paratilor de a se dispune incetarea coproprietatii - situatie exclusiva in care practica instantelor a acceptat iesirea din indiviziune -, pentru casa scarii de la etaj opozitia a fost constanta pe parcursul procesului; Prin urmare, in acest caz nu se putea dispune iesirea din indiviziune prin atribuire in natura pur si simplu fara a se analiza daca opozitia paratilor era sau nu abuziva si daca se mai impunea sau nu mentinerea folosintei comune; ori, in cauza nici nu s-a invocat/dovedit/analizat ca atitudinea paratilor contravenea scopului avut in vedere de autorii fiecareia din parti din crearii coproprietatii fortate, si nici nu s-a examinat daca starea de coproprietate mai era utila sau nu (la fond au lipsit orice referiri la acest aspect, iar in apel s-au facut aprecieri numai in legatura cu casa scarii aferenta parterului), astfel incat oricare din aceste instante sa poata dispune o solutie in acord cu legea.
Reclamanta si-a intemeiat solicitarea pe faptul ca prin separarea termica si electrica a celor doua proprietati, nu se mai justifica pastrarea coproprietatii fortate; insa aceasta justificare putea fi retinuta numai pentru demisol, nu insa si pentru restul partilor din imobil aflate in coproprietate fortata.
Pentru casa scarii aferenta etajului, paratii au sustinut constant ca nu se poate sista starea de indiviziune fortata din moment ce reclamanta are in continuare obligatii in intretinerea acoperisului si, astfel, pastreaza si dreptul de a avea acces la pod (aspect necontestat de aceasta parte).
De altfel, prima instanta si-a insusit aceasta aparare din moment ce a primit concluziile expertului de neevaluare a podului cu propunerea de ramanere in indiviziune (fl. 73, 60 d. fond), iar reclamanta nu a formulat apel la solutia de atribuire formala (fara o determinare valorica ce ar fi influentat cuantumul sultei cuvenit reclamantei) a podului in lotul paratilor.
Prin urmare, atat timp cat in cauza nu s-a probat ca starea de coproprietate asupra scarii aferente etajului si mansardei nu mai era inca utila, nu se putea concluziona ca partajarea era oportuna.
Cum pentru solutia de partajare a casei scarii de la parter nu s-au formulat critici de catre nici una dintre parti, instanta de recurs nu va putea trece peste principiul disponibilitatii procesuale analizand legalitatea sa.
Fata de cele expuse, recursul a fost admis in limitele aratate - privind partajarea casei scarii aferenta etajului - cu consecinta modificarii in tot a deciziei recurate in sensul admiterii apelului, schimbarii in parte a sentintei cu consecinta inlaturarii de la partaj a acestui imobil, a rectificarii valorii masei de partaj, a valorii fiecarui lot atribuit in natura si a sultei cuvenite reclamantei.