Dispozitie emisa de Primarul general. cerere in anulare formulata de tert. competenta de solutionare

Deliberand asupra cauzei de fata retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 11.01.2011, pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila, sub nr. ….., ulterior precizata, reclamanta ….., in contradictoriu cu paratii ….. a solicitat constatarea nulitatii absolute a actului administrativ reprezentat de Dispozitia nr. …… emisa de catre Primarul General si a procesului-verbal de punere in posesie; rectificarea corespunzatoare a Cartii Funciare individuale nr……..
In motivarea actiunii s-a aratat ca imobilul situat in Bucuresti, strada ……. sector 5 a fost partajat, in sensul ca 3/7 din acesta a fost restituit paratei …… in baza Legii nr.10/2001, conform Dispozitiei nr. …… a Primarului General, iar cota de 4/7 apartine Statului Roman, in baza sentintei civile nr. …… pronuntata de Judecatoria sector 5 in dosarul nr……., ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr…… pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila.
Prin Dispozitia nr……. emisa de catre Primarul General, s-a solutionat dosarul intocmit in baza Notificarii nr. ….. privind solicitarea de restituire in natura a imobilului situat in Bucuresti…… si anume, Primarul General al Municipiului Bucuresti a dispus restituirea in natura a cotei de 4/7 din imobilul in cauza in proprietatea paratei ……, in temeiul dispozitiilor Legii nr. 10/2001.
Dispozitia nr…… a Primarului General a fost emisa cu incalcarea flagranta a dispozitiilor imperative prevazute de art.3 din Legea nr.10/2001, art. 1712 si art. 1716 Cod civil, art. 480 si art. 481 Cod civil, art. 136 din Constitutie, dispozitii a caror nesocotire este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului juridic.
S-a aratat ca, una din cauzele care atrage nulitatea absoluta a actului juridic, aplicabila si in speta de fata, o constituie valabilitatea obiectului actului juridic, care trebuie sa existe, sa se afle in circuitul civil, sa fie determinat sau determinabil, sa fie posibil si sa fie licit si moral, iar cand aceste conditii nu sunt respectate, obiectului actului juridic este lovit de nulitate absoluta.
Astfel, in cuprinsul dispozitiei atacate s-a mentionat ca partea indiviza de 4/7 din imobilul in cauza este libera, in sensul prevazut de dispozitiile art. 9 din Legea nr.10/2001, fapt care nu corespunde realitatii, intrucat, in baza sentintei civile nr……… pronuntata de Judecatoria sector 5 in dosarul nr……., ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr……. pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila, Statului Roman i s-a confirmat dreptul de proprietate pentru cota de 4/7 din imobilul in cauza, drept de proprietate intabulat prin incheierea nr. ……, avand numar cadastral …… si inscris in Cartea Funciara individuala cu nr. ……. in favoarea Statului Roman cu titlu de dezmembrare, partaj, proprietate la PII/1.
A aratat ca Statului Roman i-a fost intabulat acest drept de proprietate in baza unui titlu executoriu valabil reprezentat de sentinta civila nr…… pronuntata de Judecatoria sector 5 in dosarul nr. ……, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr……. pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila.
Totodata, reclamanta a apreciat aplicabile si dispozitiile art. 1716 Cod civil.
De asemenea, si cauza sau scopul actului juridic, acel element care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act atrage nulitatea absoluta a actului juridic prin neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 966 Cod civil.
Totodata, Primarul General a emis un act administrativ in frauda legii, intrucat Dispozitia data in temeiul Legii nr.10/2001 eludeaza normele imperative prevazute de dreptul civil, in dauna Statului Roman in calitate de terta persoana in acest raport juridic, in vederea realizarii unui folos injust, respectiv, incalcarea dreptului de proprietate asupra cotei de 4/7 din imobilul in litigiu.
O alta cauza de nulitate absoluta aplicabila situatiei de fata o reprezinta faptul ca actul juridic este savarsit in frauda legii, atunci cand anumite norme legale sunt folosite nu in scopul in care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative. Fiind o incercare de abatere a legii de la finalitatea ei, fraudarea legii constituie un abuz de drept, sanctionat (explicit sau implicit) printr-o serie de dispozitii legale (art. 1 si 3 din Decretul nr.31/1954, art. 1203 Cod civil, art. 723 Cod procedura civila).
In acest sens, s-a solicitat a se avea in vedere faptul ca niciunul dintre parati nu pot invoca, la emiterea dispozitiei nr. ……, necunoasterea situatiei juridice a imobilului restituit in natura paratei …….
Prin emiterea acestei dispozitii nelegale, reclamanta a considerat ca i-a fost incalcat dreptul de proprietate asupra cotei de 4/7 din acest imobil, drept care a fost dovedit prin punerea in executare a sentintei civile nr. ….. pronuntata de Judecatoria sector 5 in dosarul nr. …., ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr…….. pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila.
In concluzie, reclamanta a sustinut nulitatea dispozitiei si pe considerentul ca nu au fost indeplinite conditii imperative ale Legii nr.10/2001, cum ar fi calitatea de persoana indreptatita si lipsa cauzei la emiterea actului atacat, dar si intentia clara de fraudare a drepturilor sale, la care adauga o alta cauza de nulitate absoluta, respectiv incalcarea ordinii publice reglementata de art. 5 Cod civil potrivit caruia „nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. De asemenea, art. 968 prevede ca o cauza „este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice”. Asadar, vointa juridica trebuie sa respecte legile care intereseaza ordinea publica.
Pentru motivele mai sus prezentate, reclamanta a solicitat instantei constatarea nulitatii absolute a actului administrativ reprezentat de Dispozitia nr…… emisa de catre Primarul General si a procesului-verbal de punere in posesie, precum si rectificarea corespunzatoare a Cartii Funciare individuale nr. ……..
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 112 Cod procedura civila, Legea nr.10/2001, art. 3 din Legea nr. 10/2001, art. 1712 si art. 1716 Cod civil, art. 480 si art. 481 Cod civil, art. 5 Cod civil, art. 968 Cod civil, art. 3 Cod civil art. 44 din Constitutie, cu art. 21 din Constitutia Romaniei, art. 1 din Protocolul aditional la CEDO, art. 13 din Conventie.
Prin intampinarea formulata, paratul ……. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active si admiterea acestei exceptii, a invocat si exceptia inadmisibilitatii, cu consecinta respingerii actiunii ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa, ca lipsita de interes, iar in subsidiar, respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 115 si urmatoarele Cod procedura civila si cele ale Legii nr. 10/2001.
Prin intampinarea formulata, parata ……. a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bucuresti si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, considerand ca in cauza, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti este competenta a judeca pricina intrucat imobilul se afla situat pe raza sectorului 5 Bucuresti.
Prin sentinta civila nr……. pronuntata de Tribunalul Municipiului Bucuresti-Sectia a V-a Civila in dosarul nr. ……., s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Municipiului Bucuresti si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sector 6 Bucuresti.
Pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucuresti, cauza a fost inregistrata la data de ……, sub numar de dosar …...
Analizand actele si lucrarile dosarului, din perspectiva exceptiei invocate, instanta retine urmatoarele:
In cadrul capatului principal de cerere in functie de care se stabileste competenta de solutionare a cauzei in temeiul art. 17 Cod procedura civila, s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a Dispozitiei Primarului General nr. …...
Se retine ca prin dispozitia contestata ….., in baza art. 7 alin. 1, art. 9 si art. 25 alin. 1 si 3 din Lg. 10/2001, s-a restituit in natura, in proprietatea doamnei ….., cota de 4/7 din imobilul situat in Bucuresti, str. ….. sector 5, format in totalitatea sa din teren in suprafata de 787 mp si constructie tip B (S+P+1), in suprafata desfasurata de 509,61 mp.
Prin art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicata, se prevede ca "Imobilele - terenuri si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrarii in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare".
In acelasi sens, prin art. 25 alin. (1) din legea mentionata se mai prevede ca "In termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura".
Potrivit disp. art.26 alin.3 din actul normativ, decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Instanta retine, de asemenea, ca potrivit Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XX/ 2007 pronuntata intr-un recurs in interesul legii, in aplicarea dispozitiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/ 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, s-a stabilit ca instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond nu numai contestatia formulata impotriva deciziei/ dispozitiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate.
Mai mult, potrivit Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. IX/ 2006 pronuntata intr-un recurs in interesul legii, s-a stabilit ca instanta careia ii revine competenta de a solutiona cererile formulate impotriva refuzului persoanei juridice notificate, detinatoare a imobilului, de a emite decizie sau dispozitie motivata de restituire in natura ori de acordare de despagubiri, potrivit Legii nr. 10/ 2001, este sectia civila a tribunalului in a carui raza teritoriala isi are sediul persoana juridica respectiva.
Desi dispozitiile legale analizate nu prevad in mod expres faptul ca actiunea avand ca obiect contestarea de catre un tert a dispozitiei de restituire in natura a unui imobil este de competenta tribunalului, instanta, avand in vedere natura litigiului, faptul ca, in concret, constatarea legalitatii emiterii dispozitiei presupune analizarea procedurii urmate in baza Lg. 10/2001 de organul emitent al dispozitiei, avand in vedere si modul de reglementare a raporturilor specifice vizate de actul normativ analizat, instanta apreciaza ca ratiuni de simetrie impun ca si in cazul acesta sa poata fi formulata cerere tot la sectia civila a tribunalului in a carui raza teritoriala se afla imobilul, asa cum prevede art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/ 2001, tocmai pentru a se asigura respectarea sistemului unitar de solutionare a litigiilor decurgand din aplicarea dispozitiilor Lg. 10/2001.
Ca atare, din aceleasi ratiuni avute in vedere de Inalta Curte de Casatie de Justitie in decizia nr. IX/ 2006, competenta de solutionare a cailor de atac impotriva deciziilor sau dispozitiilor emise in temeiul Legii nr.102001 trebuie sa revina acelorasi instante indiferent de persoana care supune actul controlului instantelor judecatoresti.
Competenta materiala a sectiei civile a tribunalului de a solutiona asemenea litigii este impusa de ansamblul reglementarilor internationale si nationale aplicabile intr-un asemenea domeniu.
De aceea, in caz de contestare, protectia juridica a drepturilor care au fost constatate potrivit disp. Legii nr.102001 nu ar putea fi asigurata decat de un tribunal care are plenitudinea jurisdictiei. Ca urmare, in masura in care cel indreptatit potrivit Legii nr. 10/2001 dobandeste ex lege un drept subiectiv civil patrimonial, iar deciziile si, respectiv, dispozitiile privind imobilele aflate sub incidenta acestei legi sunt acte juridice civile, se impune concluzia ca asemenea litigii nu pot intra decat in sfera de competenta procesuala pur civila, din moment ce obiectul unei asemenea pricini priveste o procedura prealabila impusa de dispozitiile Legii nr. 10/2001, necontencioasa, dar obligatorie potrivit art. 109 alin. 2 din Codul de procedura civila, pentru ratiuni de judecata unitara, o atare pricina, izvorata din aplicarea procedurii reglementate de Legea nr.102001, nu poate fi atribuita spre solutionare decat, simetric regulilor prevazute in Legea nr. 10/2001, in competenta instantei care judeca actiunea principala, adica a tribunalului, conform prevederilor art. 26 si 27 din aceasta lege, neputandu-se crea o situatie diferita unor terti sau in functie de solutia adoptata prin dispozitie.
In acelasi timp, avand in vedere disp. art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedura civila si criteriile prevazute de disp. art.2 alin.11 din Legea nr.1461997, fiind in prezenta unui act juridic patrimonial, fata de valoarea obiectului cauzei stabilita prin raportare la Ghidul orientativ al valorilor imobiliare, zona 46, Anexa 29 (f. 29 dosar nr. 27178/303/2011) si la evaluarea aflata la filele 38-39 din dosarul nr. 27178/303/2011, imobilul avand o valoare ce depaseste 900.000 de euro, instanta apreciaza ca nu este competenta material sa solutioneze cererea de anulare a dispozitiei.
Avand in vedere toate considerentele anterior expuse, instanta apreciaza ca revine Tribunalului Municipiului Bucuresti competenta de solutionare a cauzei si, pe cale consecinta, va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti si va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Municipiului Bucuresti.
Fata de aceasta solutie, instanta va constata intervenit conflictul negativ de competenta, conform art. 20 pct. 2 Cod procedura civila, urmand a proceda in conformitate cu dispozitiile art. 21 coroborate cu cele ale art. 22 alin. 2 Cod procedura civila, in sensul inaintarii cauzei Curtii de Apel Bucuresti in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta.