Art.2 lit."s", art.7, art.14 al.1 teza 1 , art.15 - Legea nr.554/2004
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.10575/118/2010 reclamantul S.S. Constanta a solicitat in contradictoriu cu paratul Spitalul Clinic Judetean Constanta suspendarea executarii Hotararii nr. 3/31/07.2010 a Consiliului de Administratie a Spitalului Clinic Judetean Constanta, prin care a fost aprobata organigrama Spitalului Clinic Judetean Constanta.
Reclamantul si-a motivat in fapt cererea aratand ca, la data de 19.07.2010 a avut loc sedinta Consiliului de Administratie din cadrul Spitalului Clinic Judetean Constanta, ocazie cu care s-a adoptat hotararea nr.1/19.07.2010. In temeiul acesteia s-a aprobat proiectul de reorganizare a Spitalului Clinic Judetean Constanta si s-a hotarat o noua structura organizatorica Spitalului Clinic Judetean Constanta sectiilor pe paturi.
In temeiul Hotararii nr.1/19.07.2010 s-a adoptat Hotararea nr.3 din 31.07.2010- act administrativ prin care angajatii vizati sunt prejudiciati de adoptarea noii organigrame.
S-a aratat ca in conditiile art.7 din Legea nr.554/2004, a fost formulata plangerea prealabila, ramasa fara finalitate.
A sustinut reclamantul ca Hotararea nr.3/31.07.2010 a Consiliului de Administratie a Spitalului Clinic Judetean Constanta este nelegala intrucat noua organigrama nu are avizul Ministerului Sanatatii, iar normarea personalului s-a facut in baza unui proiect de act normativ care la momentul adoptarii hotararii se afla inca in discutie publica, nefiind aprobat printr-un Ordin al Ministrului Sanatatii, asa cum in mod imperativ impun dispozitiile art.174 alin.5 din Lg.95/2006, modificata prin O.G. nr. 48/2010, potrivit cu care " structura organizatorica, reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului si a denumirilor pentru spitalele publice din reteaua proprie a altor ministere si institutii publice cu retea sanitara proprie se aproba prin ordin al ministrului, respectiv prin act administrativ al conducatorului institutiei, cu avizul Ministerului Sanatatii".
In temeiul Hotararii nr.1/19.07.2010 s-a adoptat Hotararea nr.3/31.07.2010 a carei suspendare se solicita in prezenta cauza, s-a aprobat noua organigrama, fara avizul Ministerului Sanatatii, iar normarea personalului s-a facut in baza unui proiect de normativ care la momentul adoptarii hotararii in cauza se afla inca in dezbatere public Spitalului Clinic Judetean Constanta, nefiind emis un ordin sau un aviz al ministerului de resort.
Numarul maxim de personal trebuia calculat in baza Ordinul Ministerului Sanatatii Publice nr. 1778/2006, in vigoare la acest moment si pe organigrama aprobata prin Ordinul Ministerului Sanatatii nr.844/2.06.2010.
Cazul bine justificat rezulta din nelegalitatea adoptarii hotararii.
Prejudiciul iminent rezulta din afectarea grava a actului medical prin masuri ce au ca consecinta diminuarea nefundamentata legal si cu impact social deosebit prin numarul mare de salariati afectati.
Prin sentinta civila nr.1377/CA din 01.11.2010 a Tribunalului Constanta s-au respins exceptia lipsei calitatii procesuale active, a lipsei de obiect si lipsa de interes; a fost respinsa cererea de suspendare a Hotararii Consiliului de Administratie nr.3/2010 formulata de reclamantul S.S Constanta in contradictoriu cu paratul Spitalul Clinic de Urgenta Constanta.
Pentru a dispune astfel a retinut in esenta prima instanta urmatoarele:
Instanta a apreciat ca nu s-a facut dovada intrunirii cumulative a celor doua conditii.
"Cazul bine justificat" , desprins din imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce tin de legalitatea actului administrativ, intrucat acestea vizeaza fondul actului, care se analizeaza doar in cadrul actiunii in anulare.
Chiar in ipoteza in care ar fi apreciat ca exista o aparenta de nelegalitate a actului administrativ a carui suspendare se cere, fata de disp. art.174 alin.5 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit caruia structura organizatorica, reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului si a denumirilor pentru spitalele publice din reteaua proprie a altor ministere si institutii publice cu retea sanitara proprie se aproba prin ordin al ministrului, respectiv prin act administrativ al conducatorului institutiei, cu avizul Ministerului Sanatatii, si fata de Ordinul Ministerului Sanatatii Publice nr.1778/2006 privind normativul de personal pentru asistenta medicala spitaliceasca, in vigoare la data adoptarii Hotararii nr. 1/19.07.2010, cererea de suspendare nu poate fi primita.
Reclamantul nu a facut dovada necesitatii prevenirii unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definita in art.2 lit.s din Lege, respectiv prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public, greu sau imposibil de inlaturat in ipoteza in care actul administrativ ar fi ulterior anulat.
Din cuprinsul cererii de chemare in judecata s-a constatat ca reclamantul apreciaza ca paguba iminenta consta in afectarea grava a actului medical prin masuri ce au ca consecinta diminuarea nefundamentata legal si cu impact social deosebit prin numarul mare de salariati afectati.
Ori, iminenta unei asemenea perturbari a serviciului medical nu a fost dovedita printr-un minim de probe si nici nu se arata in ce ar consta aceasta perturbare, care nu poate fi prezumata ca o consecinta directa a actului a carui executare se cere a fi suspendata.
Astfel, intrucat in cauza nu s-a facut dovada iminentei producerii unui prejudiciu material viitor si previzibil, greu sau imposibil de inlaturat in ipoteza in care Hotararea nr. 31/31 .07.2010 ar fi ulterior anulata, instanta de judecata a respins ca nefondata cererea de suspendare a executarii actului administrativ .
Impotriva acestei hotarari in termen legal a declarat recurs S.S Constanta criticand-o sub aspectele:
A criticat Hotararea Consiliului de Administratie nr.3/2010 adoptata de intimata motivat de faptul ca procedura de reorganizare a spitalului, procedura care a stat la baza adoptarii hotararii nr.3/2010 nu a fost in prealabil aprobata de catre ministerul de resort asa cum impun conditiile art.174 alin.5 din Legea nr.95/2006 modificata prin OUG nr.48/2010.
Prima instanta a apreciat ca exista o aparenta de nelegalitate a actului administrativ fata de dispozitiile art.174 alin.5 din Legea nr.95/2006 si fata de Ordinul Ministerului Sanatatii Publice nr.1778/2996 privind normativul de personal pentru asistenta medicala spitaliceasca, in vigoare la data adoptarii hotararii CA nr.3/2010, dar a considerat ca nu au produs probe din care sa rezulte iminenta producerii unui prejudiciu in raport de dispozitiile art.2 lit.s din Legea nr.554/2004.
Considera recurentul ca instanta de fond a apreciat in mod nefondat faptul ca nu se face dovada unui prejudiciu iminent conform dispozitiilor art.2 lit.s din Legea nr.554/2004, apreciind in mod eronat faptul ca adoptarea acestei hotarari nu este de natura a produce o perturbare previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau serviciu public ; a mai considerat totodata faptul ca nu s-au administrat probe in dovedirea unui prejudiciu iminent.
Astfel, a invederat prin cererea introductiva, prin concluziile orale si prin concluziile scrise faptul ca diminuarea nejustificata a numarului de paturi la nivelul unei institutii sanitare de marimea Spitalului Clinic de Urgenta Constanta si pe cale de consecinta noua organigrama cu numarul de personal redus este in mod clar de natura sa aduca o grava perturbare a activitatii acestei autoritati.
Totodata a invederat faptul ca in urma reducerii numarului de paturi, personalul aferent acestora urmeaza sa presteze activitati in limita maxima de normare a serviciului, impunand angajatilor spitalului care raman pe posturi o munca suplimentara.
Astfel, prejudiciul iminent, ca si conditie de admitere a cererii de suspendare, raportat la situatia de fapt invederata, respectiv reducerea numarului de posturi, rezulta implicit, nefiind necesare a fi facute alte probe in acest sens.
Mai mult, fiind vorba de un prejudiciu iminent si nu unul deja produs, nici nu se pot face probe asupra unei situatii viitoare. Ori, probe concrete asupra perturbarii activitatii din institutie pot fi facute la momentul in care, urmare a incetarii activitatii salariatilor ca urmare a normarii muncii in limita maxima, se vor produce erori in actele medicale cu consecinte dintre cele mai grave.
Apreciaza astfel ca iminenta prejudiciului rezulta implicit din conditia cazului bine justificat, deoarece structura organizatorica a spitalului stabilita prin hotararea CA nr.1/2010 nu a fost verificata de Ministerul Sanatatii, iar pe cale de consecinta nici hotararea CA nr.3/2010 nu se bucura de legalitatea impusa de aceasta verificare.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata la care a fost obligat recurentul, solicita sa se aiba in vedere diminuarea lor in raport de termenele limitate acordate la instanta de fond (3 termene) si in raport de faptul ca recurentul este o organizatie sindicala care apara drepturile si interesele membrilor sai fara a realiza activitati economice profitabile care sa permita achitarea acestor cheltuieli.
Analizand criticile aduse Curtea va retine ca acestea sunt nefondate pentru considerentele:
Actul administrativ cu caracter unilateral se bucura de prezumtia de legalitate si se executa din oficiu, insa de la aceasta regula exista o situatie de exceptie, cand efectele acestuia sunt vremelnic intrerupte prin suspendarea executarii actului, in temeiul art.14 alin.1 teza a I-a sau, dupa caz, in temeiul art.15 din legea nr.554/2004.
Insa, in ambele ipoteze legea impune indeplinirea cumulativa a doua conditii: cazul bine justificat si paguba iminenta, prin caz bine justificat intelegandu-se, potrivit art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, imprejurarile legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, iar prin paguba iminenta intelegandu-se, conform art.2 alin.1 lit.s din acelasi act normativ, prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz perturbarea previzibila, grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.
Intr-adevar, suspendarea actului administrativ este reglementata in scopul acordarii unei protectii provizorii a drepturilor si intereselor particularilor pana la momentul in care instanta competenta va cenzura legalitatea actului, protectie consacrata prin mai multe instrumente juridice, atat in sistemul Consiliului Europeni, cat in ordinea juridica a Uniunii Europene.
Din acest punct de vedere legea romana corespunde recomandarilor Comitentului de Ministrii din cadrul Consiliului Europeni invocata de reclamant pentru ca prevede atributia instantei de a ordona masuri provizorii de protectie a drepturilor si intereselor particularilor, insa simpla invocare a prevederilor legale care reglementeaza institutia suspendarii si la recomandarile Comitetului de Ministri din cadrul Consiliului Europei nu poate fundamenta prin ea insasi luarea unei masuri provizorii pentru ca suspendarea nu intervine de drept, ci in fiecare caz in parte trebuie prezentate de catre partea interesata indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate si care sa faca verosimila iminenta producerii unei pagube.
Pentru a suspenda executarea unui act administrativ nu este suficient doar ca partea interesata sa sustina ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, ci trebuie sa prezinte indicii pe baza carora sa se poata realiza o analiza in concret a cazului bine justificat si a iminentei unei pagube in raport cu natura si amploarea masurii dispuse prin actul contestat si datele economice ale contribuabilului.
Referitor la critica privind gresita retinere de catre prima instanta a nedovedirii conditiei referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente imposibil de reparat ulterior, se retine ca aceasta este nefondata.
Aceasta pentru ca cererea de suspendare a executarii efectelor actului administrativ a fost formulata de catre S.S Constanta, in numele membrilor sai, invocandu-se perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public.
In concret, s-a aratat ca masura dispusa este de natura sa duca, urmare a diminuarii numarului de paturi a spitalului la diminuarea numarului personalului, cu consecinta prestarii de catre personalul ramas pe posturi de munca suplimentara.
Ori, fata de modalitatea de justificare a indeplinirii conditiei referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, Curtea retine ca in mod judicios a statuat prima instanta ca aceasta cerinta nu este indeplinita, intrucat prestarea de munca suplimentara ca urmare a desfiintarii posturilor nu poate fi asimilata cu perturbarea grava a functionarii autoritatii publice - Spitalul Clinic judetean Constanta, in sensul avut in vedere de legiuitor prin Legea nr.554/2004 art.2 lit.s.-
Pe de alta parte, aceasta perturbare este invocata de catre sindicat si nu de catre autoritatea publica care este cea mai in masura sa aprecieze daca activitatea sa va fi afectata sau nu ca urmare a actului administrativ emis; ori in speta serviciul public, pretins afectat, este cel care a hotarat reorganizarea sa prin adoptarea unei noi organigrame, in raport de dispozitiile OUG 162/2008 privind transferul de atributii si competente exercitate de Ministerul Sanatatii catre autoritatile publice locale, masura ce a avut ca si consecinta diminuarea numarului de paturi.
In ce priveste sustinerea conform cu care iminenta producerii unei pagube rezulta implicit din conditia cazului bine justificat, aceasta nu poate fi primita intrucat potrivit dispozitiilor legale incidente, rezulta ca cele doua conditii trebuie dovedite si intrunite cumulativ.
In ceea ce priveste conditia cazului bine justificat se retine ca aspectul potrivit cu care Hotararea nr.3/2010 nu a fost in prealabil aprobata de ministerul de resort, conform art.174 alin.5 din Legea nr.95/2006, modificata prin OUG nr.48/2010, este un element ce poate fi valorificat in judecata pe fond a actului administrativ pretins nelegal, si nu in aceasta procedura speciala de apreciere a oportunitatii suspendarii efectului acestui act, procedura in care judecatorul este tinut sa faca doar o cercetare sumara a aparentei drepturilor pretinse a fi incalcate de catre reclamantul vatamat.
Referitor la critica privind cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecata la care a fost indatorat recurentul, se retine ca aceasta nu poate fi primita intrucat reclamantul a cazut in pretentii iar fata de complexitatea litigiului, nu se impune diminuarea cheltuielilor de judecata facute de parat cu ocazia procesului initiat de reclamant impotriva celui dintai .
Fata de cele aratate in temeiul dispozitiilor art.312 Cod pr.civila Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.