INSTANTA,
Deliberand asupra prezentei cauze, in conformitate cu dispozitiile art. 395 alin. 1 Cod procedura civila, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, la data de 15.12.2015, sub nr. …., reclamantii T.I.M. si T.D. au chemat in judecata pe parata T.M., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 15.000 Euro, contravaloare in lei la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale, ca urmare a afirmatiilor calomnioase, defaimatoare privind reputatia si probitatea reclamantilor, formulate prin numeroase plangeri si cereri inaintate organelor judiciare.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca indeplinesc functii ce implica exercitiul autoritatii de stat, fiind angajati in cadrul MAI DIPI, precum si ca parata a fost casatorita cu tatal lor din anul 1998, casatorie care a incetat in anul 2011 prin divort, reglementandu-se si situatia comunitatii de bunuri, in sensul ca paratei i-a revenit, printre altele, imobilul din str. .... Au precizat ca, din acest imobil, in timp ce tatal lor inca mai locuia acolo, parata impreuna cu inca trei persoane au patruns pe nedrept si au sustras mai multe inscrisuri, pentru aceasta fapta fiind formulata plangere penala. Au invederat ca, prin Ordonanta nr. 2432/P/2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, asa cum a fost desfiintata in parte de Judecatoria Sectorului 1 prin Sentinta nr. 142 din 17.02.2014, acestia au fost gasiti vinovati de savarsirea infractiunilor de violare de domiciliu si furt calificat. Au considerat ca, urmare a acestei situatii, impotriva reclamantilor a fost declansata o adevarata actiune de defaimare, parata formuland mai multe plangeri in care au fost acuzati, pe nedrept, ca au aderat la un grup infractional organizat si ca l-au ajutat pe tatal acestora, T.R., sa o determine, „prin batai crunte” sa isi vanda bunurile pentru a-si insusi contravaloarea lor si pentru a o lasa in strada impreuna cu tatal sau, grav bolnav.
In continuare, reclamantii au aratat ca, in august 2014, parata a inaintat catre Judecatoria Sectorului 1, o cerere in cuprinsul careia reclamantilor li s-au adus grave injurii, afirmand ca l-au ajutat pe tatal lor sa o talhareasca. Au sustinut ca parata a formulat o cerere de apel catre Judecatoria Sectorului 1, prin care solicita evacuarea lui T.R. din imobilul situat in str. ..., in cuprinsul careia a folosit expresii ce au adus atingere demnitatii si onoarei reclamantilor, acuzandu-l pe reclamantul T.I.M. de coruptie si trafic de influenta, de faptul ca este membru al grupului organizat de infractori condus de tatal sau, si afirmand ca reclamantii au insusit tot, bani, bunuri si aur. Au precizat ca afirmatiile paratei sunt nefondate, neavand nicio baza reala, neexistand nicio hotarare prin care sa se dovedeasca faptul ca reclamantii ar fi savarsit vreo fapta penala. Au considerat ca aceste acuzatii, facute cu rea-credinta, au fost de natura sa le creeze deseori probleme la locul de munca, acestia fiind cercetati in repetate randuri ca urmare a plangerilor introduse, plangeri ce s-au solutionat intotdeauna favorabil lor. Au mentionat ca parata le-a adus acuzatii de acelasi fel prin contestatia in anulare inregistrata la Tribunalul Bucuresti in Dosarul nr. …. si prin plangerea penala depusa in data de 7 octombrie 2014 la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Reclamantii au sustinut ca, folosind afirmatii jignitoare, calomnioase si vexatorii la adresa lor, numita T.M. le-a cauzat un grav prejudiciu moral, expresiile fiind de natura a le afecta demnitatea, onoarea si reputatia, dat fiind faptul ca amandoi lucreaza intr-un domeniu ce are tangenta cu toate categoriile sociale, aspect ce denota ca sunt cunoscuti de foarte multe persoane. Au invederat ca, printr-un memoriu adresat viceprim-ministrului de la acea vreme, parata, prin avocatul sau ales, dl. L.T., a afirmat ca „din banii furati prin violenta, domnul comisar sef T.I.M., intre altele, si-a cumparat o garsoniera in strada ... si un autoturism Renault Megane Lux. Precizez faptul ca prin bataile administrate celor doi handicapati, i-a determinat sa il treaca pe el coproprietar.” Au mentionat ca si aceste afirmatii sunt nefondate, in sensul ca reclamantul T.I.M. nu a lovit-o niciodata pe parata sau pe tatal acesteia. Au considerat ca toate cererile inaintate organelor judiciare au avut drept consecinta denigrarea reclamantilor, parata uzitand informatii mincinoase si, deliberat, cu caracter calomnios, care se inscriu in tema generala de compromitere a reputatiei acestora, reclamantii fiind cercetati la serviciu pentru considerentele false invocate de catre T.M..
In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 1357, art. 1381 si art. 1382 Cod civil, care se completeaza cu art. 71, art. 72 si art. 73 Cod civil, considerand ca sunt indeplinite cumulativ conditiile raspunderii civile delictuale a paratei. Au mentionat ca fapta ilicita consta in afirmatiile denigratoare, calomnioase, vexatorii inserate in numeroasele cereri si memorii adresate organelor cu atributii judiciare, afirmatii de natura a prejudicia in mod grav imaginea, demnitatea, onoarea si reputatia acestora, atitudine ce excede scopului de a se prevala de accesul liber la justitie. Au sustinut ca prejudiciul consta in atingerea severa adusa demnitatii, onoarei, reputatiei si probitatii profesionale ale reclamantilor, realizata prin inaintarea catre organele judiciare a numeroaselor cereri, cuprinzand afirmatii calomnioase si nedovedite. Avand in vedere ca multe dintre acuzatiile cuprinse in plangeri au fost sustinute si in dosare aflate pe rolul instantelor de judecata, reclamantii au considerat ca acestea s-au facut in mod public, orice persoana avand posibilitatea de a le lua la cunostinta si de a-si forma o opinie distorsionata in ceea ce ii priveste pe reclamanti, prejudiciul fiind sporit si de crearea pentru reclamanti a unui dezechilibru la locul de munca, acestia fiind cercetati in repetate randuri ca urmare a falselor acuzatii invocate de catre T.M..
In drept, cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozitiile art. 71-art. 73, art. 1357, art. 1381 si art. 1382 Cod civil.
In dovedirea cererii de chemare in judecata, reclamantii au solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, cu interogatoriul paratei si cu martorii T.R., tatal reclamantilor, si C.D., administratorul blocului situat in str. ..., care are cunostinta de felul in care se purta parata cu reclamantii.
Prin cererea precizatoare depusa la data de 29.12.2015, in conformitate cu art. 200 Cod procedura civila, reclamantii au estimat valoarea cererii la cate 7.500 euro, in contravaloarea lei la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale ca urmare a afirmatiilor calomnioase ale paratei, suma echivalenta in lei la data introducerii cererii – 33.942,75 lei, pentru fiecare dintre reclamanti.
Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 200 lei (filele 39-40).
La data de 9.02.2016, in conformitate cu art. 201 alin. 1 si art. 209 alin. 4 Cod procedura civila, parata-reclamanta T.M. a depus intampinare si cerere reconventionala, prin care a precizat ca nu ea este cea care i-a jignit pe reclamanti, ci avocatul sau, domnul T.L., care a conceput si redactat toate plangerile facute la DNA, DIICOT, avand un vocabular mai deocheat si bazandu-se pe faptul ca este avocat si poate sa spuna ce vrea, toate reclamatiile fiind semnate de acesta, fara acordul paratei. A precizat ca avocatul T.L. a decedat in urma cu doua luni si s-a intrebat de ce reclamantii nu au cerut daune morale in anii 2013-2015, cat se judeca partajul, pe care parata l-a castigat prin hotarare definitiva si irevocabila. A sustinut ca, in toti anii de convietuire cu domnul T.R., a suportat batai crunte, ca acesta i-a luat banii, i-a vandut bijuteriile si doua masini, precum si ca, in procesul penal intentat de fostul sau sot pentru furt si violare de domiciliu, a primit verdictul nevinovat, costurile aferente intrand in sarcina statului. A mai afirmat ca reclamantul T.I.M. l-a pacalit pe tatal paratei si a facut un act de vanzare-cumparare prin care a dobandit nuda proprietate asupra casei acestuia, fara nicio clauza si fara a avea certificat ca tatal sau avea discernamant. A considerat ca afirmatiile reclamantilor sunt nefondate, neavand o baza reala, intrucat parata nu i-a insultat niciodata si nu a fost de acord ca avocatul T.L. sa-i insulte, ca a fost foarte draguta cu acestia, dar unul dintre fiii fostului sot, domnul T.D., si-a insusit masina personala a paratei, fara a plati nicio suma de bani. A sustinut ca in toate dosarele penale a fost gasita nevinovata, solicitand respingerea actiunii si obligarea reclamantilor la plata sumei de 10.000 Euro pentru daune morale si minciuni.
Nu s-a indicat temeiul in drept al intampinarii si cererii reconventionale.
Pentru dovedirea sustinerilor sale, parata-reclamanta a depus inscrisuri.
Cererea reconventionala a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 100 lei (fila 105).
La data de 2.03.2016, in conformitate cu art. 201 alin. 2 Cod procedura civila, reclamantii-parati au formulat raspuns la intampinare, prin care au precizat ca actele anexate la cererea de chemare in judecata, respectiv cererea inaintata catre Presedintele Judecatoriei Sectorului 1, cererea de apel depusa la Judecatoria Sectorului 1, contestatia in anulare depusa la Tribunalul Bucuresti si plangerea penala adresata doamnei A.B., cuprind, pe langa semnatura reprezentantului, si semnatura paratei, fapt ce denota ca aceasta a citit si si-a insusit redactarile avocatului care a reprezentat-o. Au invederat ca, prin Ordonanta din 3.09.2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 dispusa in Dosarul nr. 2432/P/2013, s-a procedat la scoaterea de sub urmarire penala a paratei, intrucat din imprejurarile concrete de comitere a faptelor acestea nu prezentau grad de pericol social ridicat, fapt ce dovedeste existenta faptelor si savarsirea acestora cu vinovatia ceruta de lege, existenta vinovatiei fiind confirmata si de Judecatoria Sectorului 1 in Dosarul nr. 46496/299/2013, prin care actul emis de Ministerul Public a fost desfiintat numai in parte, in sensul exonerarii inculpatilor de la plata amenzii cu caracter administrativ. Cu privire la pretentia de obligare a reclamantilor la plata a 10.000 euro, au apreciat ca este lipsita de fundament, intrucat nu au intreprins niciun demers care sa justifice plata de daune morale.
Prin cererea precizatoare depusa la data de 29.03.2016, parata-reclamanta a aratat ca solicita obligarea reclamantilor, in solidar, la plata sumei de 10.000 euro, contravaloarea in lei la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale, aceste pretentii fiind justificate ca urmare a calomniilor, defaimarilor si hartuirilor psihice pe care le-au adus reclamantii impreuna cu tatal lor, domnul T.R.. A mentionat ca fapta ilicita consta in amenintarile adresate, afirmatiile calomnioase, metodele dolosive folosite si constrangerea fizica, iar prejudiciul creat consta in atingerea severa adusa demnitatii si onoarei, precum si in traumele psihice la care a fost supusa. A precizat ca toate plangerile formulate de parata-reclamanta au fost intemeiate, iar toate plangerile formulate impotriva sa de catre reclamanti sau tatal acestora au fost de neincepere a urmaririi penale.
In drept, parata-reclamanta a invocat dispozitiile art. 1357, art. 1381 si art. 1382 Cod civil.
In dovedirea intampinarii si cererii reconventionale, parata-reclamanta a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri si cu interogatoriul reclamantilor.
La data de 5.04.2016, reclamantii-parati au formulat intampinare la cererea reconventionala, prin care au solicitat respingerea ca nefondata a cererii reconventionale si admiterea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata.
In motivarea acestei intampinari, reclamantii-parati au aratat ca, din inscrisurile depuse de catre parata, nu reiese ca reclamantii au avut o atitudine necorespunzatoare fata de aceasta, neexistand calomnii, defaimari si nici hartuiri psihice, parata fiind cea care a declansat o campanie de defaimare la adresa reclamantilor. Cu privire la contractul de vanzare-cumparare a imobilului situat in str. ..., ..., au precizat ca acesta nu o priveste in mod direct pe parata si nu produce efecte fata de aceasta, precum si ca nu a existat nicio constrangere psihica din partea reclamantului T.I.M. asupra tatalui paratului, contractul fiind valabil incheiat. Au apreciat ca afirmatiile paratei in sensul ca toate plangerile pe care le-a formulat au fost intemeiate nu au o baza reala, fapt ce se poate observa din raspunsul M.A.I. la adresa trimisa de instanta.
Instanta a incuviintat si au fost administrate proba cu inscrisurile depuse de ambele parti, fiind solicitate si relatii de la Ministerul Afacerilor Interne, si proba cu interogatoriile reciproce. A fost respinsa proba cu martori, solicitata de reclamantii-parati, iar parata-reclamanta a renuntat la proba cu martori.
Analizand probele administrate, instanta retine urmatoarele:
In urma divortului dintre parata-reclamanta T.M. si tatal reclamantilor-parati, acestia s-au aflat in litigiu cu privire la partajarea bunurilor dobandite in timpul casatoriei, respectiv cu privire la stabilirea faptului ca imobilul situat in Bucuresti, str. ..., sector 1 este bun propriu al paratei-reclamantei.
In contextul acestei situatii litigioase, parata-reclamanta a adresat mai multe cereri catre instantele de judecata, prin care a adus acuzatii atat fostului sau sot, cat si fiilor acestuia dintr-o casatorie anterioara.
In apelul depus la data de 27.08.2014 in Dosarul nr. …, parata-reclamanta a sustinut ca solutia de respingere a actiunii de evacuare este „urmare a coruptiei, traficului de influenta exercitat de comisarul sef T.I.M. din Ministerul Afacerilor Interne, fiul lui T.R., membru al grupului organizat de infractori condus de tatal sau”, ca „talharul escrocul T.R. ramane in casa acesteia (?!) deoarece este tatal comisarului sef T.I.M., la randul lui infractor asa cum rezulta din dosarul penal existent”, ca „datorita influentei comisarului sef T.I.M., in mod fals, sectia 5 Politie intocmeste dosarul penal nr. 2432/P/2013 (...) cu scopul premeditat de a o baga in inchisoare si infractorii „Tudor” sa ramana cu cei 250.000 euro furati”, ca „T.R. si fiii sai politisti, comisarul sef T.I.M. si T.D., au insusit tot, bani, bunuri si aur”, ca „din cauza coruptiei, paratul T.R., nici macar nu se prezinta la proces, dar castiga procesul”, ca „prin influenta sa, comisarul sef T.I.M. reuseste sa obtina trimiterea in judecata a nevinovatei T.M. de catre Sectia 5 Politie pentru furt calificat din propria casa si violare de domiciliu a propriei case pentru ca clanul sa ramana cu tot ce a furat”, ca „batranul senil L., ulterior isi da seama ca a fost escrocat de comisarul sef T.(...)”. Acuzatii de acelasi fel au fost aduse de catre parata-reclamanta si prin contestatia in anulare formulata in Dosarul nr. ....
Totodata, la data de 7.10.2014, parata-reclamanta T.M. impreuna cu tatal sau, L. H., au depus la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie o plangere penala impotriva „grupului organizat de infractori” compus din fostul sau sot si fiii acestuia proveniti dintr-o alta casatorie, politisti, respectiv reclamantii parati T.I.M. si T.D., pe care i-au acuzat ca „au recurs la o serie de manopere frauduloase” pentru a-si insusi bunurile imobile si mobile si pentru a-i anihila pe „bolnava psihic T.M. si pe batranul ei tata in varsta de peste 90 de ani senil”, atragand o serie de politisti din sectia 5 Politie si asigurandu-se de sprijinul doamnei procuror M.R.. Ambii reclamanti-parati au fost acuzati de savarsirea infractiunilor de inselaciune si de aderare la grupul organizat de infractori. Aceste acuzatii au fost reiterate si in petitia inregistrata la Ministerul Afacerilor Interne, sub nr. 28359/11.04.2014.
Cererile formulate in Dosarul nr. … si plangerea penala depusa la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au fost formulate de catre parata-reclamanta T.M., prin avocat T.L., purtand si semnatura paratei-reclamante.
Din Adresa nr. 1.406.900 din 16.03.2016 emisa de Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul de Informatii si Protectie Interna, reiese ca Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti a transmis doua solicitari, astfel: prima in anul 2013, conducerea DIPI aproband declansarea cercetarii prealabile fata de reclamantul-parat M.I.T., iar in urma verificarilor efectuate materialul de cercetare fiind clasat, in conditiile in care fapta imputata nu exista, politistul fiind nevinovat; a doua in anul 2014, reprezentand petitia domnului avocat L.T., avocatul numitei M.T., in cuprinsul careia se faceau referiri la domnii M.I. T. si D.T., ambii din cadrul DIPI, aprobandu-se clasarea materialelor, intrucat aspectele semnalate de petent nu au fost confirmate.
Pe de alta parte, in urma plangerii formulate de partea vatamata T.R., prin Ordonanta din 3.09.2013 emisa de procuror M.R. din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in Dosarul nr. 2432/P/2013, in baza art. 262 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1 si d din Codul de procedura penala si a art. 90, art. 91 si art. 181 Cod penal,¬ s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitei T.M. si a altor persoane, sub aspectul savarsirii infractiunilor de furt calificat si violare de domiciliu prevazute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a si art. 192 alin. 1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal si aplicarea amenzii administrative in cuantum de 1.000 lei. Aceasta ordonanta a fost desfiintata in parte prin Sentinta penala nr. 142/17.02.2014 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in Dosarul nr. 46496/299/2013, in sensul ca petentii T.M., S.I., S.E. si C.F. au fost exonerati de plata amenzii in valoare de 1.000 lei, mentinandu-se celelalte dispozitii. Reclamantii-parati T.I.M. si T.D. nu au fost parte in acest proces penal.
Analizand situatia de fapt retinuta in vederea solutionarii cererii de chemare in judecata formulata de reclamantii T.I.M. si T.D. in contradictoriu cu parata T.M., instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1357 raportat la art. 72 si art. 75 Cod civil din 2009, pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratei, cererea principala fiind neintemeiata, intrucat reclamantii nu au facut dovada prejudiciului moral a carui reparare o solicita prin plata unor despagubiri banesti.
Cu privire la existenta faptei ilicite, constand in formularea de catre parata a unor acuzatii grave, de natura a afecta demnitatea, onoarea si reputatia reclamantilor, cu incalcarea art. 72 Cod civil, instanta constata ca savarsirea acesteia este dovedita de cererile formulate de parata T.M. in Dosarul nr. ... si de plangerea penala depusa la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, la data de 7.10.2014.
Faptul ca cererile, plangerea penala si sesizarile au fost redactate si semnate de avocat L.T. nu inlatura raspunderea paratei pentru faptele ilicite constand in acuzatiile nefondate aduse reclamantilor. In acest sens, instanta retine ca, in conformitate cu art. 1309 alin. 2 si art. 2009 Cod civil, avocatul mandatar a actionat in numele si pe seama paratei, in baza contractului de asistenta juridica pe care aceasta a recunoscut ca l-a incheiat cu domnul T.L., prin raspunsul la intrebarea nr. 17 din interogatoriu. In consecinta, avand in vedere ca, in litigiile civile si penale in care a fost reprezentata de catre acest aparator, parata nu a adus la cunostinta instantelor sau organelor de urmarire penala faptul ca avocatul sau a actionat cu depasirea puterilor conferite, aceasta raspunde pentru prejudiciile produse tertilor prin actele redactate si depuse de avocat, in numele sau.
Avand in vedere ca parata raspunde civil, in calitate de mandant, pentru actele redactate de avocatul sau, faptul daca semnaturile de pe cererile depuse in Dosarul nr. ... si de pe plangerea penala ii apartin sau nu paratei este irelevant, cu atat mai mult cu cat acuzatiile cuprinse in cererile redactate de avocat nu au fost retrase de catre parata, iar mandatul acordat avocatului nu a fost revocat.
Instanta mai retine ca acuzatiile cuprinse in cererile formulate de parata in Dosarul nr. ... au avut caracter defaimator, fiind irelevante pentru solutionarea acelui litigiu civil, in care reclamantii T.I.M. si T.D. nu aveau nicio calitate. Totodata, acuzatiile penale si sesizarile formulate la adresa reclamantilor nu au fost confirmate de catre organele de urmarire penala sau de control, din adresa nr. 1.406.900 din 16.03.2016 emisa de Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul de Informatii si Protectie Interna, reiesind ca ambele sesizari formulate de parata au fost clasate, intrucat acuzatiile nu s-au confirmat. In consecinta, instanta stabileste ca aceste cereri si sesizari au reprezentat o exercitare abuziva de catre parata, prin avocatul sau, a dreptului de acces la justitie, constituindu-se intr-un veritabil abuz de drept, susceptibil de a fi sanctionat pe taramul raspunderii civile delictuale.
In ceea ce priveste vinovatia paratei, instanta retine ca raspunderea civila delictuala poate fi atrasa pentru cea mai usoara culpa, conform art. 1357 alin. 2 Cod civil. In speta, parata a actionat cu vinovatie, chiar si in situatia in care nu a avut cunostinta de cuprinsul cererilor formulate de aparatorul sau, culpa acesteia constand in faptul ca nu a urmarit activitatea avocatului mandatat, nu a adus la cunostinta organelor de urmarire penala sau instantelor de judecata faptul ca nu isi insuseste acuzatiile grave formulate de aparatorul sau si nu a revocat mandatul acestuia.
Insa, pentru a interveni angajarea raspunderii delictuale a paratei, conform art. 1357 Cod civil, era necesar ca reclamantii sa dovedeasca existenta unui prejudiciu, chiar si nepatrimonial. Existenta prejudiciului moral nu poate fi dovedita in mod direct, tinand de procesele interioare ale psihicului uman, insa cel care solicita repararea unui asemenea prejudiciu este obligat sa faca proba circumstantelor exterioare in care prejudiciul moral s-a produs si se manifesta, astfel incat judecatorul sa poata determina realitatea lui, daca acesta poate fi acoperit prin acordarea unor despagubiri materiale si care ar fi cuantumul unor asemenea despagubiri.
In prezenta cauza, denigrarile cuprinse in cererile, plangerile si sesizarile formulate de parata, prin avocatul sau, au fost de natura sa produca un prejudiciu moral, acuzatiile fiind grave (inselaciune, constituirea unui grup infractional organizat, violente fizice).
Insa, reclamantii nu au adus nicio dovada din care sa rezulta ca demnitatea, onoarea si reputatia acestora au fost afectate, in concret, prin afirmatiile paratei, acest aspect nereiesind din inscrisurile depuse si nefiind formulate intrebari care sa vizeze consecintele faptelor savarsite de parata, prin interogatoriul adresat acesteia.
In ceea ce priveste martorii propusi de reclamant, instanta a dispus respingerea audierii acestora, intrucat unul dintre martori era chiar tatal reclamantilor, impotriva caruia s-au formulat acuzatii de acelasi fel, fiind incidenta interdictia prevazuta de art. 315 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila.
Celalalt martor propus de reclamanti era administratorul blocului situat in strada ..., reclamantii solicitand audierea acestuia pentru a dovedi „felul in care se purta parata cu reclamanti”, astfel incat proba a aparut ca nefiind concludenta pentru solutionarea cauzei, intrucat faptele ilicite imputate paratei puteau fi stabilite pe baza inscrisurilor in care au fost cuprinse acuzatiile aduse reclamantilor.
Pe de alta parte, reclamantii nu au indicat numele unor persoane care sa cunoasca suferintele psihice incercate sau consecintele pe care acuzatiile aduse le-au produs asupra comportamentului exterior al reclamantilor sau asupra modului in care acestia au fost perceputi la locul de munca si in societate.
Reclamantii nu au probat ca sesizarile formulate de parata au presupus reducerea atributiilor profesionale a acestora pe perioada controlului efectuat de catre Directia de Informatii si Protectie Interna din Ministerul Afacerilor Interne, nedovedindu-se nici faptul ca colegii acestora au acordat credit unor asemenea acuzatii si ca si-au schimbat comportamentul fata de reclamanti.
Instanta mai are in vedere si faptul ca afirmatiile paratei au fost cuprinse in cereri adresate instantelor judecatoresti sau organelor de urmarire penala, astfel incat acestea nu au devenit publice si nu au fost cunoscute de persoane apropiate reclamantilor, neputandu-se retine ca au fost afectate, in concret, onoarea si reputatia acestora.
In aceste conditii, instanta stabileste ca reclamantii nu au suferit un prejudiciu moral care sa poata fi reparat prin acordarea unor despagubiri materiale, solutiile de clasare a sesizarilor formulate de parata, dispuse intr-un termen foarte scurt, fiind de natura sa inlature orice dubii cu privire la onoarea si reputatia reclamantilor si sa confere satisfactie morala acestora pentru faptul ca au fost supusi unor cercetari.
Avand in vedere si situatia conflictuala existenta intre parti, precum si lipsa oricarei probe din care sa reiasa faptul ca, in fapt, onoarea, reputatia sau demnitatea reclamantilor au fost afectate, instanta considera ca, prin cererea de chemare in judecata formulata in prezentul dosar, reclamantii nu urmaresc repararea unui prejudiciu moral real, ci obtinerea unor avantaje patrimoniale necuvenite, fapt ce contravine prevederilor art. 1381 si art. 1385 Cod civil.
Pentru toate considerentele mai sus aratate, retinand ca nu sunt indeplinite conditiile cumulative prevazute de art. 1357 raportat la art. 72 si art. 75 Cod civil pentru angajarea raspunderii delictuale a paratei, instanta va respinge ca neintemeiata cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata.
Analizand situatia de fapt retinuta in vederea solutionarii cererii reconventionale, instanta constata ca cererea prin care parata-reclamanta T.M. solicita obligarea, in solidar, a reclamantilor-parati T.I.M. si T.D. la plata unor daune morale in cuantum de 10.000 euro este vadit neintemeiata, nefiind indeplinita niciuna dintre conditiile prevazute de art. 1357 Cod civil, pentru angajarea raspunderii civile delictuale.
In acest sens, instanta constata ca nu s-a depus niciun inscris din care sa reiasa faptul ca reclamantii-parati au adus paratei-reclamante calomnii, defaimari sau ca au hartuit-o psihic, acestia nefiind parte in dosarul penal care s-a finalizat prin Ordonanta din 3.09.2013 emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in Dosarul nr. 2432/P/2013, astfel cum a fost modificata prin Sentinta penala nr. 142/17.02.2014 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in Dosarul nr. ….
Mai mult, se constata ca acuzatiile formulate de tatal reclamantilor-parati in acel dosar penal au fost confirmate atat de organele de urmarire penala, cat si de instanta de judecata, faptele nefiind sanctionate penal din cauza lipsei de pericol social, iar instanta de judecata inlaturand doar amenzile administrative si mentinand ordonanta procurorului cu privire la temeiul pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a paratei-reclamante.
Afirmatiile paratei-reclamante in sensul ca reclamantii-parati s-ar fi folosit de metode dolosive si de constrangere psihica pentru insusirea unor bunuri sunt vadit neintemeiate, nefiind sustinute de niciun mijloc de proba. In acest sens, instanta retine ca plangerile sau cererile formulate de parata-reclamanta, respectiv declaratiile date de martori in alte dosare nu fac dovada impotriva reclamantilor-parati, atata vreme cat nu au fost depuse hotararile judecatoresti prin care sa se constate savarsirea unor asemenea fapte ilicite, iar parata-reclamanta a renuntat la administrarea probei cu martori in prezentul litigiu.
Nefiind dovedita savarsirea vreunei fapte ilicite de catre reclamantii-parati, nu sunt indeplinite nici celelalte conditii pentru angajarea raspunderii civile delictuale a acestora, astfel incat nu se poate retine existenta unui prejudiciu moral, a legaturii de cauzalitate sau a vinovatiei.
Pentru considerentele mai sus aratate, constatand ca nu sunt indeplinite cerintele prevazute de dispozitiile art. 1357 Cod civil pentru angajarea raspunderii delictuale a reclamantilor-parati, instanta va respinge cererea reconventionala ca neintemeiata.
In conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, avand in vedere declaratiile formulate de aparatorii acestora la ultimul termen de judecata, instanta va constata ca ambele parti au declarat ca vor solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge ca neintemeiata cererea principala formulata de reclamantii T.I.M., avand CNP …., cu domiciliul in …., si T.D., avand CNP …., cu domiciliul in …., ambii cu domiciliul ales la avocat ….., in contradictoriu cu parata T.M., avand CNP …., cu domiciliul in …...
Respinge ca neintemeiata cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta T.M. in contradictoriu cu reclamantii-parati T.I.M. si T.D..
Constata ca ambele parti au declarat ca vor solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul si motivele de apel se depun la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 3.05.2016.
PRESEDINTE, GREFIER,