clauze abuzive – Clauzele incriminate privind rambursarea creditului in CHF la cursul de la data fiecarei rate fac parte din obiectul esential al contractului si nu pot fi calificate ca abuzive; Hotarare nr. 5680 din data de 01.04.2016
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a Civila sub nr. 12329/3/2015 cauza disjunsa din dosarul nr. 12726/3/2014, reclamanta Z.S. a chemat in judecata paratele B.R., B.U. si F.S., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa se dispuna constatarea nulitatii absolute a clauzelor inserate la art. 9.1; 9.2; 9.4 din contractul de credit nr.C2204/1000/12202/12.08.2008 si art.II din actul aditional 1/12.05.2009, art. I din actul aditional nr.2; art.I din actul aditional nr.3; art.I din actul aditional nr.5/15.04.2011; art.I din actul aditional nr. 7/25.07.2013; obligarea paratei la emiterea unui nou grafic de rambursare care sa prevada restituirea creditului in lei, prin conversia CHF in RON la data contractarii creditului; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca au fost incalcate obligatiile de informare si avertizare a consumatorilor, anterior incheierii contractelor de credit, obligatia de a pune in vanzare produse/servii financiare defectuoase (toxice), obligatia de a nu utiliza practici comerciale inselatoare si obligatia de a nu introduce clauze abuzive in contractele de credit.
S-a precizat ca valoarea cererii de chemare in judecata este de 370.420,29 lei, fiind rezultatul transformarii valorii creditului contractat in CHF, in lei, la cursul din ziua depunerii cererii de chemare in judecata (1 CHF = 3,6639 lei).
Prin intampinare, paratele au solicitat respingerea actiunii si au anexat note privind evaluarea obiectului cererii.
La termenul din 17.10.2014 reclamantul a precizat cuantumul pretentiilor in doua moduri; prin raportare la valoarea soldului creditului (suma primita efectiv de la parata, fara alte costuri) si prin raportare la intregul cost al creditului.
De asemenea, printr-o alta cerere depusa la dosar, reclamantul a aratat ca nu poate fi luata in considerare valoarea obiectului cererii indicata de parata, respectiv diferenta dintre capitalul primit si, partea din acesta care nu se doreste a fi restituita, deoarece nu contine modalitatea corecta de calcul a pretentiilor formulate.
La termenul din data de 23.10.2015 tribunalul a pus in discutie din oficiu exceptia necompetentei materiale a instantei in solutionarea cauzei, exceptie care a fost admisa prin sentinta civila nr.6426/13.11.2015, instanta declinand competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti cauza a fost inregistrata la 02.02.2016, sub nr.6078/299/2016.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine ca intre parti sa incheiat contractul de credit nr.C2204/1000/12202/12.08.2008.
Parata a fost de buna credinta la incheierea contractului de credit, deoarece cererea a fost completata chiar de reclamanta in cunostinta de cauza, iar intre data cererii (28.07.2008) si data semnarii contractului, 12.08.2008, reclamanta a avut posibilitatea sa analizeze continutul contractului si sa se informeze cu privire la modalitatea imprumutului.
Instanta retine incidenta in cauza a principiului nominalismului monetar, aceasta aplicare neechivaland cu ignorarea conditiilor din legislatia speciala respectiv negocierea si dezechilibrul semnificativ.
Instanta apreciaza ca intre ipoteza descrisa de raporturile juridice deduse judecatii si cea din Hotararea CJUE din 30.04.2014 pronuntata in cauza C-26/13 Kasler exista diferente, astfel, in acel caz imprumutul fusese virat de catre banca sotilor Kasler in moneda nationala (forinti maghiari) nu in franci elvetieni, deci rambursarea creditului se facea in forinti maghiari.
Clauzele incriminate privind rambursarea creditului in CHF la cursul de la data fiecarei rate fac parte din obiectul esential al contractului si prin urmare nu pot fi calificate ca abuzive, astfel instanta apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile Legii nr. 193/2000, neexistand un dezechilibru semnificativ.
Fata de cele retinute, instanta respinge cererea.