INSTANTA
Prin cererea inregistrata sub nr. 46343/299/2015, reclamanta M.L.I. (ROMANIA) S.A. a solicitat obligarea paratei O.V.I.G. S.A la plata sumelor de 60.588,92 lei, contravaloare despagubire si 2.280,76 lei, dobanda legala aferenta, calculata incepand cu data de 29.09.2014 pana la data introducerii cererii, precum si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca intre aceasta, in calitate de finantator si A (D) C L, in calitate de utilizator, s-a incheiat contractul de leasing nr. 100703697C/01/16.10.2007, prin care s-a cedat dreptul de folosinta asupra autovehiculului marca BMW 320, cu nr. inmatriculare B 70 PYF, pentru o durata de 60 luni.
A fost incheiata polita de asigurare facultativa nr. C 564551/22.10.2007, valabila pana la data de 21.10.2012, beneficiarul fiind M.L.I. (Romania) SA.
La data de 16.10.2012, autovehiculul a fost implicat intr-un accident rutier, constituindu-se dosarul de dauna nr. M1RA47CT/12/20461855.
La data de 02.11.2012 i s-a comunicat reclamantei adresa nr. D23925, prin care parata ii aducea la cunostinta ca, in baza devizului estimativ, evenimentul urma sa fie incadrat la categoria daunelor totale, insa dosarul a fost sistat de la plata pentru efectuarea unor cercetari suplimentare.
La data de 19.02.2013, reclamanta a transmis paratei adresa nr. 2413, prin care i-a solicitat sa ii trimita calculatiile aferente despagubirii, respectiv suma asigurata, suma de despagubit, valoarea epavei si potentialul cumparator al acesteia. Totodata, reclamanta i-a atras paratei atentia ca perioada derularii investigatiilor a fost nejustificat de lunga.
La data de 25.02.2013, prin e-mail, parata i-a comunicat reclamantei ca dosarul se afla in cercetari suplimentare „privind cauzele si imprejurarile evenimentului”, urmand ca reclamanta sa fie instiintata „in cel mai scurt timp posibil” de luarea rezolutiei finale.
In raport de aceasta situatie de fapt, utilizatorul ACL a formulat o cerere de chemare in judecata a paratei din prezenta cauza, ce face obiectul dos. nr. 31091/212/2012, prin care a solicitat plata despagubirilor cuvenite din polita de asigurare.
Prin sent. civ. nr. 9794/29.09.2014, instanta a admis cererea acesteia si a obligat-o pe parata la plata unei despagubiri in cuantum de 46.217,75 lei, retinandu-se ca autoturismul a fost incadrat in categoria daunelor totale de catre parata.
Reclamanta a atras atentia ca, in dosarul respectiv, parata a formulat intampinare, prin care a mentionat expres ca „singura beneficiara a despagubirii este M.L.I. (Romania) SA.
Cu toate acestea, la Notificarea nr. 8515/03.10.2014 transmisa de catre reclamanta, prin care i se solicita deblocarea dosarului de dauna si transmiterea calculatiei pentru cererea de despagubire cel tarziu pana la data de 15.10.2014, parata a raspuns in sensul ca, data fiind hotararea pronuntata de Judecatoria Constanta, reclamanta nu are calitatea de a solicita de despagubiri.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 9 din Legea nr. 136/1995, art. 1516 C. civ.
Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat suspendarea cauzei pana la solutionarea definitiva a celei ce face obiectul dos. nr. 31091/212/2012, a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste prescriptia, parata a invederat ca legea aplicabila este cea in vigoare la data la care aceasta a inceput sa curga, respectiv la expirarea termenului stabilit de partile contractului de asigurare nr. C 564551 pentru plata despagubirii, conform art. 2527 C. civ. – in cazul asigurarii contractuale prescriptia incepe sa curga de la expirarea termenelor prevazute de lege ori stabilite de parti pentru plata indemnizatiei sau, dupa caz, a despagubirilor datorate de asigurator.
Potrivit art. 17.4 din Conditiile de asigurare aferente politei, despagubirea se plateste in termen de 15 zile lucratoare de la data primirii ultimului document solicitat de asigurator, iar, in speta, data incheierii instrumentarii dosarului de dauna este 05.11.2012, data la care parata a primit ultimul document necesar instrumentarii dosarului de dauna, respectiv cererea de despagubire nr. 3149/05.11.2012 depusa de utilizatorul autovehiculului, ACL.
Parata a mai aratat ca, prin adresa nr. 19733/18.10.2012, proprietarul autovehiculului, respectiv reclamanta, a imputernicit pe utilizator sa reprezinte societatea de leasing in demersurile pentru solutionarea dosarului de dauna.
De asemenea, conform art. 22.1 din Conditiile generale de asigurare, dreptul de a ridica pretentii fata de Omniasig privind achitarea despagubirii, se stinge in termen de 2 ani de la data producerii evenimentului asigurat, accidentul petrecandu-se la data de 16.10.2012.
In aceste conditii, parata apreciaza ca termenul de prescriptie a inceput sa curga la data de 27.11.2012, data la care a expirat termenul de 15 zile lucratoare pentru plata despagubirii, prevazut de art. 17.4 din Conditiile de asigurare, iar prezenta cerere a fost introdusa la data de 29.04.2015, cu depasirea termenului de prescriptie de 2 ani.
In ceea ce priveste fondul cauzei, parata a aratat ca, in cauza, este vorba de o asigurare facultativa, iar nu obligatorie, astfel incat stabilirea si plata despagubirilor se fac in conditiile politei de asigurare incheiate, conform art. 2 din Legea nr. 136/1995.
Solicitarea reclamantei de achitare a despagubirii este neintemeiata, deoarece avariile autovehiculului nu se puteau produce in conformitate cu cele declarate de conducatorul auto implicat in eveniment, astfel incat devin incidente prevederile art. 8.2 lit. f din Conditiile generale de asigurare, conform carora Omniasig este indreptatita sa nu acorde despagubiri in cazul in care rezultatele obtinute in urma investigatiilor efectuate de asigurator contrazic declaratiile referitoare la cauzele si imprejurarile producerii evenimentului asigurat.
La data de 30.06.2015, parata a formulat completare la intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active, deoarece persoana indreptatita sa solicite despagubirile este utilizatorul autovehiculului, ACL.
Reclamanta a formulat raspuns la intampinare, prin care a solicitat respingerea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, avand in vedere corespondenta purtata intre parti, mentionata in cuprinsul cererii introductive, iar, prin adresa nr. 2082/2/29.04.2013, parata i-a comunicat faptul ca „finalizarea dosarului de dauna este determinata de concluziile expertizei pentru efectuarea careia i s-a solicitat sprijinul detinatorului autoturismului”.
Ca urmare, dosarul de dauna nu a fost finalizat la data de 05.11.2012, astfel cum a sustinut parata, iar dreptul la despagubire al reclamantei s-a nascut abia la data pronuntarii sent. civ. nr. 9794/29.09.2014 a Judecatoriei Constanta, deoarece, in cadrul acelui dosar s-a efectuat si expertiza de specialitate.
Prin incheierea de sedinta din data de 10.09.2015, instanta a respins cererea de suspendare a cauzei in baza art. 413 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., pentru motivele aratate in cuprinsul acesteia si, in baza art. 248 alin. 1 C. proc. civ., la acelasi termen, a ramas in pronuntare asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active si a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, invocate de catre parata.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active:
Conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios. Existenta sau inexistenta drepturilor si obligatiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
In speta, se justifica de catre reclamanta calitatea procesuala activa, potrivit art. 6.2 si 6.4 din Conditiile generale de asigurare (f. 25) referitoare la asigurarea bunului ce face obiectul contractului de leasing.
Imprejurarea daca parata datoreaza efectiv plata despagubirilor reprezinta o chestiune de fond in cauza, astfel incat instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active, invocata de catre parata, ca neintemeiata.
Asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune:
In primul rand, avand in vedere data la care s-au produs avariile la autoturismul asigurat, deci data la care a avut loc evenimentul asigurat, instanta constata ca toate chestiunile care au legatura cu prescriptia extinctiva in cauza sunt supuse reglementarii specifice din Codul civil, potrivit interpretarii per a contrario ce decurge din art. 201 din Legea nr. 71/2011.
Conform art. 2519 alin. 1 C. civ., dreptul la actiune intemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie in termen de 2 ani, iar, conform art. 2527 C. civ., in cazul asigurarii contractuale, prescriptia incepe sa curga de la expirarea termenelor prevazute de lege ori stabilite de parti pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizatiei sau, dupa caz, a despagubirilor datorate de asigurator.
In speta sunt aplicabile dispozitiile sus-mentionate, intrucat asigurarea incheiata prin polita seria C nr. 564551/22.10.2007 (f. 28) este o asigurare facultativa, iar nu una obligatorie.
Prin urmare, instanta va avea in vedere, in ceea ce priveste inceputul curgerii termenului de prescriptie de 2 ani, dispozitiile speciale prevazute de parti in cuprinsul Conditiilor de asigurare.
Astfel, conform art. 17.3 din Conditiile de asigurare (f. 32), stabilirea si plata despagubirilor se fac de catre Omniasig pe baza documentatiei complete referitoare la cauzele, imprejurarile si consecintele producerii evenimentului asigurat si, dupa caz, a actelor din care rezulta valoarea reparatiei, in termen de 15 zile lucratoare de la primirea ultimului document solicitat de asigurator in vederea instrumentarii daunei.
Or, in speta, instanta va avea in vedere, ca data la care parata, in calitate de asigurator, a instiintat-o pe reclamanta ca, implicit, dosarul de dauna a fost completat de catre aceasta, fiind necesare investigatii suplimentare, insa de catre asigurator, pe cea de 02.11.2012, mentionata pe stampila aplicata de reclamanta pe adresa paratei nr. 123925/02.11.2012 (f. 60).
Astfel, termenul de 15 zile prevazut in art. 17.3 din Conditiile generale de asigurare, termen in care parata trebuia sa analizeze documentatia transmisa de catre reclamanta si, eventual sa faca cercetari suplimentare, a inceput sa curga la data de 02.12.2012 si s-a implinit la data de 20.12.2012, fara ca parata sa faca plata sau propunerea de plata ori sa refuze plata, dupa caz.
Rezulta, astfel, ca data de la care reclamanta avea posibilitatea, conform art. 17.3 din Conditiile generale de asigurare, sa solicite obligarea paratei la plata despagubirilor a fost, in speta, cea de 20.12.2012, ca data maxima pana la care parata trebuia sa efectueze plata despagubirilor.
Prin urmare, termenul de prescriptie de 2 ani a dreptului material la actiune, in ceea ce o priveste pe reclamanta, pentru plata despagubirilor de catre parata a inceput sa curga la data de 20.12.2012, implinindu-se la data de 20.12.2014.
Instanta mai retine ca, in speta, reclamanta nu a facut dovada incidentei vreuneia din cauzele de suspendare sau intrerupere a termenului de prescriptie, reglementate expres si limitativ prin art. 2532 C. civ., respectiv art. 2537 C. civ.
Astfel, corespondenta ulterioara datei de 20.12.2012 purtata intre parti nu reprezinta o cauza de intrerupere sau suspendare a termenului de prescriptie, iar formularea cererii de interventie in interes propriu de catre reclamanta in cadrul dosarului nr. 31091/212/2012 al Judecatoriei Constanta nu a intrerupt cursul prescriptiei, deoarece cererea de interventie a fost anulata, ca netimbrata, prin hotarare definitiva, fiind incidente dispozitiile art. 2539 alin. 2 teza I C. civ.
Cum prezenta cerere a fost formulata la data de 24.04.2015, conform mentiunilor de pe plicul de la fila 89, verso, rezulta ca aceasta a fost formulata dupa implinirea termenului de prescriptie de 2 ani, precum si cu depasirea termenului de 6 luni prevazut de art. 2539 alin. 2 teza a II-a C. civ., intrucat reclamanta nu a formulat cale de atac impotriva sent. civ. nr. 9794/29.09.2014 a Judecatoriei Constanta prin care cererea sa de interventie in interes propriu a fost anulata, ca netimbrata, astfel ca, in aceasta privinta, hotararea fondului a ramas definitiva inca de la data de 29.09.2014, iar termenul de 6 luni s-a implinit la data de 29.03.2015.
Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de catre parata si va respinge cererea reclamantei, ca fiind prescrisa, luand act ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active, invocata de catre parata, ca neintemeiata.
Admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de catre parata.
Respinge cererea de chemare in judecata privind pe reclamanta M.L.I. (ROMANIA) S.A., cu sediul in … si pe parata O.V.I.G.S.A, cu …, ca fiind prescrisa.
Ia act ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 08.10.2015.
PRESEDINTE, GREFIER,