Pretentii. Raspundere civile contractuala. Hotarare nr. 1713 din data de 04.02.2016
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 14.06.2013 intre reclamanta SC A. SRL, in calitate de vanzator, si parata SC I. SRL, in calitate de cumparator, s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare nr 4510 (f 7-11), avand ca obiect comercializarea de produse distribuite de SC A. SRL (pal si feronerie, parchet laminat si OSB, gips carton, tavan fals si electrice, vopsele, adeziv si sisteme termo, materiale pulverulente si produse metalurgice, instalatii termice si sanitare, membrane, acoperisuri si hidroizolatii, conform comenzii ferme transmisa de cumparator).
Potrivit art 4 din contract, acesta se incheie pe o perioada de 12 luni, de la data semnarii acestuia de catre parti, iar conform art 5, dupa expirarea perioadei prevazute la art 4, contractul se prelungeste fara semnarea altui document, pentru o perioada de timp egala cu cea initiala, in cazul in care niciuna dintre parti nu il denunta in scris cu 30 de zile lucratoare inainte de expirare.
Conform art 8, in cazul livrarii produselor la obiectivele mentionate de catre cumparator, conform comenzilor, marfa va fi livrata cu aviz de insotire a marfii sau factura, ce vor fi semnate si stampilate de catre cumparator.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul DCI, instanta retine urmatoarele:
Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat si intre persoana chemata in judecata (parat) si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecatii.
Potrivit art 2280 Cod civil, fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obliga fata de cealalta parte, care are intr-un alt raport obligational calitatea de creditor, sa execute, cu titlu gratuit sau in schimbul unei remuneratii, obligatia debitorului, daca acesta din urma nu o executa.
Potrivit art 39 din contractul nr 4510/14.06.2013, incheiat intre SC A. SRL, in calitate de vanzator, si SC I. SRL, in calitate de cumparator, reprezentata legal prin DI (administrator al societatii parate la data incheierii contractului), administratorul si asociatii cumparatorului in calitate de garanti se obliga fata de vanzator sa execute obligatia cumparatorului in cazul in care acesta nu si-o executa.
Totodata, conform art 40, in temeiul garantiei mentionate la art 41, in caz de neexecutare de catre cumparator a obligatiilor sale de plata asumate prin prezentul contract, vanzatorul va avea dreptul sa urmareasca pe oricare dintre garanti, fara posibilitatea invocarii beneficiului de de diviziune si fara ca aceasta urmarire sa fie conditionata de o prealabila urmarire a cumparatorului.
In aceste conditii, parata are calitatea de debitoare, iar paratul DCI, in calitate de fideiusor, si-a asumat obligatiile acesteia, obligatie pe care partile au convenit prin contract sa o poata valorifica fara posibilitatea invocarii beneficiului de diviziune si de discutiune.
Astfel, paratul DCI a fost nominalizat in calitate de garant dupa functia ocupata (aceea de administrator) astfel incat, chiar daca in contract nu se regaseste separat semnatura sa sub denumirea de garant, acesta si-a asumat obligatia de garantie semnand contractul in calitate de administrator.
Cat timp paratul a semnat contractul in calitate de administrator - iar conform art 39 administratorul si asociatii cumparatorului in calitate de garanti se obliga fata de vanzator sa execute obligatia cumparatorului in cazul in care acesta nu si-o executa – acesta nu poate sustine ca a semnat numai in numele societatii SC I. SRL.
Totodata, instanta va inlatura apararea paratului in sensul ca obligatia sa ar putea subzista cat timp calitatea semnatarilor ar fi aceeasi, iar paratul nu mai are calitatea de administrator al societatii parate de la data de 12.12.2013, retinandu-se ca garantia este personala, neprezentand relevanta incetarea ulterioara a calitatii de administrator.
Nici sustinerea paratului in sensul ca, anterior emiterii facturilor, contractul isi incetase valabilitatea nu poate fi primita intrucat, potrivit art 5 din contract, dupa expirarea perioadei de 12 luni de la data semnarii contractului, acesta se prelungeste fara semnarea altui document, pentru o perioada de timp egala cu cea initiala, in cazul in care niciuna dintre parti nu il denunta in scris cu 30 de zile lucratoare inainte de expirare, iar in speta nu s-a facut dovada denuntarii respectivului contract.
Astfel, faptul ca facturile au fost emise si au devenit scadente dupa data la care paratului ii incetase calitatea de administrator nu prezinta relevanta sub aspectul obligatiilor paratului, fideiusiunea avand caracter accesoriu fata de obligatia principala pe care o are debitorul fata de creditor, fideiusiunea urmand soarta obligatiei cat priveste cauzele de validitate si cele de stingere. Or, cat timp obligatia debitoarei subzista, facturile ce fac obiectul cauzei fiind emise in perioada de valabilitate a contractului (prelungit conform art 5 din contract), se mentine si obligatia fideiusorului de a executa obligatia celui pentru care a garantat.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul DCI, ca neintemeiata.
Pe fond, se retine ca in baza acestui contract s-au emis, in perioada 16.07.2014-07.10.2014, facturi fiscale in valoare de 89627,6 lei, astfel incat contravaloarea marfii livrate se ridica la cuantumul de 89627,6 lei.
Instanta retine ca, desi reclamanta a executat livrarea marfurilor ( aceasta rezultand din semnarea si/ sau stampilarea de catre parata a facturilor fiscale), aceasta din urma nu si-a onorat obligatiile contractuale asumate, avand de achitat suma de 89627,6 lei.
Sustinerea paratei in sensul ca nu au fost livrate toate materialele aferente debitului reclamat nu poate fi primita.
Potrivit clauzelor contractuale (art 8), marfa va fi livrata cu aviz de insotire a marfii sau factura, ce vor fi semnate si stampilate de catre cumparator, cumparatorul avand obligatia sa verifice, la preluarea marfii, daca aceasta corespunde din punct de vedere calitativ si cantitativ; in situatia in care marfa prezinta deficiente calitative, cumparatorul va notifica in scris in 24 de ore de la receptie, orice reclamatie ulterioara livrarilor privind cantitatea si/sau calitatea marfii receptionate nefiind luata in considerare (art 15, 16 din contract).
Astfel, din cuprinsul acestei clauze rezulta, in mod neechivoc, ca marfa era predata odata cu facturile insotitoare, ce trebuiau semnate/stampilate.
De altfel, instanta apreciaza ca aceasta aparare nu poate fi verosimila, fiind evident ca, in situatia in care i s-ar fi predat doar facturile, nu si marfa, un comportament diligent din partea paratei ar fi impus ca partea sa solicite vanzatorului predarea marfii. Or, parata nu a depus vreo corespondenta comerciala care sa ateste ca ar fi facut asemenea demersuri.
Nici apararea paratului DCI referitoare la acceptarea la plata de catre parata numai a unor facturi (restul purtand doar stampila sau doar semnatura si nu ambele) nu poate fi luata in considerare.
Facturile reprezinta un act de executare al contractului, iar semnarea si/sau stampilarea lor atesta primirea marfii sau a serviciului contractat.
In speta, parata a semnat si/sau stampilat facturile, atestand astfel receptionarea produselor.
De asemenea, trebuie precizat ca acceptarea facturilor poate fi nu numai expresa, ci si tacita. Or, semnarea si/sau stampilarea acestora si neformularea vreunei obiectiuni cu privire la calitatea/cantitatea marfii echivaleaza cu acceptarea tacita, in conditiile in care, potrivit art 15 din contract, cumparatorul putea informa in scris pe vanzator despre diferentele calitative/cantitative, in termen de 24 de ore de la receptie.
Instanta are in vedere ca, potrivit regulilor aplicabile in materia raspunderii civile contractuale, in cazul obligatiilor de rezultat sarcina probei se imparte intre creditor si debitor, in sensul ca mai intai creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, dupa care neexecutarea se prezuma cat timp debitorul nu dovedeste executarea. In speta, creditoarea-reclamanta a facut asadar dovada existentei creantei - in cuantum de 89627,6 lei- prin depunerea facturilor fiscale semnate si/saustampilate de catre debitoare - in timp ce debitoarea parata nu a dovedit indeplinirea obligatiei de plata, desi conform regulilor expuse anterior si disp. art 10 NCPC, ei ii incumba sarcina acestei probe.
Sub aspectul capatului accesoriu, instanta retine ca, potrivit art 31 din contractul incheiat intre parti, in cazul in care cumparatorul nu efectueaza plata la timp sau refuza sa plateasca pretul facturat al produselor, va plati penalitati in procent de 0,1% pe zi de intarziere din valoarea facturii neachitate dupa data scadenta a facturii. Valoarea penalitatilor poate depasi cuantumul sumei datorate.
In aceste conditii, fata de dispozitiile art 1535 NCC (aplicabile in raport de data incheierii contractului), potrivit carora in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana la momentul platii, in cuantumul convenit de parti, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu, instanta urmeaza a constata ca debitorii datoreaza creditoarei si penalitati, calculate la procentul de 0,1% din debit, calculate de la data scadentei facturilor si pana la achitarea integrala a debitului.
Fata de cele retinute, avand in vedere si disp art 1270 NCC, potrivit carora " contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante", instanta va admite cererea, cu consecinta obligarii in solidar a paratilor la plata sumei de 89627,6 lei, reprezentand contravaloare marfa, la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 28591,49 lei, calculate pana la data de 21.07.2015, precum si la plata penalitatilor de intarziere de 0,1% din valoarea debitului calculate in continuare, pana la achitarea efectiva a debitului.