Protectia consumatorului. Produs defect.

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la aceasta instanta s-a solicitat obligarea paratei la plata sumei 1.950 lei, reprezentand contravaloarea noului telefon achizitionat de reclamant in urma defectarii celui achizitionat de la parata, si a sumei de 1.400 lei, cu titlu de daune morale, aratandu-se ca aparatul a inceaput sa piara semnalul, aparatul a fost dus in service, insa, defectiunea a persistat, cu toate acestea parata a refuzat sa inlocuiasa aparatul.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 12 din OG nr. 21/1992.
Analizand actele si lucrarile dosarului de fata, instanta a retinut urmataorele:
Potrivit raportului de expertiza tehnica judiciara efectuat in cauza de fata, aparatul inregistreaza variatii de semnal nejustificate prin cauze externe, semnal de telefonie slab sau lipsa de semnal.
Astfel, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 3 si 12 din OG nr. 21/1992. Potrivit art. 3 din ordonanta „ Principalele drepturi ale consumatorilor sunt: a) de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime”. Potrivit art 12 din ordonanta „ Consumatorii au dreptul de a pretinde vanzatorilor sau prestatorilor de servicii remedierea ori inlocuirea gratuita a produselor si serviciilor obtinute, precum si despagubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate in cadrul termenului de garantie sau de valabilitate. Dupa expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea produselor/serviciilor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse aparute pe durata medie de utilizare a acestora. (2) Vanzatorul sau prestatorul de servicii suporta toate cheltuielile legate de aceste deficiente, situatie care nu il exonereaza de raspundere pe producator in relatia cu acesta. „.
In conformitate cu art. 2 si 5 din Legea nr. 449/2003 este atrasa raspunderea civila a vanzatorului de fiecare data cand produsul nu se inscrie in parametrii de calitate si performante normale, la care consumatorul se poate astepta in mod rezonabil, data fiind natura produsului, iar deficienta calitativa a unui produs livrat nu a fost cunoscuta si nici nu putea fi cunoscuta de catre consumator prin mijloacele obisnuite de verificare
Intrucat reclamantul nu poate utiliza telefonul mobil potrivit scopului pentru care a fost achizitionat si in conditiile la care s-a asteptat in mod rezonabil la momentul livrarii, iar societatea parata, contrar dispozitiilor legale anterior mentionate, a refuzat sa repare sau sa inlocuiasca produsul, se constata ca reclamantul este indreptatit la repararea prejudiciul material si moral produs prin fapta ilicita a paratei.
Prejudiciul material este dat de pierderea suferita de reclamant, respectiv de contravaloarea telefonului achizitionat de la parata si pe care aceasta a refuzat sa il inlocuiasca. Intrucat prejudiciul nu se raporteaza la valoarea oricarui telefon de pe piata, ci la valoarea telefonului achizitionat, iar reclamantul a aratat ca valoarea acestui telefon este de 1.400 lei, instanta va admite in parte primul capat de cerere si va obliga parata la plata sumei de 1.400 lei.
In ceea ce priveste al doilea capat de cerere, potrivit art. 253 alin. 4 C.civ. „persoana prejudiciata poate cere despagubiri sau, dupa caz, o reparatie patrimoniala pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca vatamarea este imputabila autorului faptei prejudiciabile”.
Or, societatea parata a livrat un produs defect si nu numai ca nu a rezolvat corespunzator reclamatia intr-un termen rezonabil, dar a si refuzat sa inlocuiasa produsul defect, fapte ce l-au pus pe reclamant in situatia de a nu putea utiliza telefonul o perioada de lung si de a formula multiple reclamatii in speranta unui raspuns afirmativ si au facut necesara introducerea actiunii de fata in vederea clarificarii raporturilor juridice dintre parti.
Fata de acestea, se retine ca fapta ilicita a paratei a constat intr-o inactiune, respectiv in neinlocuirea telefonului mobil la cererea legitima a consumatorului. Sub aspectul laturii subiective a raportului juridic dedus judecatii, in cadrul raspunderii civile delictuale, aceasta poate lua forma celei mai usoare culpe, chiar si sub forma neglijentei, cum este cazul in speta, potrivit celor aratate anterior, parata a dovedit lipsa de diligenta, sub forma culpei, suficienta pentru antrenarea raspunderii civile delictuale in sarcina sa.
In ceea ce priveste proba prejudiciului moral, se aprecieaza ca proba faptei ilicite este suficienta, urmand ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sa fie prezumate, producerea prejudiciului moral deducandu-se din simpla existenta a faptei ilicite de natura sa determine un asemenea prejudiciu, solutia fiind determinata de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directa fiind practic imposibila.
Desi stabilirea cuantumului despagubirilor pentru prejudicii de ordin moral presupune o apreciere subiectiva din partea judecatorului, trebuie sa fie avute in vedere anumite criterii obiective rezultand din cazul concret dedus judecatii precum gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora.
Din acest punct de vedere, se retine ca in perioada 2014-2015 reclamantul a fost afectat din punct de vedere psihic de nesolutionarea corespunzatoare a cererii sale de livrare a unui produs corespunzator in mod repetat, fiind nevoit sa faca o serie de demersuri juridice si sa introduca actiunea civila de fata pentru constatarea adevaratei situatii juridice. Luand in considerare criteriile mai sus enumerate si perioada lunga de timp in care reclamantul s-a confruntat cu aceasta situatie, parata va fi obligata la plata sumei de 1.400 lei cu titlu de daune morale.
Vazand si dispozitiile art. 453