Daune morale. Neindeplinirea conditiilor pentru angajarea raspunderii civile delictuale. Sentinta civila nr. 16293 din data de 03.10.2014
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Analizand intreg materialul probatoriu administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin adresa de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti din data de 03.12.2013, emisa de DGITL Sector 1 Bucuresti, in calitate de creditor (fila 56), a fost infiintata poprirea asupra contului reclamantului deschis la parata. Dupa cum reiese din adeverinta de venit (fila 27), reclamantul este angajat in functia de asistent personal pentru copilul sau minor (care este incadrat in gradul de handicap grav, conform certificatului de la fila 10), la DGASPC, de unde obtine venituri salariale de 636 lei lunar. Din aceasta suma ii sunt oprite lunar sumele de 150 lei, reprezentand pensie alimentara, si 100 lei cu titlu de amenzi DITL. Pe langa aceste venituri in contul reclamantului mai sunt virate lunar suma de 91 lei care, conform adresei D.G.A.S.P.C. nr.394 din 09.01.2014 (fila 6), reprezinta bugetul personal complementar, conform Legii nr. 448/2006, precum si suma de 84 lei cu titlu de alocatie pentru copil, dupa cum reiese din situatia intermediara a contului (filele 62-64).
Prin adresa nr.823/18.12.2013 (fila 66), parata i-a adus la cunostinta creditorului natura sumelor incasate lunar, solicitand instructiuni cu privire la indisponibilizarea acestora. Aceasta a consemnat la dispozitia creditorului la data de 27.12.2013 suma de 229,1 lei (adresa de la fila 67 si ordin de plata de la fila 68). Prin adresa din data de 30.12.2013 (fila 57), parata a solicitat creditoarei returnarea sumei de 75,77 lei pentru a fi pusa la dispozitia reclamantului, intrucat aceasta reprezinta o alocatie suplimentara, fiind neurmaribila potrivit art. 728 C. proc. civ. . La data de 07.01.2014, parata a consemnat la dispozitia creditorului suma de 153,33 lei (adresa de la fila 60 si ordin de plata de la fila 61).
Prin adresa primita de parata la data 05.02.2014 (fila 70), creditoarea i-a adus la cunostinta faptul ca masurile de executare silita aplicate asupra contului reclamantului se suspenda. Ca urmare a acestei adrese si a cererii reclamantului din data de 18.12.2013 prin care solicita restituirea unor sume de bani (fila 7-8), parata i-a eliberat acestuia suma de 312 lei la data de 09.01.2014 (ordin de plata fila 9).
In drept, avand in vedere ca reclamantul a aratat, in esenta, ca prin comportamentul paratei s-a simtit umilit, instanta va analiza argumentele aduse de acesta in sustinerea actiunii din perspectiva aplicabilitatii art. 72 C. civ. care garanteaza oricarei persoane dreptul la respectarea demnitatii sale, cu respectarea limitelor prevazute de art. 75 C. civ. Aceste limite sunt constituite de atingerile permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte.
Totodata, potrivit art. 253 alin. 4 C. civ. persoana prejudiciata poate cere despagubiri sau, dupa caz, o reparatie patrimoniala pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca vatamarea este imputabila autorului faptei prejudiciabile. Astfel, persoana prejudiciata are deschisa calea unei actiuni in despagubiri sau in reparatia patrimoniala a prejudiciului chiar nepatrimonial cauzat impotriva autorului dovedit al faptei prejudiciabile. In acest caz sunt aplicabile dispozitiile din materia raspunderii civile delictuale.
Fata de aceste dispozitii legale, instanta retine ca este neintemeiata apararea paratei care a invocat inadmisibilitatea actiunii reclamantului, acesta avand dreptul de a solicita despagubiri pentru prejudiciul cauzat de o pretinsa nerespectare a dreptului sau la demnitate, existenta sau nu a acestui prejudiciu si a celorlalte conditii ale raspunderii civile delictuale urmand a fi stabilita de instanta judecatoreasca.
Avand in vedere situatia de fapt retinuta, instanta constata ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii delictuale a paratei, in temeiul prevederilor art. 1357 si urmatoarele din Codul civil, potrivit carora, oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat in paza sa.
Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legaturii de cauzalitate dintre aceasta si consecintele daunatoare produse si vinovatia faptuitorului.
Astfel, de esenta raspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin incalcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, conditii obiective in absenta carora nu se poate stabili obligatia de reparare in sarcina persoanei responsabile. Vinovatia, definita ca fiind latura subiectiva a raspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabila faptuitorului, in vederea sanctionarii sale, prin angajarea obligatiei de despagubire a victimei.
In ceea ce priveste prejudiciul, acesta este reprezentat de atingerea adusa demnitatii reclamantului, asa cum este protejata prin dispozitiile art. 72 C. civ. Dreptul la demnitate face parte din categoria acelor drepturi ale personalitatii care au un obiect ce corespunde unor notiuni generice de evocare, fara a putea fi definite cu precizie. Astfel, se poate observa ca nici legiuitorul nu a dat o definitie notiunii respective, mai ales ca domeniul demnitatii se analizeaza in primul rand prin raportare la o serie de valori morale, asa ca prin primul alineat al art. 72 C. civ. se consacra doar existenta dreptului la respectarea demnitatii oricarei persoane.
Cu toate acestea, avand in vedere limitele prevazute de art. 75 C. civ., Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in jurisprudenta sa constanta ca pentru a se considera ca a fost adusa o atingere demnitatii umane este necesara o anumita intensitate care nu poate fi determinata in mod abstract. Chiar daca este adevarat ca stabilirea unei astfel de atingeri include o doza de aproximare, instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi: consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
In ceea ce priveste consecintele negative suferite de reclamant, se poate observa ca desi acesta a invocat restrangerea posibilitatilor financiare pe perioada sarbatorilor de iarna si faptul ca a suferit astfel un disconfort psihic si s-a simtit lezat in demnitatea sa, reclamantul nu a facut dovada existentei unei vatamari de o importanta semnificativa si nici nu s-a putut stabili ca situatia familiala, profesionala si sociala a fost afectata in vreun fel. Astfel, din probatoriul administrat in cauza, respectiv inscrisurile de la dosar si raspunsurile paratei la interogatoriu, nu a rezultat existenta unui prejudiciu, in conditiile in care reclamantul a primit de la banca in aceeasi zi in care a solicitat, si anume, in data de 16.12.2013, suma de 234 lei (raspunsul la intrebarea nr.2 si documentele de plata), iar pentru diferenta a fost justificata necesitatea efectuarii unor demersuri de stabilire a destinatiei sumelor intrate in contul reclamantului.
Totodata, este de subliniat ca din analiza modului de derulare a operatiunilor necesare infiintarii popririi nu reiese ca au existat abateri grave de la normele care reglementeaza executarea silita prin poprire, suma de 75,77 lei, consemnata gresit de catre parata, fiind recuperata prin demersurile facute chiar de catre de aceasta, fapt ce dovedeste buna sa credinta. De asemenea, este de mentionat ca chiar daca operatiunea s-a desfasurat in perioada sarbatorilor de iarna, cand activitatea institutiilor publice este intrerupta prin zilele nationale libere, parata a efectuat de indata toate demersurile necesare si la mai putin de o luna de la solicitarea reclamantului, respectiv la 09.01.2014, i-a eliberat acestuia suma de 312 lei.
Fata de cele aratate, instanta retine ca afectarea demnitatii reclamantului nu a atins intensitatea necesara pentru a constitui o incalcare a dispozitiilor art. 72 C. civ., fiind respectate limitele prevazute de art. 75 C. civ., neexistand astfel un prejudiciu.
In acelasi timp, se poate concluziona ca din moment ce fapta paratei s-a incadrat in limitele prevazute de art. 75 C. civ., fiind o ingerinta care, asa cum s-a retinut in concret, nu a atins intensitatea unei incalcari a demnitatii reclamantului, nu exista nici fapta ilicita.
Avand in vedere ca din considerentele expuse rezulta inexistenta prejudiciului si a faptei ilicite, instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru a atrage raspunderea civila delictuala a paratei si, prin urmare, va respinge actiunea formulata de reclamant ca fiind neintemeiata.