Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Sector 1 Bucuresti nr. X/P/2013 a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul V.L., cercetat pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului.
In actul de sesizare a instantei s-a retinut, in esenta, urmatoarea situatie de fapt:
In motivarea actului de sesizare s-a aratat ca la data de 22.10.2013 in jurul orelor 2313, organele de politie din cadrul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, Brigada de Politie Rutiera, aflandu-se in exercitarea atribu?iilor de serviciu, in urma unui control de rutina au procedat la oprirea autoturismului marca Ford Focus, cu nr. de inmatriculare B-X-…., ocazie cu care au stabilit identitatea conducatorului auto, in persoana inculpatului V.L.. Intrucat inculpatul emana vapori de alcool s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest marca DRAGER, seria ARRZ0247 stabilindu-se ca inculpatul avea o concentra?ie de 0.72 mg/l alcool in aerul expirat. Ulterior inculpatul a fost condus la INML unde s-a stabilit ca acesta avea in sange la ora 0010, o alcoolemie de 1,20 gr.%o, iar la ora 0110, o alcoolemie de 1,00 gr.%o, asa cum rezulta din buletinul de analiza toxicologica – alcoolemie nr. A12/10857/2013 din data de 16.12.2013. Pentru stabilirea alcoolemiei la momentul depistarii, in cauza s-a dispus si efectuat raportul de expertiza medico-legala nr. A12/10857/2013 din data de 14.05.2014 din care rezulta ca inculpatul putea avea o concentratie de circa 1,15 gr.%o – 1,25 gr.%o in functie de ritmul individual de absorbtie al alcoolului in organism.
Pentru dovedirea situatiei de fapt expusa in rechizitoriu sunt mentionate urmatoarele mijloace de proba:
Situatia de fapt astfel descrisa prin actul de sesizare a rezultat din probele administrate in cursul urmaririi penale respectiv prin: procesul verbal de depistare (f.6 d.up.), procesul verbal de verificare intocmit de catre organele de politie, adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere (f.7 d.up.), rezultatul testarii cu aparatul etilotest (f.9 d.up),
Buletin de examinare clinica (f.10 d.up), Buletin de examinare toxicologica (f.11d.up), raport de expertiza medico legala nr. 223/i/2014 privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei (f.15-16 d.up) si declaratiile inculpatului (f. 20-24 d.up), declaratie martor (f.25f.29 d.up).
In cursul cercetarii judecatoresti, constatand conform art. 349 C.pr.pen. ca probele administrate in faza urmaririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei ?i ?inand cont de cererea numitului V. L., care a recunoscut fapta a?a cum acestea a fost re?inuta prin actul de sesizare al instan?ei solicitand aplicarea procedurii prevazuta art. 374 alin.5 C.pr.pen, instanta constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de textul de lege mai sus mentionat a dispus ca judecarea cauzei sa se fac numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala motiv pentru care va solu?iona cauza penala dedusa judeca?ii conform acestei proceduri.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta constata ca situatia de fapt descrisa in actul de sesizare este corect retinuta si pe deplin dovedita.
Astfel, in data de 22.10.2013 in jurul orelor 2313, organele de politie din cadrul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, Brigada de Politie Rutiera, aflandu-se in exercitarea atribu?iilor de serviciu, in urma unui control de rutina au procedat la oprirea autoturismului marca Ford Focus, cu nr. de inmatriculare B-X-…, ocazie cu care au stabilit identitatea conducatorului auto, in persoana inculpatului V. L.. Intrucat inculpatul emana vapori de alcool s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest marca DRAGER, seria ARRZ0247 stabilindu-se ca inculpatul avea o concentra?ie de 0.72 mg/l alcool in aerul expirat. Ulterior inculpatul a fost condus la INML unde s-a stabilit ca acesta avea in sange la ora 0010, o alcoolemie de 1,20 gr.%o, iar la ora 0110, o alcoolemie de 1,00 gr.%o, asa cum rezulta din buletinul de analiza toxicologica – alcoolemie nr. A12/10857/2013 din data de 16.12.2013. Pentru stabilirea alcoolemiei la momentul depistarii, in cauza s-a dispus si efectuat raportul de expertiza medico-legala nr. A12/10857/2013 din data de 14.05.2014 din care rezulta ca inculpatul putea avea o concentratie de circa 1,15 gr.%o – 1,25 gr.%o in functie de ritmul individual de absorbtie al alcoolului in organism.
Pentru a re?ine aceasta stare de fapt instan?a a avut in vedere uratoarele mijloace de proba: procesul verbal de depistare (f.6 d.up.), procesul verbal de verificare intocmit de catre organele de politie, adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere (f.7 d.up.), rezultatul testarii cu aparatul etilotest (f.9 d.up), Buletinul de examinare clinica (f.10 d.up), Buletinul de examinare toxicologica (f.11d.up), raportul de expertiza medico legala nr. 223/i/2014 privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei (f.15-16 d.up), declaratiile inculpatului (f. 20-24 d.up), declaratie martor (f.25f.29 d.up).
Astfel, din procesul verbal de depistare incheiat la data 22.10.2013 in prezenta martorilor asistenti in care nu au fost trecute obiectiuni, rezulta ca acesta a condus autoturismul marca cu nr. de inmatriculare B-X-… pe un drum public, din rezultatul testarii cu aparatul etilotest, buletinul de examinare clinica si declaratiile inculpatului rezulta ca anterior acesta consumase bauturi alcoolice. Totodata expertiza medico legala nr. 223/i/2014 privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei rezulta ca numitul V.L. avea o concentratie de circa 1,15 gr.%o – 1,25 gr.%o.
In drept, conform art. 15 alin.2 din Constitutia Romaniei “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile” iar potrivit. art.5 din Legea 286/2009 privind Codul Penal in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila. Astfel aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter obligatoriu iar pentru a aplica dispozitiile anterior mentionate trebuie indeplinite mai multe conditii precum: succesiunea de reglementari ulterior comiterii faptei, prezenta unui element de continuitate intre cele doua reglementari precum si existenta unor diferente intre pedepsele aplicabile.
Pentru a determina legea penala mai favorabila instanta instanta urmeaza a se raporta la o serie de elemente cum ar fi: conditiile de incirminare, cuantumul sau continutul pedepselor, cauzele care exclud sau inlatura responsabilitatea, influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare participatie si la recidiva.
Instanta constata ca in conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere in aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat in vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedura Penala. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeasi data a intrat in vigoare si Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
In ceea ce priveste data savarsirii faptei, instanta constata ca infractiunea de care este acuzat inculpatul a fost savarsita la data de 22.10.2013, anterior intrarii in vigoare a Noului Cod Penal.
Atat art. 87 din OUG 195/2002 cat si art. 336 alin. 1 C.p. incrimineaza conducerea unui vehicul avand o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange, existand o continuitate intre cele doua legislatii, mai mult instanta constata ca intre cele doua reglementari nu exista nicio diferenta legiuitorul preferand sa transpuna in Noul Cod Penal vechea legiuire intru totul.
Sub aspectul laturii obiective ale infractiunii elementul material consta in actiunile de conducere avand o imbibatie alcoolica de peste 0,80gr/l alcool pur in sange.
Urmarea imediata o constituie vatamarea relatiilor sociale referitoare la siguran?a circula?iei rutiere pe drumurile publice ?i consta in na?terea unei stari de pericol pentru ceilal?i participan?i la trafic.
Legatura de cauzalitate dintre elementul material al infrac?iunii ?i urmarea imediata, se prezuma ?i astfel nu trebuie dovedita deoarece cele fapte penala sunt infrac?iuni de pericol.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a savarsit fapta cu forma si modalitatea de vinovatie a intentiei indirecta cunoscand consumand bauturi alcoolice si ulterior deplasandu-se cu autoturismul personal, acceptand posibilitatea ca imbibatia alcoolica din sange poate depasi limita ce diferentiaza incriminarea contraventionala si cea penala.
Primele doua conditii enumerate anterior sunt indeplite motiv pentru care determinarea legii penale mai favorabile urmeaza a fi stabilita raportat la difentele existente raportat la pedepsele aplicabile inculpatului.
Instanta constata ca prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicata in M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constitutionala a stabilit ca dispozitiile art.5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile. In considerente deciziei, Curtea Constitutionala a retinut ca, in caz de tranzitie, judecatorul este tinut de aplicarea legii penale mai favorabile, in ansamblu, fapt justificat prin aceea ca nu trebuie sa ignore viziunea fie preponderent represiva, asa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventiva, asa cum este cazul actualului Cod penal. Solutia se impune pentru ca nu poate fi incalcata finalitatea urmarita de legiuitor cu ocazia adoptarii fiecarui cod in parte, deoarece nu intamplator cele doua coduri, desi fiecare cu o conceptie unitara proprie, au viziuni diferite asupra modului in care sunt aparate valorile sociale de catre legea penala.
De asemenea, in legatura cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, Curtea Constitutionala a constatat ca odata cu publicarea prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instantei supreme inceteaza in conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constitutie si cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
In aceeasi masura, instanta de contencios constitutional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curtii Constitutionale de catre instantele de judecata, aratand ca art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronuntarii prezentei decizii, intrucat, in acest caz, Curtea nu declara neconstitutionala o prevedere legala, astfel ca nu se produc consecinte asupra existentei normative in ordinea juridica a prevederii supuse controlului, ci se stabileste doar, pe cale de interpretare, un unic inteles constitutional al art.5 din Codul penal.
Fata de acestea, avand in vedere ca, potrivit art. 147 alin. 4 din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt definitive si general obligatorii, instanta constata ca singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile in cauza de fata este prin stabilirea, in mod concret, a mecanismului de raspundere penala conform ambelor coduri si de a aplica inculpatului mecanismul raspunderii penale cel mai favorabil.
Ca o chestiune prealabila, instanta constata ca limitele de pedeapsa prevazute atat in OUG nr.195/2002, cat si in art.336 alin.1 C.pen. 2009 pentru infractiunea pentru care inculpatul a fost trimis in judecata sunt aceleasi – respectiv inchisoarea de la unu la 5 ani (de la 8 luni la 3 ani si 4 luni inchisoare cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. ca urmare a recunoasterii faptei de catre inculpat si solicitarea sa admisa de instanta de a fi judecat potrivit procedurii recunoasterii invinuirii). Avand in vedere faptul ca art. 336 alin.1 din C.p. reglementeaza posibilitatea aplicarii unei amenzi penale la o prima analiza legea mai favorabila o reprezinta Noul Cod Penal, insa instanta urmeaza a continua rationamentul raportat la modul de comitere al faptei precum si la circumstantele personale ale inculpatului, pentru a stabili o eventuala pedeapsa pe care instanta o considera necesara a fi aplicata inculpatului, considerand ca prin limitarea la simpla posibilitate a aplicarii amenzii contraventionale nu poate determina legea penala mai favorabila.
Analizand circumstantele reale de comitere a faptei de care inculpatul este acuzat, instanta considera ca aceasta prezinta un pericol social redus.
Astfel raportat la nivelul alcoolemiei in valoare de 1,15 gr.%o, aplicand principiul in dubio pro reo, instanta considera ca valoarea acesteia este scazuta fata de valoarea care delimiteaza raspunderea contraventionala de cea penala, diferenta fiind numai de 0,25 gr.%o.
Totodata conducerea sub influenta bauturilor alcoolice a fost comisa in jurul orei 2300, intr-o zi de joi, astfel incat pericolul concret pentru ceilalti participanti la trafic este unul foarte redus, avand in vedere ora inaintata, precum si faptul ca a doua zi era una lucratoare astfel incat este de la sine inteles ca traficul auto era la un nivel foarte redus, iar riscul accidentarii unui pieton reprezenta o eventualitate putin probabila.
De asemenea la dosar au fost depuse acte medicale care confirma cele sustinute in fata instantei, respectiv ca la momentul comiterii faptei inculpatul a fost chemat de urgenta de sotia prietenului sau B. N. intrucat acesta se simtea rau, si avand in vedere istoricul medical al acestuia, numitul V. L. a preferat sa se deplaseze la domiciliul lui cu autoturismul personal chiar daca anterior consumase bauturi alcoolice. Instanta retine ca in cauza nu poate fi vorba de o stare de necesitate, ca inculpatul putea sa beneficieze de serviciile unui taximetru, precum si de faptul ca asistenta medicala pe care putea sa o ofere nu era una apta a inlatura pericolul in care se afla numitul B. N. avand in vedere ca, desi numitul V. L. detine cunostintele necesare a acorda asistenta medicala de specialitate, pentru tratarea starii de sanatate in care se afla numitul B. N. era necesara aparatura medicala ce se regaseste numai intr-un spital, insa toate aceste circumstante trebuie raportate si la starea de fapt creata la momentul savarsirii faptei. Astfel la o prima vedere actiunea inculpatului este una irationala avand in vedere ca finalitatea actului sau, de deplasare la domiciliul prietenului, nu era capabila de a produce un rezultat apt de a imbunatatii starea medicala a numitului B. N., insa in situatii de acest gen, de urgenta, este putin probabil ca faza interna a infractiunii, respectiv aparitia ideii infractionale, deliberarea si luarea hotararii sa se fi petrecut intr-o perioada lunga de timp. Instanta considera ca inculpatul, fara a analiza ca o persoana detasata emotional, posibilitate comiterii unei infractiuni si riscurile la care se expune el cat si la pericolul in care ii putea pune pe ceilalti participanti la trafic, ori eventualii pietoni, a actionat mai mult instinctiv si nu ca o persoana rationala, motiv pentru care periculozitatea sociala a faptei este mult redus. Scopul urmarit de inculpat era acela de a inlatura un pericol si nu de crea altul, fiind deci improbabil ca numitul V. L. sa fi analizat la momentul comiterii faptei actiunea sa sub toate aspectele posibile.
In acelasi timp instanta se raporteaza la nivelul de educatie al inculpatului, acesta fiind medic de profesie, motiv pentru care se subintelege ca acesta poate constientiza necesitatea respectarii legilor si a normelor juridice, fapt care reprezinta pentru instanta o garantie ca numitul V. L. nu va mai comite nici un fel de infractiuni. Lipsa antecedentelor penale, desi constituie o stare de normalitate, pentru o persoana in varsta de 68 de ani, poate fi interpretata ca o asigurare ca fapta de care inculpatul este acuzat, reprezinta in mod cert o intamplare si nu o obisnuinta.
Totodata instanta constata ca inculpatul nu mai are drept de a conduce de aproximativ un an si patru luni, suspendarea dreptului de a conduce pe perioada desfasurarii cercetarilor fiind in sine o sanctiune pentru inculpat, avand in vedere dreptul de a conduce, nu constituie intr-adevar o necesitate, dar este o facilitate care ii poate aduce un venit suplimentar prin efectuarea zilelor de garda la spitalul din Franta in care profeseaza. Astfel inculpatul a invederat ca nu locuieste in orasul in care profeseaza ci in apropierea acestuia, iar suspendarea dreptului de a conduce nu i-a mai permis incaseze acest castig suplimentar, ce are o pondere ridicata in venitul sau lunar.
Numitul V. L. a recunoscut savarsirea faptei, iar atitudinea acestuia a fost pe tot parcursul procesului una regret astfel incat, astfel incat instanta apreciaza conduita acestuia, atat anterior datei de 22.10.2013, cat si ulterior ca fiind ireprosabila, specifica unui om integrat in societate care pana la varsta de 68 de ani nu a avut contact cu legea penala.
Astfel analizarea circumstantelor concrete de savarsirea a faptei precum si circumstantele personale ale numitului V. L., denota o gravitate extrem de redusa a faptei, aceasta neconstituind infractiune in opinia instantei.
Conform art. 181 C.p. din 1969 nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului, daca este cunoscut.
In cazul faptelor prevazute in prezentul articol, procurorul sau instanta poate aplica una dintre sanctiunile cu caracter administrativ prevazute la art. 91.
Totodata conform art. 19 din legea 255/2013 atunci cand, in cursul procesului, se constata ca in privinta unei fapte comise anterior intrarii in vigoare a Codului penal, sunt aplicabile dispozitiile art. 18^1 din Codul penal din 1968, ca lege penala mai favorabila, procurorul dispune clasarea, iar instanta dispune achitarea, in conditiile Codului de procedura penala.
Pentru aceste motive instanta va dispune in baza art. 386 C.pr.pen. rap. la art. 5 C.pen. schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute prin actul de sesizare, din infractiunea pre. Si ped. de art. 336 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. in infractiunea prev. si ped. de art. 87 alin.1 din O.U.G nr. 195/2002, rep. cu aplic. art. 5 C.pen..
In baza art. 396 alin. 5 C.pr. pen rap. la art. 19 din Legea nr.255/2015 si art. 18 ind.1 C.pen. din 1969 va achita pe inculpatul V. L., fiul lui V. si I, nascut la data de 08.04.19XX in Bucuresti, domiciliat in Bucuresti, bd. A. nr. XX, et.X, ap.X, sector 1, CNP 146......., posesor C.I. seria ... Nr. 7….. sub aspectul savarsirii infractiunii pre. si ped. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep..
In baza art. 18 ind.1 alin.3 C.p. din 1969 rap. la art. 91 alin.c C.pen. din anul 1969 va aplica inculpatului amenda administrativa in cuantum de 1.000 de lei.
In temeiul art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
In baza art. 386 C.pr.pen. rap. la art. 5 C.pen. schimba incadrarea juridica a faptei retinute prin actul de sesizare, din infractiunea pre. si ped. de art. 336 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. in infractiunea prev. si ped. de art. 87 alin.1 din O.U.G nr. 195/2002, rep. cu aplic. art. 5 C.pen..
In baza art. 396 alin. 5 C.pr. pen rap. la art. 19 din Legea nr.255/2015 si art. 18 ind.1 C.pen. din 1969 achita pe inculpatul V.L., fiul lui V si I, nascut la data de 08.04.19XX in Bucuresti, domiciliat in Bucuresti, bd. A. nr. XX, et.X, ap.4, sector 1, CNP 146......., posesor C.I. seria ... Nr. 76XXXX sub aspectul savarsirii infractiunii pre. si ped. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep..
In baza art. 18 ind.1 alin.3 C.p. din 1969 rap. la art. 91 alin.c C.pen. din anul 1969 aplica inculpatului amenda administrativa in cuantum de 1.000 de lei.
In temeiul art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Cu drept de apel in 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 24.02.2015.