Suplinirea consimtamantului celuilat parinte in vederea deplasarii minorului in straintate. Interesul copilului. Sentinta civila nr. 6693 din data de 28.06.2005
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Prin sentinta civila nr. 6693/28.06.2005 instanta a admis cererea formulata de reclamanta P.M.E. in contradictoriu cu paratul N.L.A. si a suplinit consimtamantul paratului necesar in vederea plecarii din Romania a fiului sau minor N.L.P., nascut la data de 16.04.1991, pe perioada vacantelor de vara (15 iunie – 15 septembrie), incepand cu ramanerea definitiva a prezentei hotarari si pana la majoratul minorului.
Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr.10516/09.05.2005 reclamanta P.M.E. a chemat in judecata pe paratul N.L.A., solicitand instantei in contradictoriu cu autoritatea tutelara Primaria Sectorului 1 Bucuresti pronuntarea unei hotarari care sa suplineasca acordul paratului pentru ca fiul minor al partilor, N.L.P., nascut pe data de 16 aprilie 1991, sa se poata deplasa in strainatate pe perioada vacantelor de vara, respectiv 15 iunie – 15 septembrie, pana la majorat.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca a fost casatorita cu paratul si au impreuna copilul minor N.L.P., nascut pe data de 16 aprilie 1991, iar prin sentinta civila nr.4624/31.05.1995 i-a fost incredintat spre crestere si educare reclamantei minorul.
A mai aratat reclamanta ca, desi ultimele doua dati cand paratul a dorit sa vada copilul au fost 27.12.2001 si 27.12.2003, acesta refuza in mod nejustificat sa isi dea acordul pentru ca fiul sau sa plece in strainatate impreuna cu reclamanta.
Plecarea in strainatate a minorului este importanta pentru largirea orizontului sau cultural si totodata prezinta un mare interes pentru el deoarece are un frate vitreg care se afla la studii in strainatate.
In drept cererea a fost intemeiata pe art. 18 si art. 38 din Legea nr. 272/2004 si ale Codului Familiei.
Paratul, legal citat, nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in fata instantei pentru a-si face apararea.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 4624/31.05.1995 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, definitiva, a fost desfacuta casatoria incheiata de reclamanta cu paratul, iar reclamantei i-a fost incredintat spre crestere si educare minorul N.L.P., nascut pe data de 16 aprilie 1991.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza instanta a retinut ca in mai multe randuri paratul a refuzat sa isi dea acordul la plecarea din Romania in mod temporar a fiului sau minor, astfel incat acesta a fost lipsit pana in prezent de posibilitatea de a calatori in strainatate, iar refuzul paratului s-a manifestat si cu ocazia planificarii vacantei minorului in anul 2005, fiind contactat de catre fiul sau, caruia i-a adus la cunostinta ca nu isi va exprima acordul necesar pentru parasirea teritoriului Romaniei de catre copilul sau minor.
Potrivit art. 98 al 1 Codul Familiei, masurile privitoare la persoana copiilor se iau de catre parinti de comun acord.
In plus, in materia de fata dispozitiile art. 18 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului prevad ca „Deplasarea copiilor in tara si in strainatate se realizeaza cu instiintarea si cu acordul ambilor parinti; orice neintelegeri intre parinti cu privire la exprimarea acestui acord se solutioneaza de catre instanta judecatoreasca.”
Prin urmare, aceste dispozitii legale sunt incidente in cauza si instanta judecatoreasca legal sesizata este abilitata sa dispuna cu privire la modul de exercitare de catre parinti a drepturilor si obligatiilor acestora asupra copiilor.
Instanta a apreciat ca este in interesul minorului N.L.P. ca acesta sa calatoreasca in timpul vacantei in strainatate, impreuna cu mama sa ori in cadrul unei excursii organizate de catre institutia de invatamant pe care minorul o frecventeaza, iar reclamanta a demonstrat un interes legitim in solicitarea sa de a parasi tara impreuna cu copilul pentru a calatori.
O solutie contrara ar reprezenta o exercitare arbitrara a drepturilor unui parinte de a dispune cu privire la cresterea si educarea copilului sau minor, ceea ce ar duce de fapt la incalcarea dreptului copilului la cea mai buna ingrijire, educare si instruire de care se poate bucura, drept recunoscut legal, constitutional si international prin Tratatele la care Romania este parte, fiind nesocotit interesul superior al copilului, ocrotit legitim in modul aratat.
Instanta a mai avut in vedere la pronuntarea hotararii si dispozitiile art. 38 din Legea nr. 272/2004, care prevad ca „Instanta judecatoreasca este singura autoritate competenta sa se pronunte, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la: b)modalitatile in care se exercita drepturile si se indeplinesc obligatiile parintesti.”
Pentru aceste motive instanta a admis cererea cum a fost formulata si a suplinit consimtamantul paratului in vederea plecarii din Romania a fiului sau minor N.L.P., nascut la data de 16.04.1991, pe perioada vacantelor de vara (15 iunie – 15 septembrie), incepand cu ramanerea definitiva a prezentei hotarari si pana la majoratul minorului, avand in vedere si faptul ca autoritatile solicita consimtamantul ambilor parinti in acest sens.